Mihai Viteazul

Dascalul Costinel si Baciu Ioachim

Date despre domnitorul Mihai Viteazul
Fiu al domnitorului muntean Pătrașcu cel Bun, Mihai Viteazul va ajunge domn al Țării Românești din anul
1593. Deși nu se cunosc foarte multe aspecte ale copilăriei și tinereții sale, este cunoscută rapida sa ascensiune
politică de la ban de Mehedinți la mare ban al Craiovei. Din septembrie 1593, cu sprijinul boierimii
muntene, al patriarhului Constantinopolului, dar şi al otomanilor, devine voievod al
Munteniei.

Încă de la preluarea tronului, Mihai Viteazul era hotărât să implice Țara Românească în frontul antiotoman alături de
puterile creștine occidentale. Astfel, aderă la Liga Sfântă și încheie tratatul de la Alba Iulia (1595) cu principele
Transilvaniei Sigismund Bathory și tratatul de la Mănăstirea Dealu (1598) cu împăratul Imperiului Habsburgic, Rudolf al
II‐lea.
Cele mai importante batalii ale lui Mihai Viteazul
1594 – Revolta antiotomană; raidurile de pe Dunăre; Șerpătești

La 13 noiembrie 1594, trupele muntene și ungare de sub comanda lui Mihai Viteazul îi atacă și îi măcelăresc pe turcii din
București și pe o serie de creditori turci și de alte etnii. Era semnalul începerii luptei antiotomane. Imediat, Mihai a atacat
Giurgiul, unde a cucerit și prădat orașul, fără a lua însă cetatea; Târgul de Floci, Hârșova și Silistra, sediul pașei, au urmat
în decembrie și ianuarie, în plină iarnă, când turcii nu erau înclinaţi spre a duce lupte. În Moldova, trupele comandate de
Ștefan Răzvan și trupe de cazaci au asediat fără succes Tighina și au luat Ismailul în primăvara următoare. Replica
otomană a venit în anul următor, din două direcţii: o armată otomană dinspre sud, în direcţia Ruse și o hoardă tătară
dinspre vest spre Giurgiu. Intenţia lui Mihai de a-i lovi pe otomani peste fluviu a fost zădărnicită de invazia tătară.
1595 – Târgoviște

O dată trupele adunate, aliaţii au pornit spre Ţara Românească. Într-un raport italian apare și ordinea în care au mărșăluit trupele
spre Târgoviște: în frunte, voievodul Mihai, cu 1.500 de lăncieri unguri călare și vreo 2.000 de valahi călare, înarmaţi tot cu lănci.

Părăsiţi de Sinan, soldaţii turci din Târgoviște, chiar dacă erau apăraţi de palisade și șanţuri, au început să fugă spre București,
fugarii fiind interceptaţi în număr mare de cavaleria aliată și măcelăriţi. În oraș au rămas puţini turci, astfel că aliaţii nu au avut
probleme în a captura orașul și a intra în urmărirea turcilor, după executarea celor captur

1595-Calugareni ( August)

Una dintre bataliile legendare ale istoriei romanesti este cea de la Calugareni.Nereusind sa impiedice armata otomana sa treaca la
Nord de Dunare ,Mihai a asteptat-o intr-o pozitie propice la Calugareni ,langa mlastinile Neajlovului.Mihai este nevoit sa se
retraga luptand , dand un contraatac care le cauzeaza otomanilor pierderi mari , inclusiv din randul comandatilor.Mihai se retarege
in muntii dinspre Transilvania asteptan aici ajutorul aliat deoarece armata lui era obosita si in pericol de a fi inconjurate de noi
trupe otomane dinspre Dunare .Intre timp,Sinan Pasa face fortificatii la Bucuresti si la Targaviste .Victoria parea asigurata.
1595 – Giurgiu

Marșul spre Dunăre i-a avut din nou pe valahi în avangardă, cavaleria fiind protejată pe flancuri de infanterie. Corpul central
era comandat de domnul Moldovei, apărat pe flancul drept de infanterie, iar pe cel stâng de cavalerie. Ariergarda comandată de
Sigismund avea în centru cavaleria, iar pe flancuri infanteria. În spate, trenul de bagaje și oamenii care nu aveau rol militar.
Aliaţii au intrat în urmărirea armatei otomane, pe un drum relativ anevoios, Sinan tăind podurile în retragere. Aliaţii au ajuns la
Dunăre, unde au găsit câteva mii de turci care păzeau o mulţime de robi români și multă pradă. În cetate erau 600 de pedestrași,
iar Sinan cu restul trupelor trecuse deja fluviul. Atacul aliaţilor a fost rapid și violent, astfel încât mulţi turci au luat-o la fugă
peste pod, alţii au sărit în apă pentru a se salva, cei rămași fiind căsăpiţi în număr mare.

În primăvara anului 1596, 1.080 de haiduci din Ţara Românească au atacat și ars Babadagul, omorând mulţi turci și făcând o
pradă bogată. Au rămas însă în zonă pentru a prăda mai mult, astfel încât au fost atacaţi de turci și nimiciţi, cauzând dușmanului
însă pierderi de circa șase ori mai mari, după una dintre sursele vremii.
1600 – Pierderea Moldovei și campania polonezilor în Muntenia

Mihai a ajuns cu rămășiţele armatei sale la Brașov, unde s-a întâlnit cu trupele muntene aduse de fiul său. După o luptă cu trupele
săsești, muntenii încep să se retragă spre sud, fiindcă aveau vești că armata poloneză coboară spre sud prin Moldova. După ce
învinseseră trupele ușoare ale lui Mihai rămase în Moldova, polonezii se aflau la începutul lui octombrie la Focșani, gata să treacă
graniţa în Muntenia. La 10 octombrie este ocupat Buzăul, apoi trupele poloneze avansează spre Ploiești. Mihai l-a trimis pe Baba
Novac să oprească avansul inamicului, dar fără succes. Atacul de la Năieni din 12 octombrie asupra polonezilor nu are niciun
efect. Alte lupte au loc la Ceptura, în 14 și bătălia decisivă, în 20, la Bucov, pe Teleajen, între armata poloneză de 24.000 oameni
și trupele lui Mihai, însumând probabil 15.000 de soldaţi. După o luptă crâncenă de câteva ore, Mihai se retrage cu pierderi grele
spre Craiova, unde spera probabil să poată organiza o rezistenţă eficientă, mai ales că și otomanii debarcaseră la Giurgiu și se
răspândeau prin ţară. O trupă otomană de câteva mii de oameni a fost înfrântă la sud de Craiova, iar în noiembrie, Mihai ajunge la
Curtea de Argeș, unde armata sa este înfrântă din nou de către polonezi, la 25 noiembrie, de această dată fiind abandonat de toţi
boierii care îi mai rămăseseră fideli. Peste câteva zile, domnul muntean era în Transilvania, cu o mică gardă de mercenari, pe
drumul spre Praga, pentru a discuta din nou cu împăratul Rudolf.
Sfarsitul vietii a lui Mihai Viteazul
Lupta antiotomană a fost declanșată în noiembrie 1594 prin uciderea la București a creditorilor levantini, după care
Mihai atacă cetățile turcești de la Dunăre: Brăila, Giurgiu, Silistra. În acest context, armata otomană condusă de Sinan
Pașa pătrunde în Țara Românească. Mihai învinge armata otomană la Călugăreni (august 1595), însă turcii cuceresc
orașele București și Târgoviște. Mihai își reface armata, eliberează cele două orașe și obține o victorie strălucită la
Giurgiu (1595). În anul 1596, Mihai încheie pace cu Poarta și-i recunoaște suzeranitatea sultanului. În urma
campaniilor militare din anii 1599 – 1600, reușește să realizeze prima unire politică a țărilor române, care a însemnat o
sporire a puterii politice și militare a lui Mihai Viteazul. Prima unire politică a durat puțin: Mihai Viteazul a fost ucis la 9
august 1601 de către mercenarii plătiți de generalul Basta.
Legenda lui Mihai Viteazul
Există o serie de controverse legate de originea, numele, familia şi momente marcante ale vieţii marelui
domnitor Mihai Viteazul, în urma cărora au apărut mai multe teorii.

Una dintre ipoteze susţine că voievodul s-a născut, a fost botezat şi apoi s-a cununat cu Doamna Stanca
în Vâlcea - cel mai vechi judeţ atestat documentar.

Controverse sunt de asemenea şi în privinţa paternităţii lui Mihai, fiindcă nu toţi istoricii sunt de acord cu
ideea că a fost fiul legitim al lui Pătraşcu Vodă. O ipoteză susţine că este un copil nelegitim şi că şi-a
fabricat întreaga genealogie.

Cu toate acestea, Mihai Viteazul obişnuia să se semneze drept „Io Mihai Voievod şi domn a toată ţara
Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului răposatului Io Petraşco Voievod”. Titulatura se regăseşte
inscripţionată şi pe unul dintre cele două portrete votive interioare, executate de Mina în 1594, în Mănăstirea
Călui, din judeţul Olt. Unul înfăţişează familia fraţilor Buzeşti, iar celălalt pe Mihai Viteazul şi Petru Cercel.