Alfabetul Braille

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

"PREMIER"

Alfabetul Braille este un sistem de scriere folosit de cei cu deficiențe de vedere.

Literele sunt compuse din puncte ieșite în relief care pot fi simțite cu ajutorul
degetelor. Literele de la A la Z au fiecare semne corespunzătoare în Braille.
Sistemul a fost creat de Louis Braille în 1825.Sistemul se bazează pe o matrice de
șase puncte aranjate pe două coloane de câte trei puncte, beneficiind de următoarea
notație astfel:

 Punctul 1 în stânga sus, rândul 1 coloana1;

 Punctul 2 în stânga mijloc, rândul doi coloana 1;
 Punctul 3 în stânga jos, rândul 3 coloana 1;
 Punctul 4 în dreapta sus, rândul 1 coloana 2;
 Punctul 5 în dreapta mijloc, rândul 2 coloana 2;
 Punctul 6 în dreapta jos, rândul 3 coloana 2.
Pentru a atinge un număr cât mai mare de caractere și simboluri reprezentate,
sistemul apelează la numeroase aranjamente ale celor 63 de combinații de puncte
ale grupului fundamental. Cele 63 de combinații posibile din acest tipar alcătuiesc
litere, numere, semne de punctuație, cuvinte obișnuite precum și, un, o. Se pot
reprezenta un număr mult mai mare de semne din diverse sisteme cum ar fi cel
matematic, logic, muzical, etc. Sistemul Braille se folosește de asemenea de context
pentru a conferi aceluiași aranjament de semne sau combinație de puncte
semnificații multiple.
Codul Braille pentru limba engleză a fost adoptat abia în anul 1932[1].
Braille poate fi scris de mână - de la dreapta la stânga - cu ajutorul unui punctator pe
hârtie. Când foaia este întoarsă pe dos, punctele ies în relief, iar textul poate fi citit de
la stânga la dreapta; se poate realiza și cu ajutorul instrumentelor clasice, tăbliță și
punctator, cu mașini de scris (analoage celor de dactilografiat) sau cu ajutorul
tehnologiei de acces (imprimante Braille analoage celor standard).