Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vindecarea paraliticului
a) Domnul nu ne părăseşte
Când îngerul cobora şi tulbura apa, începea...! Cine pe cine să împingă mai întâi!?
Până să merg eu, altul se coboară înaintea mea, Ii spune paraliticul lui Hristos
(loan 5, 7). Unii aveau cu ei şi rude, care îl luau pe bolnav şi-l aruncau în apă, în
timp ce acest paralitic era singur. Doamne, om nu am ca să mă arunce în
scăldătoare, îi spune lui Hristos. Desigur, avea prieteni, avea cunoscuţi, avea
vecini. Poate la început câţiva se oferiseră să-l ducă la scăldătoare, să aştepte cu
el până va veni marea clipă pentru a-l ajuta să ajungă primul în apă. Poate la
început o făceau cu mult zel, dar încet, încet au obosit, şi-au pierdut răbdarea şi l-
au părăsit. Aşa sunt oamenii: compătimesc cu celălalt până când îi doare pe ei.
Când începe să-i doară, îi părăsesc - în afara cazului când există vreun alt interes.
Şi în timp ce ceilalţi din jur îl vedeau pe acest paralitic luptându-se de ani de zile
singur, nu s-a găsit nimeni să spună: „Lasă să treacă amărâtul ăsta, care-i singur şi
aşteaptă de atâta timp aici, care a venit înaintea noastră!
Cu cât vom arăta mai multă bunătate şi blândeţe, cu atât mai mult va veni îngerul
să tulbure apa şi să ne facem cu toţii bine. Dacă vrea Dumnezeu, va trimite îngerul
Său nu doar o dată pe an, ci de cinci sute de ori pe zi." Nimeni nu s-a gândit aşa,
nici dintre bolnavi, nici dintre rude. Egoismul şi inima lor împietrită nu-i lăsau să
gândească astfel de lucruri. Fiecare pentru sine! S-a „stricat" darul lui Dumnezeu
din pricina „obiectivului" inimii de piatră şi a exploatării. De aceea şi Dumnezeu
trimitea pe îngerul Său o dată pe an. Ce L-ar fi „costat" dacă-l trimitea în fiecare
1
zi? De aceea se împuţinează azi minunile: nu pentru că a obosit Dumnezeu, ci
pentru că a îngheţat inima noastră, credinţa noastră.
De acest paralitic, deci, care se lupta de atâţia ani să intre în apă, pe care-l
părăsiseră toţi, doar de acesta S-a apropiat singur Hristos. Pe acesta văzându-l
Iisus zăcând şi ştiind că este aşa de multă vreme, i-a zis: Vrei să te faci sănătos?
(Ioan 5, 6), pentru a ne arăta că, deşi toţi ne pot uita, El niciodată nu ne uită. Oare
îşi va uita femeia pe propriul copil, astfel încât să nu-i fie milă de odrasla
pântecelui ei? Dar chiar dacă o femeie ar uita acestea, Eu pe tine nu te voi uita,
zice Domnul în Sfânta Scriptură (Isaia 49,15). Cu siguranţă aşa este.
Un creştin şi-a văzut viaţa ca-ntr-o viziune. Se vedea pe sine, păşind desculţ pe
nisip, vedea urmele paşilor lăsate în nisip de el şi alături vedea urmele paşilor lui
Hristos - dovadă că Hristos îl însoţea în viaţă. Cu uimire însă a observat că uneori,
în clipele grele din viaţa sa, pe nisip erau urmele unei singure persoane. El, mirat,
a întrebat: „Doamne, de ce tocmai în clipele grele m-ai părăsit?" Iar Hristos i-a
răspuns: „Fiule, în clipele grele ale vieţii tale te-am purtat în braţe." Acesta este
Hristos al nostru. Veniţi să ne închinăm Lui!
b) Virtuţile paraliticului
Paraliticul era, se pare, bolnav doar trupeşte, în timp ce sufleteşte era sănătos, şi
atunci când Hristos l-a vindecat, s-a făcut şi mai sănătos (sufleteşte).
Vrei să te faci bine? (Ioan 5, 6), l-a întrebat Hristos. Nu l-a întrebat: „Vrei să te fac
bine?", deoarece Hristos îi era necunoscut lui şi nu L-ar fi crezut dacă i-ar fi spus:
„Eu te voi face bine." Vedeţi cât de atent era Hristos cu cuvintele Sale. Iar acest
Vrei să te faci bine? i-a rostit nu rece, sec, mecanic, ci cu dragoste, cu o
compasiune care l-a făcut pe paralitic să-şi deschidă inima şi să-I spună durerea
sufletului său: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare când se
tulbură apa; că până să merg eu, altul se coboară înaintea mea (Ioan 5, 7). Dacă
Hristos i-ar fi vorbit sec, rece, probabil că paraliticul I-ar fi spus: „îţi baţi joc de un
om paralizat. Cum să nu vreau să fiu sănătos?"
Până să merg eu, altul se coboară înaintea mea, I-a spus lui Hristos (Ioan 5, 7).
Inchipuiţi-vă că vedeţi această scenă: apa să se tulbure, paraliticul să se ridice,
încercând să ajungă singur, să cadă în apă. Şi, apropiindu-se de scăldătoare, să
vadă că alţii îl depăşesc. Şi aceasta să se întâmple de 38 de ani! Am fi uimiţi de
răbdarea lui. Oare noi arătăm o astfel de răbdare pe teme duhovniceşti? Insistăm
atâţia ani în rugăciune pentru o cerere a noastră? In sfârşit: nu osândea, nu-i
înjura pe cei care de atâţia ani îl depăşeau, îi furau rândul. Că până să merg eu,
2
altul se coboară înaintea mea (Ioan 5, 7). Nici o observaţie pe seama lor. O astfel
de smerenie şi lipsă de răutate!
Hristos i-a zis: Ridică-te, ia-ti patul tău şi umblă (Ioan 5, 8). Paraliticul ar fi putut
iarăşi să spună acestui „Domn" necunoscut: „De ce-Ţi baţi joc de mine? Sunt
paralitic de 38 de ani. Aici coboară un înger şi face bine un bolnav în fiecare an. Iar
tu, un simplu om, mă vei face bine? Şi asta doar cu un singur cuvânt?" Dar, pentru
că era smerit, a ascultat de cuvintele lui Hristos şi îndată omul s-a făcut sănătos
(Ioan 5, 9). Iar Hristos, Care l-a vindecat, S-a făcut nevăzut din faţa lui (v. Ioan
5,13). Şi era multă lume acolo (v. Ioan 5, 9). Şi au rămas la scăldătoare şi cel ce
fusese paralitic şi bolnavii şi rudele lor. închipuiţi-vă acum bucuria şi uimirea celui
ce fusese paralitic, dar şi uimirea tuturor celorlalţi bolnavi şi a rudelor lor, care l-
au văzut pe paralitic făcându-se bine.
Era sâmbătă. Fariseii, într-o astfel de zi, nu permiteau iudeilor să ridice nici o
greutate. Dacă ar fi căzut un ac sau orice altceva, le era interzis să se aplece şi să-l
ridice. Il lăsau acolo pentru altă zi. Paraliticul primise poruncă de la Hristos: Ridică-
te, ia-ti patul tău şi umblă (Ioan 5, 8). Pe de altă parte, Hristos, Care-i dăduse
porunca, Se făcuse nevăzut, aşa că i-ar fi fost uşor paraliticului să ţină cont de
porunca Legii. Dacă ar fi desconsiderat-o şi şi-ar fi ridicat patul, atunci fariseii şi
toţi ceilalţi l-ar fi bătut cu pietre. Atunci ce a făcut?
Cel ce fusese înainte paralitic, ca un iudeu evlavios, în aceste zile, zilele Paştelui, s-
a dus la templu. La fel a făcut şi FIristos. Şi într-o zi, acolo, în templu, Hristos S-a
apropiat de el şi i-a spus: Iată, te-ai făcut sănătos (Ioan 5,14). Nu i-a zis: „Vezi? Te-
am făcut bine!", ca să ne arate smerenia.
Insă paraliticul nu ştia că fariseii îl urau pe Hristos. Şi, pentru a-i face şi pe aceştia
să creadă în El, le-a vestit că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos (Ioan 5, 15). Şi, de
cum au aflat, îl prigoneau şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta (v.
Ioan 5, 16). Cum să-şi fi închipuit fostul paralitic marea răutate care se întorcea
3
împotriva lui Hristos? Cu adevărat paralitici erau fariseii şi nu voiau să se vindece.
Dumnezeu să ne păzească de o astfel de boală!
Iată că te-ai făcut sănătos, de-acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţifie ceva mai rău,
i-a spus Hristos fostului paralitic (Ioan 5, 14). Atenţie: prin paralizia îndelungată nu
a fost dezlegat de păcatele pe care le făcuse înainte. Pur şi simplu, Hristos l-a
compătimit şi i-a şters restul datoriei sale. Dacă Hristos nu i-ar fi făcut acest dar,
adică dacă nii l-ar fi vindecat în clipa aceea, ar fi fost paralizat toată viaţa şi ar fi
murit paralitic - lucru care înseamnă că păcatul nu este ceva ne însemnat, ci cel
mai grav lucru care i se poate întâmpla omului p pământ. Atât de grav este, încât
a fost nevoie ca însuşi Hristos să Se răstignească pentru izbăvirea noastră.
Dar câţi oameni nu păcătuiesc? Şi-n ciuda acestui fapt, nu sunt paralitici, ci sunt
drepţi şi sănătoşi. De ce deci să nu plătească şi aceştia păcatele lor, cum a plătit şi
paraliticul?
Dacă fiecare om care ar păcătui şi-ar plăti aici şi acum păcatul, atunci toţi oamenii
de pe pământ ar fi paralitici, deoarece nici un om nu este fără de păcat. Tot
pământul ar fi un aşezământ de invalizi, fără să existe vreunul sănătos. De aceea
deci Dumnezeu Cel înţelept prevede să nu plătească toţi oamenii acum şi aici
păcatele lor, ci doar puţini, pentru a fi conduşi şi ceilalţi către pocăinţă. Dacă însă
nu se pocăiesc, nu vor scăpa de plata păcatului, ci vor plăti cu vârf şi îndesat în
înfricoşătorul iad veşnic. Altfel, Dumnezeu ar fi nedrept. Pentru că este drept, toţi
cei care păcătuiesc, dacă nu se pocăiesc, vor plăti preţul păcatelor lor.
Hristos nu a spus paraliticului: „Nu mai păcătui, ca să nu mai păţeşti la fel!", ci: „să
nu păţeşti mai rău". Şi de ce ar păţi mai rău? Pentru ca să nu plătească păcatul cu
acelaşi preţ cu care l-a plătit şi mai devreme.
Acum Dumnezeu i-a făcut un mare dar: i-a iertat toată datoria. Ar trebui deci de
aici înainte să preţuiască acest dar şi să fie mult mai atent. Cu alte cuvinte, dacă şi
acum, după ce a primit acest dar de la Hristos, ar mai păcătui din nou, păcatul lui
ar fi mai greu, deoarece ar desconsidera darul primit de la Hristos.
4
un nebotezat. însă păcatul tău este înaintea Domnului mult mai greu, deoarece tu
ai primit şi harul Botezului.
Alt exemplu: te-ai împărtăşit astăzi, în timp ce fratele tău nu s-a împărtăşit. Tu
păeătuieşti şi păcătuieşte şi el, însă păcatul tău este mult mai mare. Alt exemplu:
eşti preot sau arhiereu şi păcătuieşti. Păcatul tău este mult mai grav decât păcatul
făcut de cel care nu are harul preoţiei sau al arhieriei. In Vechiul Testament, dacă
un arhiereu păcătuia, aducea ca jertfă un viţel (v. Le vi ticul 4, 6), păcătuia un
simplu om, aducea doar o capră (v. Leviticul 4, 28). In timp ce, dacă ar fi păcătuit
tot poporul, trebuia să aducă jertfă tot un viţel, aşa cum trebuia să aducă şi
arhiereul. Vedeţi cât cântăreşte păcatul unui arhiereu? Cât păcatul întregului
popor!
Cei ce primesc oarecare binecuvântare sau har de la Domnul vor trebui să fie deja
curaţi. Curăţiţi-vă pentru ziua de mâine şi veţi avea să mâncaţi carne (Numerii 11,
18), a zis Domnul israeliţilor. Nu pentru că urmau să mănânce, ci pentru că
această carne pe care o mâncau le era dată de însuşi Dumnezeu. Cu cât mai mult
este valabil pentru alte daruri superioare, pe care ni le dă Dumnezeu!
Catehumenii, de exemplu, nu posteau 40 de zile aspru, pentru a nu slăbi, pentru a
fi mai în putere când intrau în apă. Dar posteau pentru a primi harul Duhului
Sfânt, care se dăruia după Botezul lor. La fel se petrece şi atunci când trebuie să
primim Trupul şi Sângele Domnului. Ne pregătim cât mai mult cu posturi,
cu rugăciuni, pentru a primi acest mare dar. Să luăm aminte, Sfintele sfinţilor!,
exclamă preotul puţin înainte de Sfânta împărtăşanie.
ARHIMANDRIT VASILIOS BACOIANIS
5
Cumpara cartea "TAINE ŞI DESCOPERIRI ÎN EVANGHELIILE DUMINICILOR"
Pe aceeaşi temă
● Duminica Slabanogului
Publicat in : Duminica Slabanogului
18 Mai 2019
Vizualizari: 3035
Voteaza:
6
● 1
● 2
● 3
● 4
● 5
5.00 / 5 din 1 voturi.
●
Cuvinte cheie:
Adauga comentariu
RETELE SOCIALE
● Aplicatii mobil
● Scrie articole
Citeşte şi:
● Scaldatoarea Vitezda
● Duminica paraliticului
7
Comunitatea Crestin Ortodox
Prieteni Albume, Evenimente, Grupuri
● Universul Credintei
● Acatiste
● Rugaciuni
● Predici - Predica
● Pastorale
● Slujbe si randuieli
● Sfaturi duhovnicesti
● Magazin de carti
● Calendar Ortodox
● Sarbatori
● Craciun
● Paste
● Colinde
● Colinde Audio
● Datini, obiceiuri si superstitii
● Vietile sfintilor
● Retete de post
● Biserici si Manastiri
● Biserici si Manastiri din Romania
● Biserica in lume
● Harta Manastirilor
● Pelerinaje
● Parinti
● Educatie
● Arta bizantina
● Morala
● Istoria Bisericii
● Liturgica
● Drept bisericesc
● Dogmatica
● Secte si culte
● Biserica Ortodoxa
● Religiile lumii
8
● Sanatate si stiinta
● Religie si filosofie
● Biblia
● Vechiul Testament
● Noul Testament
● Carti Ortodoxe
● Dictionare
● Dictionar mitologic
● Dictionarul Teologilor Romani
● Dictionar Religios
● Poezie Ortodoxa
● Povestiri cu talc
● Interviuri
● Editoriale
● Liturghie
● Credinta
● Audio Ortodox
● Religie
● Remember
● Povestea numelor
● Reportaj
● Icoane facatoare de minuni
● Canoane
● Urari de sarbatori
● Credinta pentru copii
● Biblia pentru copii
● Educatia copiilor
● Ghicitori
● Jocuri
● Povestiri audio
● Povestiri cu talc
● Rugaciuni copii
Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Aboneaza-te
Articole recomandate
9
Sfantul Efrem cel Nou
Publicat in : Vietile sfintilor
10
Introduceti textul a CAUTA
Tot site-ul
● CrestinOrtodox.ro
● Sarbatori
● Penticostar
● Duminica Slabanogului
● |Duminica a IV-a dupa Pasti. Vindecarea paraliticului
11
Nemuritorii de la AgapiaAlături de Ora 25, Nemuritorii de la Agapia e una dintre
capodoperele scriitorului-sacerdot Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992).
Cartea – la prima vedere cu tramă polițistă – are mai degrabă o miză socială sub
raportul problematicii abordate,30.00 Lei
12
Radacinile vesnicieiEseurile cuprinse in acest volum sunt rodul unei cautari
continue a sfinteniei, mai intai in Scripturi, apoi in oameni si, nu in ultimul rand, in
experienta concreta a vietii. Aceste cugetari latreutice au fost scrise pe rand,
vreme de douazeci de ani (1970.00 Lei
13