Istoria biscuitilor

Istoria nu ne spune exact cand a fost copt primul biscuit, insa se stie ca oamenii preistorici fierbeau graul sau il coceau si ii adaugau legume si ierburi. Se crede insa ca biscuitii dateaza din anul 2500 .Hr., fiind facuti de gospodinele din Grecia, in timp ce primii biscuiti industriali au aparut n Anglia, n secolul al XX lea. Potrivit istoricilor culinari, prima dovada inregistrata a biscuitilor a fost cea a unei mici parti de aluat de prajituri, care era coapta pentru a verifica temperatura cuptorului. In America un biscuit este descris ca fiind o prajitura subtire, dulce si de dimensiuni reduse. Una dintre primele mentionari ale biscuitilor dateaza din Roma secolului al II lea. Alti istorici sustin ca primul biscuit italian a fost copt in sec al XIII lea, in orasul Prato din regiunea Toscana. Termenul biscuit are, intr-adevar, o etimologie latina, provenind din cuvantul latinesc compus ,,bis coctum'', care reprezinta ceva ,,copt de doua ori ( cuvantul bis insemnand de doua ori iar cotto copt). Aproape fiecare tara are propriul sau termen pentru aceasta ,,prajitura''. In Olanda biscuitii se numesc rusk, in Franta biscotte iar in Germania zwieback, keks sau kels. In Anglia si Australia e folosit termenul biscuit iar in Spania galletas. In Italia exista mai multe denumiri pentru biscuiti, precum amaretti si biscotti. Primii biscuiti erau nedospiti, tari, ca niste napolitane subtiri, si aveau un continut scazut de apa. Avand o umiditate scazuta reprezentau alimentul ideal pentru conservare, deoarece se invecheau mai greu. Aceasta calitate a facut din biscuiti unul dintre alimentele consumate de soldati. In timpul Razboiului civil american, de exemplu, soldatii, nordisti sau sudisti, primeau ca ratie o jumatate de livra de fasole sau mazare, carne sarata, sunca, dar si o livra de biscuiti. Fiind foarte tari pentru a fi mancati ca atare, biscuitii erau sparti cu o piatra sau cu patul pustii si inmuiati apoi in apa. Biscuitii marinaresti erau harna perfecta pentru marinarii care petreceau luni pe mare. Cristofor Columb a luat biscuiti in lungul sau voiaj pe mare din sec al XV lea. Anzac Biscuit era biscuitul armatei australiene. Este un biscuit marinaresc care poate inlocui painea, sunt foarte tari astfel incat soladatii prefera sa-i piseze si sa-i manance sub forma de terci. Astazi, acestia sunt cunoscuti drept biscuitii nationali australieni, avand chiar si o zi in care sunt sarbatoriti : Anzac Day, pe 25 aprilie. Pe masura dezvoltarii tehnologiei, in perioada Revolutiei Industriale din secolul al XIX lea, s-a dezvoltat si maiestria bucatarilor de a fabrica o gama larga de dulciuri, napolitane si biscuiti savurosi, destinati consumului comercial.