Predica la duminica a 2 a din postul sfintelor pasti

Fiule, iertate-ti sunt pacatele tale.

Preacucernice pr prof., dragi colegi, duminica a 2 a din post, s-a dat citire
textului evanghelic dupa marcu. Evanghelia de astazi este poate cea mai
insemnata, cea care poarta si concretizeaza cel mai bine mesajul postului:
Dragostea si fapta buna. Adesea in pericopele citite in fata dumneavoastra,
MAntuitorul face minuni. Prin urmare nu vindecarea propriu zisa a
slabanogului face subiectul discutiei noastre. De cele mai multe ori, Hristos
vindeca bolnavi, orbi, insa de fiecare data aceste minuni au fost insotite de
replica: ,,Credinta ta te-a mantuit,, De această data este insa diferit, caci sf ev
Marcu, nu ne spune absolut nimic despre trecutul, starea sau taria bolnavului
in credinta.
In cele din urma suntem lamuriti de cuvintele Domnului, care il numeste
fiu, ceea ce dovedeste ca totusi era un credincios, caci nu putea fi numit de
dumnezeu fiu al sau, cineva care vom vedea ca nu doar ca nu si-a conformat
viata dogmelor veterotestamentare,ci ar mai fi fost si necredincios.. Stim insa
concret faptul ca acesta avea 4 prieteni, a caror credinta, este caracterizata in
mod indirect, De perseverenta lor in a-si atinge scopul, anume acela de a-si
ajuta aproapele. Rugaciunea este nu doar cea personala, ci eu ca bun creștin,
sau bun samaritean, mă pot ruga pentru bunăstarea aproapelui. Adesea in
rugaciunile adresate Maicii Domnului, intalnim formulari de genul: ,,Mult poate
rugaciunea Maicii spre imblanzirea Stapanului,,. Acest lucru se arata valabil si in
cazul prietenilor. Mantuitorul vede credinta, si pana la urma dragostea celor 4
care s-au jertfit pentru un al 5 lea si pentru salvarea sa.
Unul din atributele Lui Dumnezeu este atotștiințta. Stim deci ca
îivatatorul cunostea cele ce se intamplau afara, iar mai apoi pe acoperis, si in
cele din urma deasupra sa. Cu toate acestea ramane tacut pana in momentul in
care slabanogul este pus cu totul in fata sa. Ne putem intreba, considerand
justificata mirarea, de ce a ales totusi sa lase pe slabanog sa se chinuie si in
special pe pretenii sai, a caror credinta o stia, sa se trudeasca atat pentru a i-l
pune totusi in fata. Aceasta, fratilor, este facuta, pentru noi, care vom fi urmat.
Suntem invatati prin asta ca Dumnezeu este atot milostiv, insa, pentru a primi
mantuirea trebuie sa jertfim si ceva al nostru. Asemenea si postul,
concretizeaza această jertfa a noastra, simbolica, incercarea noastra si asa zisul
effort depus pentru mantuire.
 Dupa plecarea din tinutul gherghesenilor, care il alungasera, Hristos a
trecut in corabie marea tiberiadei in Capernaum, locul unde Mantuitorul
predica adesea,caci aici isi avea domiciliul, motiv pentru care atunci cand
oamenii au auzit de prezenta sa acolo, s-au adunat in numar considerabil.
,,Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, spune
evanghelia, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat
în jos patul,, intelegem deci numarul mare de oameni care au venit sa asculte
cuvantul Domnului, atat de absorbiti, incat nu se puteau rupe din ,,transa,, nici
macar cat sa ofere un culoar celor care in incercarea lor disperata, voiau sa
ajunga la predicator pentru vindecarea bunului lor prieten. Trebuie sa aducem
lamuriri cu privire natura caselor prin acoperisul carora se putea introduce in
aceasta un om. In israel, tara cu un climat cald, acoperisurile aveau forma unei
terase drepte, unde se putea ajunge printr-un orificiu in tavanul casei si care
putea fi inschisa ori astupata la nevoie.
Printr-o astfel de intrare au introdus si pe slabanogul, care spre deosebire
de celalalt slabanog vindecat de Hristos, nu avea nevoie doar de sprijin, ci
trebuia carat impreuna cu patul sau de suferință. In mod simbolic, ceea ce i-a
format inchisoarea timp de multa vreme, avea sa devina si pantecele renasterii
sale atat fizice cat si duhovncesti.
Primele cuvinte rostite de Iisus la vederea slabanogului sunt revelatoare
pentru secole in care boala nu a fost inteleasa decat poate ca un lucru natural,
firesc poate. Chiar si noi, astazi, consideram ca boala este ceva care apare din
neant, si poate trece la fel de aleator, cum a si venit. Domnul, insa ii spune
bolnavului: ,,Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!,,. aceasta poate creea in mintile
tuturor confuzie si sa faca cuvintele sale ambigue. Pana la urma spre deosebire
de cei ce venisera sa caute raspunsuri cu privire la spiritualitate, slabanogul in
cauza, avea nevoie in mod imediat de vindecarea trupeasca, pentru ca poate
mai apoi sa caute sa-si lucreze mantuirea. Aceasta abordare este nu altfel decat
gresita. A separa sanatatea spirituala de cea fizica este un lucru prin natura sa
eronat. Omul, spre deosebire de toate celelalte creatii ale Lui Dumnezeu, este o
fiinta, numita in termeni de specialitate dihotomica, ceea ce inseamna ca este
format din doua firi. Una este materiala, anume trupul, iar cealalta este firea
nevazuta, sau sufletul. Adesea in textele biblice, Hristos se refera la suflet
folosid doua denumiri (duh si suflet). Asta nu trebuie sa duca la confuzia
existentei unei a 3 a firi, ci duhul este inteles ca partea siprituala a sufletului.
Natura inferioara a omului, cea materiala si stricacioasa, este subordonata celei
nematerilnice. Din acest motiv, boala sulfeteasca, pacatul cel introdus in lume
de pizmasul diavol, care cauta sa imbolnaveasca toata creatia Dimnului, se
reflecta in cele din urma in boala fizica. Studiile stiintifice demonstreaza ca o
stare morala deplorabila afecteaza trupul in mod direct, ducand la boli fizice.
Acesta, fratilor, este motivul pentru care Iisus, nu ii ofera vindecarea fizica
prima data. El ii ofera acestuia intai vindecarea sufleteasca din robia pacatului,
pentru ca apoi sa poata salva materia. La tamaduirea orbului din nastere,
ucenicii, care stiau aceste lucruri intreaba pe invatatorul: ,,cine a gresit, acesta
sau parintii lui,,
Nicaieri, nimeni in V:T. nu a avut puterea de a ierta pacatele fara numai
Dumnezeu. Din acest motiv, la auzirea acestor cuvinte, invatatii care erau
infiltrati in multime, se scandalizeaza, fara sa inteleaga ori nsa stie ca Hristos
era Fiul Lui Dumnezeu. Acest lucru se datoreaza de asemeni si credintei lor
slabe, inexistente sau fatarnice. Desi se prezentau ca fiind credinciosi, acestia
erau robi ai faptelor, nu reuseau sa inteleaga profunzimea existentei divine in
sensul conotativ, cautau in toate un semn al existentei divine, asemanator celor
dintre noi care adesea mai striga retoric: Doamne, daca existi da-mi un semn!
Toate acestea intruchipeaza incapabilitatea omului de a intelege prin credinta
puterea Dumnezeiasca.
Uneori, dupa vindecarea omului, doctorul sufletesc, il sfatuia sa pastreze
taina vindecarii sale miraculoase, de aceasta data, insa, Hristos, cunoscand
ceea ce in inimile lor cugetau cei prezenti, anume ca huleste si ca nimeni nu
poate ierta pacate in afara Lui Dumnezeu, cauta sa le explice legatura intre trup
si sufletul pacatos si ca mai de folos era sa vindece radacina copacului bolnav
pe care il intruchipa bolnavul. Insa pentru a vedea ca putere are Fiul Omului, le
oferea si minunea vazuta pe care cu totii o asteptau. Ca si in alte dăți,
Dumnezeu alege oameni prin care sa lucreze. Cazul de fata nu se exclude, caci,
spune Evanghelia: ,, erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea
lucruri n-am văzut niciodată.,,
Datorita acestor circumstante, intelegem de ce sfintii parinti au ales acest
fragment biblic pentru reprezentarea duminicii a doua din post. Dupa ce la
trecerea primei porti a postului am fost chemati impreuna cu apostolul filip, la
Indumnezeire, astazi, modelele evanghelice ne sugereaza cele necesare acestui
drum al mantuirii in general si al postului in special. Credinta, aratata de cei 5
protagonisti, dragostea nemasurata a celor 4 prieteni ai slabanogului, si pana la
urma, fapta buna pe care acestia au facut-o fata de cel aflat in nevoie.
Cu nadejdea ca si noi vom fi vrednici sa ne imporpriem aceste virtuti, dam slava
Domnului in asteptarea de a ne striga si noua: Fiule, iertate-ti sunt pacatele
tale!