DUMINICA A VI-A DUPĂ RUSALII

Mt. 9, 1-81

VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI DIN CAPERNAUM, SAU

DESPRE CUM ÎMBOLNĂVEŞTE PĂCATUL TRUPUL

Dreptmăritori creştini,

n evanghelia de astăzi Mântuitorul Hristos, intrând

într-o casă din Capernaum, vindecă un paralizat. Patru

2 oameni îl aduc pe o targă, iar El, văzând credinţa lor

i-a zis aceluia: „Îndrăzneşte fiule! Iertate sunt păcatele

tale!" Apoi urmează arhicunoscuta contestare din partea

iudeilor: ,,Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine

poate ierta păcatele fără numai unul Dumnezeu?" (Mc. 2,

7) Domnul Hristos, însă, nu intră în dispută cu ei. Le arată

numai semnul puterii Sale: „Scoală-te, ia-ţi patul tău și

mergi la casa ta." Ca să înţeleagă cu toţii ,,că putere are Fiul

Omului pe pământ a ierta păcatele", a tămăduit pe paralizat

chiar în fața lor.

Iubiţi credincioşi,

Trei lucruri aş vrea să subliniem astăzi, plecând de

la această pericopă evanghelică. Întâi, faptul că, văzând

1 Vezi şi predica la textul evanghelic paralel, din Duminica a II-a a

Postului.

94DUMINICA A VI-A DUPĂ RUSALII

Mt. 9, 1-81

VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI DIN CAPERNAUM, SAU

DESPRE CUM ÎMBOLNĂVEŞTE PĂCATUL TRUPUL

Dreptmăritori creştini,

n evanghelia de astăzi Mântuitorul Hristos, intrând

într-o casă din Capernaum, vindecă un paralizat. Patru

2 oameni îl aduc pe o targă, iar El, văzând credinţa lor

i-a zis aceluia: „Îndrăzneşte fiule! Iertate sunt păcatele

tale!" Apoi urmează arhicunoscuta contestare din partea

iudeilor: ,,Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine

poate ierta păcatele fără numai unul Dumnezeu?" (Mc. 2,

7) Domnul Hristos, însă, nu intră în dispută cu ei. Le arată

numai semnul puterii Sale: „Scoală-te, ia-ţi patul tău și

mergi la casa ta." Ca să înţeleagă cu toţii ,,că putere are Fiul

Omului pe pământ a ierta păcatele", a tămăduit pe paralizat

chiar în fața lor.

Iubiţi credincioşi,

Trei lucruri aş vrea să subliniem astăzi, plecând de

la această pericopă evanghelică. Întâi, faptul că, văzând Vindecarea Slăbănogului din Capernaum

credinţa celor patru, a tămăduit Hristos pe paralizat. Ce

înseamnă aceasta? Aceasta ne încurajează pe noi să credem

că putem cere de la Dumnezeu iertare de păcate, sănătate,

împlinirea bunelor cereri etc., şi pentru cei ce nu sunt,

pentru un motiv sau altul, împreună cu noi la rugăciune:

pentru cei de acasă, pentru cei aflați în nevoi, pentru cei

din spitale, pentru cei din închisori, pentru cei care nu pot

sau nu vor să vină cu noi la biserică. Putem să purtăm în

sufletele noastre pe cei dragi ai noştri, vii sau adormiţi, şi

să-i,, aducem" măcar în felul acesta la altar, cerând Bisericii

să se roage pentru ei: pentru cei care nu pot, pentru cei

care nu ştiu şi pentru cei care nu vor să se roage.

Evanghelia de astăzi ne încredinţează că, dacă vom

avea puțină dragoste față de aproapele şi ne va păsa de

sufletul lui, putem să-1 aducem chiar şi în felul acesta

înaintea lui Dumnezeu, iar El, care caută spre noi cu

atâta iubire şi ne ascultă cu atâta răbdare, priveşte cu

bunăvoinţă spre rugăciunile noastre pentru ceilalți. Dacă

ar căuta Domnul numai la vrednicia faptelor, nu s-ar

mai mântui nimeni, însă, El caută și la gândul nostru cel

bun şi la intenţia noastră frumoasă, aşa cum a căutat și

la intenţia şi la credinţa celor patru care l-au adus astăzi

pe paralizat. A primit gândul lor frumos, a căutat la jertfa

lor şi a ascultat rugăciunea lor tainică pe când îl purtau cu

speranță pe targă. S-a arătat Dumnezeu ,impresionat" de

dorinţa lor sfântă şi n-a mai pretins paralizatului nimic, ci

i-a zis doar: ,,Iertate sunt păcatele tale!"

Al doilea lucru demn de evidenţiat în evanghelia de

astăzi ar putea fi sintetizat în zicala populară: ,,unde dai

şi unde crapă". Cei patru l-au adus pe bolnav şi, probabil, Vindecarea Slăbănogului din Capernaum

credinţa celor patru, a tămăduit Hristos pe paralizat. Ce

înseamnă aceasta? Aceasta ne încurajează pe noi să credem

că putem cere de la Dumnezeu iertare de păcate, sănătate,

împlinirea bunelor cereri etc., şi pentru cei ce nu sunt,

pentru un motiv sau altul, împreună cu noi la rugăciune:

pentru cei de acasă, pentru cei aflați în nevoi, pentru cei

din spitale, pentru cei din închisori, pentru cei care nu pot

sau nu vor să vină cu noi la biserică. Putem să purtăm în

sufletele noastre pe cei dragi ai noştri, vii sau adormiţi, şi

să-i,, aducem" măcar în felul acesta la altar, cerând Bisericii

să se roage pentru ei: pentru cei care nu pot, pentru cei

care nu ştiu şi pentru cei care nu vor să se roage.

Evanghelia de astăzi ne încredinţează că, dacă vom

avea puțină dragoste față de aproapele şi ne va păsa de

sufletul lui, putem să-1 aducem chiar şi în felul acesta

înaintea lui Dumnezeu, iar El, care caută spre noi cu

atâta iubire şi ne ascultă cu atâta răbdare, priveşte cu

bunăvoinţă spre rugăciunile noastre pentru ceilalți. Dacă

ar căuta Domnul numai la vrednicia faptelor, nu s-ar

mai mântui nimeni, însă, El caută și la gândul nostru cel

bun şi la intenţia noastră frumoasă, aşa cum a căutat și

la intenţia şi la credinţa celor patru care l-au adus astăzi

pe paralizat. A primit gândul lor frumos, a căutat la jertfa

lor şi a ascultat rugăciunea lor tainică pe când îl purtau cu

speranță pe targă. S-a arătat Dumnezeu ,impresionat" de

dorinţa lor sfântă şi n-a mai pretins paralizatului nimic, ci

i-a zis doar: ,,Iertate sunt păcatele tale!"

Al doilea lucru demn de evidenţiat în evanghelia de

astăzi ar putea fi sintetizat în zicala populară: ,,unde dai

şi unde crapă". Cei patru l-au adus pe bolnav şi, probabil, cei de față se aşteptau fie ca Mântuitorul să
facă cine ştie

asupra lui ca un doctor asupra bolnavului, fie să poarte

ce preparate din plante sau medicamente şi să se aplece

cu paralizatul un dialog despre credința şi vrednicia lui,

ca o condiție a vindecării. Ce a făcut însă Hristos, spre

surprinderea tuturor, şi chiar a noastră? S-a adresat

paralizatului astfel: „lertate sunt păcatele tale!" Ce

înseamnă aceasta? Simplu! Bolnavul paralizase din cauza

păcatelor lui. Era paralizat trupeşte, pentru păcatele sale,

probabil sufleteşti. lată ce legătură teribilă există între

suflet şi trup! Iată ce mult contează sănătatea sufletului

pentru trup! Vechii spuneau: „mens sana in corpore

sano" (minte sănătoasă în corp sănătos), iar noi am zice,

adaptând această zicere la evanghelia de astăzi: „,suflet

păcătos în trup neputincios". Minunea săvârşită astăzi de

Hristos ne atrage atenția că noi nu suntem numai trupuri.

Nu suntem doar ceea ce se vede, îndeobşte, ci suntem

fiinţe întregi, cu trupuri, dar şi cu suflete, iar o sănătate

precară a sufletului, constând în păcate nemărturisite, deci

neiertate și netămăduite, poate aduce până şi suferință

fizică - paralizie în cazul slăbănogului de astăzi.

Aşadar, să avem grijă şi de sufletul nostru, după cum

avem grijă de trup pe care îl spălăm, îl curăţim şi îl

îmbrăcăm, fără însă a exagera ca doamnele, în special, care

se vopsesc şi se sulemenesc, într-o încercare disperată

parcă de a-l corija pe Dumnezeu Care, dragă Doamne, n-ar

fi fost destul de inspirat atunci când a creat femeia! Avem şi

față de suflet la fel de multe datorii, ca față de trup, dacă nu

cumva mai multe... După cum, atunci când ne îmbolnăvim,

mergem la doctor, primim medicamente şi căutăm să respectăm cât mai strict prescripţiile medicale,
aşa

trebuie să procedăm şi cu sufletul din noi, obstrucționat,

de multe ori, de un trup care, parcă, se voieşte din ce în

ce mai independent" față de suflet. Tot aşa ar trebui să

alergăm şi la ,,Doctorul sufletelor noastre" şi la duhovnic,

pentru a ne îngriji ,,rănile" noastre sufleteşti, căci altfel se

distruge echilibrul sfânt dintre suflet şi trup, componente

create de Dumnezeu ca să trăiască împreună în armonie,

să se completeze unul pe celălalt şi împreună să ducă o

viață sfântă, iar nu să se îmbolnăvească reciproc.

În fine, al treilea lucru care merită subliniat astăzi

este faptul că toate duminicile din luna aceasta sunt

consacrate unor vindecări. Am avut, acum două duminici,

vindecarea slugii sutaşului din Capernaum, duminica

trecută vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara, astăzi

s-a citit despre vindecarea paralizatului din Capernaum,

iar duminica viitoare vom asculta evanghelia privind

vindecarea a doi orbi şi un mut. Tot atâtea prilejuri pentru

noi să ne întrebăm, pe de o parte, cum de au fost oamenii

din vremea Mântuitorului atât de necredincioşi şi de

învârtoşaţi la inimă ca, deşi martori ai atâtor minuni, să

nu creadă, totuşi, în El? Să-L considere, până la urmă, un

mincinos şi un profet fals, şi să-L răstignească pe cruce?

Sau, altceva! Ne putem întreba, potrivit logicii omului de

astăzi: cum de nu ,,a abuzat" Mântuitorul Hristos de această

putere a facerii de minuni? Poate tindem să credem, cei

mai mulţi dintre noi, că dacă Domnul ar fi făcut minuni în

fiecare ceas, la fiecare pas, în fiecare cetate, pretutindeni,

ar fi înţeles necredinciosul iudeu din vremea Sa că are de-a

dace cu Dumnezeu şi nu L-ar mai fi dat la moarte!... Mântuitorul Hristos, însă, a săvârşit minunile pe

care le cunoaştem cu toții doar în situaţiile în care se

impunea să fie înfaptuite acestea. Aşa, spre exemplu, a

înviat pe fiica lui lair la stăruinţa şi credinţa părinteluí ei

(Lc. 8, 41-56), iar pe fiul väduvei din Nain de mila mamej

care plângea nemângâiată (Lc. 7, 12-14) şi, in general,

săvârşea minuni la solicitarea celor care sufereau sau

rugau, dar nu a abuzat niciodată de acestea. De ce oare,

de vreme ce un calcul simplu - dar ,,ieftin" şi fals -

ne-

ar putea determina să credem că minunile multe i-ar fi

asigurat ,,succesul sigur" lui Hristos? Ei bine, Domnul n-a

abuzat de darul acesta al facerii de minuni ca să ne înveţe,

în primul rând, pe noi, smerenia. Apoi, să ne atragă atenţia

porcilor" (Mt. 7, 6), ci păstrate cu sfințenie şi discreţie, aşa

că darurile şi calitățile nu trebuie ,,afişate" sau ,aruncate

preţ ca

cum îşi păstrează cineva bunurile sale cele mai de

cele frumoase, dăruite nouă de Dumnezeu, trebuie să le

să nu-i fie furate. Tot aşa şi darurile spirituale şi însuşirile

folosim cu multă înţelepciune şi discreţie, ca nu cumva

afişându-le sau lăudându-ne cu ele, diavolul ori lumea să

le smulgă de la noi.

Dragii mei,

şi pe ceilalți
Aşa trebuie să fie şi viața noastră în Hristos! Să-i

purtăm permanent în inimile noastre, în rugăciune sfântă,

pentru că Dumnezeu nu ne-a creat ca

indivizi egoişti, ci pentru relație de iubire cu El şi cu aproa-

pele - făcându-ne, astfel, datoria de buni creștini faţă de

El şi față de toţi cei din jurul nostru! Apoi, să luăm aminte

că nu suntem numai trup, ci să dăm şi sufletului atentia

şi importanţa spirituală care i se cuvin, şi acestea toate Slabanogului din Capernaum

întru smerenie, discreţie sfântă şi frică de Dumnezeu. Să

ne binecuvinteze Domnul, așadar, ca aceste adevăruri și

învăţături să le punem la inimă şi în practica vieții noastre,

ca să fim credincioşi adevăraţi, aşa cum ne-a dat pildă El

însuşi: întru smerenie şi discreţie, întru sfinţenie şi slujire

deplină în viața aceasta şi în viața de dincolo, Amin!