O călătorie spre centrul Pământului - Impresiile mele

In acest roman Jules Verne ne descrie neobisnuita expeditie a profesorul Otto Lidenbrock. Inspirat
de descoperirea unui misterios pergament antic, el se hotaraste sa exploreze centrul planetei. Savantul
este insotit de nepotul sau Axel si de o calauza pe nume Hans.

Acestia patrund in lumea subterana prin craterul unui vulcan stins si inainteaza tot mai mult spre centrul
Pamantului. Interiorul planetei l-au vazut pe o lume fantastica, plina de grote, pasaje de trecere, tuneluri
si puturi. Acestia fac aceasta coborare cu foarta multa usurinta, unealta cea mai importanta fiind o lampa
mobila.

Cei trei se apropie de centrul Pamantului rezolvand foarte multe labirinte dificile. Pe parcursul calatoriei,
ei descopera o imensa mare subterana unde forte magnetice si electrice produc un fel de aurora boreala
care ilumineaza interiorul Planetei Albastre, expeditia devenind mult mai fascinanta. Explorand marea
subterana pe o pluta, cei trei calatori intalnesc creaturi mitologice.

Echipa aproape ajunge la destinatie, cand deodata accesul le este barat de un bloc imens de roca. Cei
trei hotarasc sa il distruga cu ajutorul explozivului, desi stiu ca explozia ar putea avea consecinte
ingrozitoare. In final, profesorul Lidenbrock si insotitorii sai sunt aruncati inapoi la suprafata chiar de o
astfel de eruptie vulcanica, ajungand cu bine acasa la Hamburg.=============

O călătorie spre centrul Pământului este un roman scris de Jules Verne din seria Călătorii
extraordinare şi publicat în 1864.
Profesorul Otto Lidenbrock, lector în mineralogie, locuia într-un apartament din Hamburg, împreună cu
un nepot pe nume Axel, o servitoare Martha şi cu nepoata sa, Grauben . Într-o zi profesorul a adus
acasă o carte veche care conţinea o foaie cu un limbaj codat, semnată „Arne Saknussemm”.
În ciuda celor mai laborioase eforturi, profesorul Lidenbrok eşuează în încercarea sa de a descifra codul;
pentru asta se autopedepseşte cu înfometare, extinzând această pedeapsă şi asupra celorlalţi membri ai
casei sale. Din întâmplare Axel, rămas singur în odaia acestuia, descifrează mesajul şi vrea să-l arunce
în foc după ce îi citeşte conţinutul, adică instrucţiunile lui Arne legate de o descindere în centrul
Pământului: "Coboară în craterul lui Yocull din Snefells, pe care umbra lui Scartaris vine să o
mângâie înaintea calendelor lui Iulie, călător îndrăzneţ, şi vei ajunge în centrul Pământului. Ceea
ce eu însumi am facut. Arne Saknussemm.". Profesorul vine acasă, află şi el mesajul şi imediat îşi
face bagajele, care includeau tot felul de accesorii de alpinism etc., spre dezamăgirea lui Axel, care nu
era pregătit pentru o astfel de călătorie din nici un punct de vedere.
Cei doi pleacă spre Islanda. Ajunşi acolo îl angajează pe Hans, un localnic bucurându-se de renumele
de a fi o călăuză încercată. Cei trei se duc la vulcanul stins Sneffels şi încep coborârea. Au lanterne,
mâncare, târnăcoape pentru câteva luni bune. La un moment dat rămân fără apă şi Hans îi ajută făcând
o gaură în perete de unde ţâşneşte apă, fierbinte dar potabilă. Axel se rătăceşte la un moment dat, dar
mai târziu este găsit. Călătorii ajung la o pânză de apă care mai târziu se va dovedi a fi o mare
subterană; ei încearcă să o traverseze construindu-şi o barcă. Curenţii îi împing însă de unde au plecat,
deşi pe drum ei descoperă fosile cu care profesorul ar putea să-şi îmbogăţească colecţia şi să-şi
sporească reputaţia. Ei continuă să cutreiere regiunea în care au ajuns şi găsesc nişte semne care
atestau că Arne a fost pe acolo, precum şi un tunel blocat de o stâncă. Ei detonează stânca cu dinamita
ce o au la dispoziţie, dar forţa exploziei a fost atât de mare încât apa începe să cadă, prin gaura făcută
de explozie, la un nivel inferior; apa în mişcare îi lua şi pe ei cu tot cu barca lor. Ei coboară cu o viteză
vertiginoasă; deodată ei ajung la concluzia că nu mai au nici un instrument, mai grav, încep să urce
împinşi de lava din jurul lor. În cele din urmă ei sunt aruncaţi prin vulcanul Etna în Marea Mediterană, pe
insula Stromboli, în apropierea Siciliei. De acolo ei se întorc acasă, iar Axel şi Grauben se căsătoresc.

1
 =Jules Verne a scris o multime de carti interesante si celebre. Imi plac toate, in special Castelul din
Carpati, Copii Capitanului Grant si O calatorie in centrul Pamantului. Se spune ca inspiratia sa venea din
visele sale bogate. Un om cultivat si cu Imaginatia bogata! Respect celui care a facut rezumatul operei
acestui minunat scriitor!

Jules Verne nu a fost fascinat doar de spaţiul cosmic şi de adâncurile oceanului. Plăcându-i
peşterile şi tunelurile, a încercat să îşi imagineze cum ar fi să pătrunzi în lumea de dedesubt. “O călătorie
spre centrul Pământului“ descrie exact acest lucru.

Neobişnuita expediţie este iniţiată de profesorul Otto Lidenbrock, lector în mineralogie la

Johanneum, în Hamburg. Inspirat de descoperirea unui misterios pergament antic, el se hotărăşte să
exploreze centrul planetei. Savantul este însoţit de nepotul său Axel şi de o călăuză, un islandez pe
nume Hans. Cei trei pătrund în lumea subterană prin craterul unui vulcan stins din vestul Islandei şi
înaintează tot mai profund spre centrul Pământului. Verne descrie interiorul planetei ca pe o fantastică
alternativă a lumii noastre, plină de grote, pasaje de trecere, tuneluri şi puţuri abisale; în mod ciudat,
personajele fac această îndrăzneaţă coborâre cu destul de multă uşurinţă. Unealta cea mai importantă a
echipei în adâncimile întunecate este o lampă mobilă – aşa numita “bobină Ruhmkorff “.

Pătrunzând în adâncuri printr-un labirint complicat, cei trei se apropie de centrul Pământului. Pe
parcursul călătoriei, ei descoperă o imensă mare subterană unde forţe magnetice şi electrice produc un
fel de auroră boreală care iluminează interiorul Planetei Albastre. De aici încolo, expediţia devine o
excursie fascinantă prin erele preistorice ale Pământului. De pildă, explorând marea subterană pe o
plută, cei trei călători întâlnesc creaturi care au dispărut de pe suprafaţa planetei cu milioane de ani în
urmă.

Echipa aproape ajunge la destinaţie, când accesul le este barat de un bloc imens de granit. Cei trei
hotărăsc să îl dinamiteze, deşi ştiu că explozia ar putea avea consecinţe îngrozitoare: o fisură a rocii ar
elibera o cantitate imensă de lavă. În final, profesorul Lidenbrock şi însoţitorii săi sunt aruncaţi înapoi la
suprafaţă chiar de o astfel de erupţie vulcanică.

La vremea când Jules Verne scria“ O călătorie spre centru Pământului“, geo-ştiinţele erau abia în
faşă şi se ştia foarte puţin despre alcătuirea Pământului şi elementele sale constituente. Existau mai
multe ipoteze decât date confirmate. Deşi fantastica lume subterană a lui Verne nu corespunde cu
modelele geofizice contemporane, este o imagine impresionantă a nivelului atins de ştiinţă în timpul vieţii
marelui scriitor.

Călătorie spre centrul pământului este un roman plin de aventura, informații și răsturnării de
situații.Cartea ne poarta de pe un continent pe altul, dintr-o tara în alta și într-o lume ce ne duce cu
gândul ca ar putea exista.

Din aceasta lectura am învățat ca atât timp cât crezi și lupți pentru visul tău orice este posibil!
Putem urca cei mai înalți munti și cobora în cele mai întunecate cotloane ale pământului, dar mai presus
de orice ne putem depăși limitele.

Acțiunea as fi vrut sa se termine cu găsirea unui artefact ce ar urma sa ii ducă spre alta călătorie
plina de aventura ca și aceasta.

2
 Scrisoare de dragoste, tot de Drumeș

Este o carte superba, cred ca ar fi un cadou foarte apreciat. Iti mai recomand doua carti, dar cred
ca tot "Invitatie la vals" ar fi cea mai potrivita alegere. Ii poti oferi "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar
Wilde care cuprinde foarte multe fraze memorabile. O alta recomandare ar fi "Torentele vietii" de Marie
Desmarest tot roman de dragoste si tot foarte indragit de multi cititori.

Daca v-a placut "Invitatie la vals" cred ca v-ar placea si "Dama cu camelii"-Alexandre Dumas-fiul
sau "Castelul din Carpati"-Jules Verne. Sunt tot povesti emotionante, diferite de romanele siropoase din
ultima vreme. Si daca tot m-am apucat de recomandari, va spun si de prima carte a noii trilogii scrise de
Stephenie Meyer, "Gazda". Are un final fericit dar este o carte destul de emotionanta(chiar daca este un
SF la baza). Enjoy.

Asociază cu un alt text literar textul ,,Titanic vals” de Tudor Mușatescu, prezentând, în 50 – 90 de cuvinte, o
asemănare și o deosebire dintre ele.

Am ales un fragment din,,Cișmigiu & company”,pentru a-i asocia pe cei doi băieți din cele două fragmente și
dorința lor de a-și face temele: Decebal este un răsfățat leneș,puțin mincinos,dornic de a scăpa de corvoada
temelor,de aceea improvizează pe loc o minciună un orar închipuit de el despre temele pentru a doua zi.Băiatul din
celălalt fragment profită de ajutorul tatălui său la română,grija lui fiind joaca.
Și totuși cei doi băieți se deosebesc :în momentul în care Gena dorește să rămână Dinu în
vizită,Decebal,răutăcios,spune adevărul despre orarul de a doua zi,dar e fericit că este trimis la joacă.Băiatul din al
doilea fragment își așteaptă tatăl ,este chiar îngrijorat de întârzierea lui,își va face compunerea,bănuind că va fi
ascultat.

Răspuns:

Amintiri din Copilărie-- i. Creang-=ă

Explicație:

Îți formulezi tu, pentru a fi mai credibil.

Asemănare: ambele texte sunt bazate pe memoriile din copilărie ale unei persoane,  naratorul retrăind nostalgic în
imaginație momentele demult apuse.

Deosebire: În Solenoid se prezintă o amintire a unui copil de la oraș, din vremea comunistă, în schimb în
"amintiri..." se prezintă copilăria unui copil de la țară, din secolul XIX.

3
4
5
6
7