Suleyman Magnificul

Soliman I (în turcă: Süleyman) a fost al zecelea sultan al Imperiului otoman şi

a domnit între anii 1520-1566. Cu 46 de ani de domnie, este unul dintre
suveranii care au ocupat tronul pentru o perioadă lungă de timp. În Orient
acesta este cunoscut sub numele de Soliman Magnificul, dar şi ca
Legislatoraul (în turcă: Kanuni), datorită implicării sale în finalizarea
sistemului de legi al Imperiului Otoman.
FAMILIA SA

Selim I s-a născut în Amasya. El și-a detronat tatăl, Baiazid al II-lea (1481-1512) printr- Ayşe Hafsa Sultan (n. 1479[1] –
o revoltă, forțându-l să meargă în exil la Dimetoka, dar acesta a murit pe drum. Acest d. 29 martie 1534,
lucru a fost posibil deoarece Baiazid al II-lea era bătrân iar oastea otomană era de Constantinopol,
acord că trebuie să își schimbe sultanul. De asemenea, Selim și-a condamnat la Imperiul Otoman) a fost prima
soție a sultanului Selim I al
moarte frații (Ahmet și Korkut), pentru a elimina potențialii concurenți la tronul
Imperiului Otoman și mama
Imperiului Otoman. Mama lui era Gül-Bahār Khātûn, care nu a reușit să obțină titlul
sultanului Soliman I[2].
de Valide Khatun. Selim s-a căsătorit cu Ayșe Hafsa Sultan, din Crimeea, fiica hanului A devenit sultană-mamă atunci
Mengli Ghirai I. Ei au avut împreună cinci copii: Soliman I (viitorul sultan) și patru fiice, când fiul ei, Soliman I a devenit
Hatice, Beyhan, Șah și Fatma. noul sultan al Imperiul Otoman.
A condus haremul până la
moartea sa, în anul 1534. După
moartea ei, următoarea
conducătoare al haremului a
Roxelana, născută Alexandra Anastasia Lisowska și cunoscută sub titlul turcesc de Haseki fost Haseki Hürrem Sultan,
Hürrem Sultan (în turcă hyɾˈɾem haseˈci suɫˈtaːn; n. 1505[1] – d. 15 aprilie 1558, Constantinopol, soția preferată și legală a
Imperiul Otoman) a fost concubina, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. Hürrem sultanului Soliman I.
înseamnă în limba turcă „nostimă, veselă” și i s-a spus astfel datorită simțului umorului care o făcea Motivul morții sultanei Ayșe
irezistibilă Hafsa Sultan nu este cunoscut
cu exactitate, cel mai probabil a
murit din cauza unui
accident vascular cerebral, în
anul 1534, la Palatul Topkapî
din Constantinopol.
Copilaria si tineretea

 Soliman s-a născut în Trabzon (Trapezunt), localitate pe

țărmul Mării Negre, probabil pe 6 noiembrie 1494.[5] Mama lui
a fost Ayșe Hafsa Sultan, de un farmec deosebit și o rară
inteligență, de origine cercheză sau georgiană; a murit în 1534.
Tatăl său a fost sultanul Yavuz Selim, în acel timp guvernator
al Trabzonului.[6]. La vârsta de șapte ani, el a fost trimis să
studieze științele, istoria, literatura, teologia și tacticile militare
la școlile din Palatul Topkapî din Constantinopol. În tinerețe s-
a împrietenit cu Ibrahim, un sclav care a devenit ulterior unul
dintre consilierii lui cei mai de încredere [7]. De la vârsta de
șaptesprezece ani, tânărul Soliman a fost numit ca guvernator [8]
(sangeac- bei) al orașului Kaffa (Theodosia) din Crimeea (în
timpul domniei lui Baiazid al II-lea), iar în 1513 în Manisa,
principalul oraș în provincia Sarukhan, din Regiunea Egeeană
a Turciei (în domnia lui Selim I).
 Cuceriri
• vv Relațiile dintre Ungaria și Imperiul Otoman s-au deteriorat, Soliman a reluat campania în Europa de Est și la 29 august
1526 l-a învins pe Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei (1506-1526) în Bătălia de la Mohács (1526), unde regele a căzut
în luptă. Rezistența maghiară s-a prăbușit și Imperiul Otoman a devenit cea mai mare putere în Europa de Est [16]. Când a
văzut corpul neînsuflețit al regelui Ludovic, Soliman ar fi spus plângând: "Am venit într-adevăr împotriva lui; dar nu am vrut
ca el să moară"[17][18]. După scurt timp de la câștigarea bătăliei de la Mohács armata otomană a intrat în Buda, inima
Ungariei, însă pentru că orașul nu putea fi apărat cu ușurință, otomanii au părăsit capitala după numai două săptămâni.
După lupta de la Mohács, otomanii au transformat în pașalâc o parte din teritoriul Ungariei, iar restul Ungariei a fost
condus de voievodul Transilvaniei Ioan Zápolya, care a fost încoronat ca rege al Ungariei la Székesfehérvár.
• După bătălia de la Mohács, tronul Ungariei a fost revendicat de Ferdinand de Habsburg, arhiduce de Austria și de
Ioan Zápolya, voievodul Transilvaniei. Soliman l-a recunoscut pe Ioan Zápolya, ca rege vasal al Ungariei.
• În anii următori, sub conducerea lui Carol Quintul și a fratelui său Ferdinand de Habsburg, arhiducele de Austria,
Habsburgii au reocupat temporar Buda și Ungaria. Ca urmare, în 1529 Soliman din nou a mărșăluit prin valea Dunării și a
recâștigat controlul asupra orașului Buda în septembrie 1529, când îl instalează pe tron pe Ioan Zápolya, iar în toamna
următoare a asediat Viena. A fost cea mai ambițioasă expediție a Imperiului Otoman și apogeul extinderii sale spre
Occident. Cu o garnizoană de 16.000 oameni [19], austriecii i-au provocat lui Soliman mari pierderi și au creat o rivalitate
geopolitică otomano-habsburgică care a durat până spre începutul secolulului al XX-lea [20]. În octombrie 1529, Soliman,
care nu reușise să ocupe Viena, a dat ordin de despresurare și de retragere. A mai urmat o nouă încercare de a cuceri
Viena în 1532, dar din nou Soliman nu a reușit [21]. În ambele cazuri, armata otomană a fost afectată de condiții
meteorologice nefavorabile (ninsoare) și nu a fost aprovizionată la timp [22].
 Reforme

• Suleiman a dat o atenție deosebită situației supușilor creștini care au lucrat pământul spahiilor
numiți Rayas. "Codul de Rayas" a reformat legislația care reglementează taxele și impozitele
care urmează să fie plătite de către Rayas, ridicarea statutului lor mai sus în iobăgie în
măsura în care iobagii creștini ar migra spre teritoriile turcești și să beneficieze de pe urma
reformelor[43]. Sultanul a jucat un rol important în protejarea evreilor din imperiul său. La
sfârșitul anului 1553 sau 1554, la sugestia de medicului său favorit Moise Hamon care era
evreu, sultanul a emis un decret denunțând în mod oficial uciderea evreilor [44]. În plus,
Suleiman a adoptat o nouă legislație penală, prescrierea unui set de amenzi pentru infracțiuni
specifice, precum și reducerea cazurilor care impun pedeapsa la moarte sau mutilare. În
domeniul impozitării, au fost percepute taxe pe bunuri și diverse taxe pe producție, inclusiv
animale, minele, profiturile comerciale, și taxe de import-export.
• Învățământul a fost un alt domeniu important pentru Sultan. Școlile atașate la moschei și
finanțate de fundații religioase au oferit o educație în mare parte gratuită pentru tinerii
musulmani[45]. În capitala statului otoman, Soliman a crescut numărul de mektebs (școli
primare). La paisprezece ani, copiii învățau să citească și să scrie, precum și principiile
Islamului. Cei care doreau continuarea educației puteau urma cursurile la unul dintre cele opt
medrese (seminarii otomane), ale căror studii au inclus gramatica, metafizica, filosofia,
astronomia și astrologia[
 Realizari culturale

• Sub conducerea lui Soliman, Imperiul Otoman a intrat în epoca de aur a

dezvoltării sale culturale. Sute de societăți imperiale artistice (numite Hiref
Ehl-i, "Comunitatea de Talente") au fost administrate din sediul imperial,
Palatul Topkapî. După ucenicie, artiștii și meșterii puteau avansa în rang în
domeniul lor și erau plătiți, salariile fiind date în rate trimestriale. Ehl-i
Hiref a atras cei mai talentați artiști în curtea sultanului, atât din lumea
islamică cât și din recentele teritorii cucerite din Europa, rezultând un
amestec de islamici, turci și alte culturi europene[46]. Artizanii de la curte
erau: pictori, cojocari, bijutieri etc. Întrucât conducerea anterioară a fost
influențată de cultura persană (tatăl lui Soliman, Selim I a scris poezii în
limba persană), domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul
Otoman[47].
• Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persană și turcă sub
pseudonimul Muhibbi. Unele din versurile lui Soliman au devenit proverbe
turcești. Când fiul lui, Mehmed, a murit în 1543, el a compus o cronogramă
pentru comemorarea fiului său. În plus față de propria muncă a lui Soliman,
multe alte talente au animat lumea literară în timpul domniei lui Soliman,
Viata personala
Harem
•Mahidevran Hatun, Baș Kadın Hurrem Sultan Mukerrem Hatun Gulfem Hatun
•Hurrem Sultan, Haseki Sultan și apoi soția legală
•Mükerrem Hatun, Baș Kadin
•Gülfem Hatun
Roxelana, născută în 1500 (după
unii) sau 1505-1506 (după alții), a Gülfem Hatun (n. secolul
fost fiica unui preot ortodox Mükerrem Hatun al XV-lea, Imperiul Otoman
ucrainean din Galiția ruteană, , cunoscută ca și Fülâne – d. 1561, Constantinopol
Mahidevran Hatun atunci aflată în posesia Poloniei la Hatun, a fost prima con
soartă a sultanului Süley
, Imperiul Otoman) a fost a
nașterea ei. Tradiția ucraineană îi doua consoartă a
atribuie numele de Anastasia man I Magnificul, mama
prințului Mahmud și a pri sultanului otoman
Lisowska și localitatea de naștere nțesei otomane Fatma Soliman I și mama copiilor
Rohatyn (azi Rohatîn). O legendă Nür Sultan. lor Șehzade Murad și
Mahidevran Gülbahar Hatun
spune că tânăra Anastasia ar fi fost
a fost una dintre concubinele sul Sultana Raziye.
prinsă de Tătari chiar în ziua nunții
tanului Soliman I. Au avut un cop sale.
il, Șehzade Mustafa (1513-1553)
.
Copiii sai
• Șehzade Mahmud (1512 – 20 Octombrie1520) cu Mükerrem Hatun
• Șehzade Mustafa (1515 – 6 Octombrier 1553) cu Mahidevran
• Fatma Nür Sultan ( 1516 – 1550/1551) cu Mükkerem Hatun
• Raziye Sultan (c.1517 - 1520)
• Șehzade Murad (1519 – 19 Octombrie 1520) cu Gülfem Hatun
• Șehzade Mehmed (1521 – 6 Noiembrie) cu Hurrem Sultan
• Mihrimah Sultan (1522 – 25 Ianuarie 1578) cu Hurrem
• Sultan Selim II (30 May 1524 – 12/15 Decembrie 1574) cu Hurrem Sultan
• Șehzade Abdullah (1525 – 1528) cu Hurrem Sultan
• Șehzade Bayezid (1527 – 25 Septembrie 1561) cu Hurrem Sultan
• Șehzade Cihangir (9 Decembrie 1531 – 27 Noiembrie 1553) cu Hurrem Sultan
HURREM SULTAN
• Roxelana (Alexandra sau Anastasia Lisowska) a fost răpita de tătari în anul 1520 (14 ani)
• Hurrem îl naște pe Mehmet în anul 1521 (la 15 ani)
• Mehmet moare la vârsta de 22 de ani, în anul 1543, când Hurrem avea 37 de ani
• Hurrem o naște pe Mihrimah în anul 1522 (la 16 ani)
• Hurrem îl naște pe Abdullah în 1523 (la 17 ani)
• Abdullah moare 2 ani mai târziu in 1525
• Hurrem îl naște pe Selim in anul 1524 (la 18 ani)
• Hurrem îl naște pe Bayazid in 1526 (la 20 de ani)
• Hurrem se căsătorește cu Soliman, încălcând tradiția, în anul 1530 (la 24 de ani), fiind sclavă în harem
• Hurrem îl naște pe Cihangir în anul 1533 (la 27 de ani). Acesta era însă cocoșat și de aceea nu a ieșit din palat. [6]
• Cihangir moare la vârsta de 20 de ani, când Hurrem avea 47 de ani
• Mustafa moare la vârsta de 38 de ani, când Hurrem avea 47 de ani
• Hurrem moare la vârsta de 52 de ani, în anul 1558
• Soliman s-a îndrăgostit nebunește de Hürrem Sultan. Diplomații străini (din Occident) au auzit despre ea la palat și au numit-
o Russelazie sau Roxelana, referindu-se la originile ei slave. Fiind fiica unui preot ortodox ucrainean[49], ea a fost înrobită și crescută pentru a
deveni favorita lui Soliman. Astfel a devenit soția sultanului, spre uimirea oamenilor din palat și din oraș [50]. De asemenea, Soliman a permis soției
Bibliografie
• Josef Matuz: Süleyman der Prächtige (Soliman). În: Kurt Fassmann
(Ed.): Die Großen der Weltgeschichte. Zürich 1973, Vol.. 4. p. 961–977.
verificat la 07 mai 2013. (PDF 3,11 MB)
• André Clot: Soliman Le Magnifique. Fayard, Paris 1983,
ISBN 2-213-01260-1.
• Klaus Kreiser/Christoph Neumann: Kleine Geschichte der Türkei. Reclam,
Ditzingen 2003, ISBN 3-15-018669-2; Ediția a 2-a tuttgart 2009.
• Josef Matuz: Das Osmanische Reich: Grundlinien seiner Geschichte.
Darmstadt 1985. Ediția a 4-a. 2006. ISBN 3-534-20020-9