Eu si duhovnicul meu

Omul restaurat ca si chip al lui Dumnezeu are posibilitatea, prin

indeplinirea celor 3 conditii fundamentale: har, credinta si fapte bune, sa
inainteze pe scara desavarsirii, care il duce la comuniunea deplina cu
Creatorul. Firea umana desi restaurata, spalata de pacatul stramosesc
prin baia botezului crestin nu este insa scutita de influenta malefica a
diavolului, care poate ispiti, prin diverse mijloace-unele extrem de
rafinate-pe om, facandu-l ca incalce poruncile divine, sfaturile
evanghelice sau pur si simplu legea morala naturala, sadita in firea sa
inca de la creatie.
Constient de aceasta Mantuitorul a instituit preotia sacramentala,
dandu-le acestor urmasi ai sai puterea de a ierta pacatele crestinilor, care
le marturisesc, caindu-se sincer pentru comiterea lor: "luati duh sfant,
carora le veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine tinute vor
fi".
Astfel orice preot, care a primit taina hirotoniei, printr-o alta slujba
speciala-hirotesie devine si duhovnic, adica un "consilier a l sufletului
crestinului" sau un psiholog spiritual, care mustra, sfatuieste, indeamna
si da "medicamentul spiritual" sufletului bolnav de maladia pacatelor.
Duhovnicia are deci 2 aspecte: 1. sacramental sau sfintitor-adica de
iertare a pacatelor savarsite, in cadul Tainei Spovedanii sau Marturisiri
2. Pedagogic sau pastoral--adica cei ce isi marturisesc pacatele devin fii
adoptivi, pentru ca duhovnicul este ca un parinte, un sfatuitor si nu un
judecator nedrept.
Este foarte important ca fiecare crestin sa aiba duhovnicul sau personal,
care il cunoaste, ii stie pacatele, neputintele, putand astfel sa dea
fiecaruia canonul sau medicamentul spiritual potrivit.
Astazi, mai ales in mediul adolescentin este o problema aceea a
marturisirii pacatelor, din jena sau rusine, pentru ca adolescent a e
perioada ce mai tulbure a dezvoltatii psiho-fizice, cand pacatele cu
gandul si vorba domina intreaga lor viata, restul fiind supusa pacatelor
cu fapta.
Ar trebui ca adolescentii si chiar puberii trecuti de 7 ani(varsta pana la
care copilul se poate impartasi fara a fi nevoie sa se si spovedeasca in
prealabil)sa stie ca divolul este cel care seamana in sufletul lor rusinea
sau pudoarea, in momentul marturisirii pacatelor asa cum tot el o ia in
momentul comiterii unui anumit pacat. Dupa cum mergand la doctor ii

marturisim toate durerile si neputintele noastre fizice, pentru a ne putea

da tratamentul potrivit, la fel trebuie sa mergem la preotul duhovnic,
pentru ca el sa trateze corespunzator ranile sau cangrenele sufletului.
O rugaciune din Taina Spovedaniei spune atat de frumos:" ia seama,
dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat" .
Trebuie deci sa avem constiinta ca preotul nu este decat un martor intre
noi si Dreptul Judecator al faptelor noastre, Hristos Mantuitorul.
Pacatele cele marturisite la Spovedanie le stie doar Hristos si preotul
duhovnic, care are o datorie de constiinta sa nu mai spuna nimanui cele
cei le marturiseste cel care se spovedeste(de exemplu, daca un crestin
marturiseste ca a ucis pe cineva preotul nu poate decat sa il convinga sa
se denunte singur, fara a putea sa il denunte el).
Ascultarea pacatelor penitentului, de catre duhovnic este esentiala in
precesul Tainei Spovedaniei. Ea este opusul anarhiei, a dezordinii, a
indisciplinei. Atunci cand nu ascultam de duhovnic, diavolul, stapanul
dezordinii, gaseste usa sufletului deschisa, patrunzand astfel foarte usor
pe acea poarta ramasa deschisa...
Fiecare dintre noi trebuie sa aiba constiinta ca prin glasul duhovnicului
ne graieste Dumnezeu si iesind din ascultarea duhovnicului iesim de fapt
din starea de ascultarea fata de Dumnezeu si de poruncile Sale.
In concluzie mai ales tinerii, pentru ca lor ma adresez incercand sa ii
formez ca profesor de religie, trebuie sa se obisnuiasca sa ceara sfatul
duhovnicului, in toate imprejurarile vietii, nu numai in cadrul
marturisirii, pentru ca duhovnicul este un parinte spiritual, iar tanarul
fiu in orice moment al vietii sale. Indicat ar fi sa te spovedesti ori de cate
ori iti simti sufletul impovarat de pacate, dar in mod normal cele 4
posturi sunt momentele cele mai propice de marturisire a pacatelor
comise. In extremis adica in cazul imposibilitatii macar in Postul
Pastelui, cand ne pregatim sufleteste pentru marele praznic al Invierii
Domnului, care s-a jertfit pentru pacatele noastre putem sa ne curatim
sufletul de pacate , prin taina marturisirii.