Originea acestor cuvinte este legată de sistemul de numerație pozițional zecimal și setul de cifre

așa-zise „arabe” (0, 1, ..., 9), folosite azi în aproape toată lumea pentru a reprezenta în scris
numerele. În realitate ele sunt originare din India, unde conceptul și semnele pentru 0 și celelalte 9
cifre erau cunoscute și folosite încă de la începutul sec. al VI-lea. Arabii le-au preluat de la indieni în
sec. al IX-lea. Europenii le-au preluat de la arabi abia în sec. XII, și au trebuit să mai treacă încă 300
de ani pentru ca aceste cifre și folosirea lor să se generalizeze. Arabii au preluat de la indieni atât
simbolul pentru cifra „0” cât și cuvântul care-l desemna, śūnya. În sanscrită (limba savantă
indiană) śūnya are semnificația de loc gol, neocupat, liber, vacant, lacună, vid, deșert, nimic, zero. În
transcrierea arabă śūnya a devenit as-sifr sau sifr (cu pronunția aproximativă sifrone) și capătă, în
afara semnificației originale din sanscrită (loc gol, vid, zero), și pe aceea de semn de numerație, de
nume comun desemnând toate cele zece cifre, nu numai pe zero. Acest etimon arab sifr stă la
originea cuvintelor românești „cifră” și „zero”.
La începutul sec. al XIII-lea sifr este introdus în latina medievală cu semnificația de „zero” de către
italianul Leonardo Pisano Fibonacci, care-l folosește în tratatul său editat în 1202 „Liber abaci”. În
transcripția acestuia, sifr a generat zefirum care a devenit mai târziu zephirus (italienii
pronunțau sifr ca zephiro, iar cuvântul inventat de Fibonacci este foarte asemănător cu pronunția
cuvântului arab). Mai târziu zephirus a trecut în italiana medievală unde a fost utilizat - sub această
formă și cu semnificația de "zero" - până în sec. al XV-lea. După câteva modificări, acesta a
devenit zefiro, care a dat prin contracție (1491) forma actuală "zero". De fapt, din același sifr a
derivat în latină și cuvântul cifra (cu semnificația de cifră), de unde a fost preluat mai întâi în italiană
și de aici și în alte limbi europene, printre care și în limba română. (Conform DEX '98, termenul
„cifră” este preluat din italianul cifra, în latină tot cifra, în franceză chiffre.)
Istoria apariției, evoluției și răspândirii cifrelor nu se poate separa de cea a sistemelor de numerație,
și este strâns legată de câteva invenții primordiale cum sunt scrisul, abacul și tiparul. Inventarea
cifrelor este la fel de importantă pentru omenire ca și inventarea alfabetului.
Din familia de cuvinte a cuvântului "cifră": cifru, cifrare, descifrare.

Cifra este un simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impropriu număr. Cele mai utilizate sunt
cifrele arabe, aduse în Europa de arabi, în secolul X, din India: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Uneori se
mai folosesc și cifrele romane: I=1, V=5, X=10, L=50, C=100, D=500, M=1000. Prin
termenul cifră se înțelege fiecare din caracterele grafice ce servesc la reprezentarea în scris
a numerelor. Impropriu, termenul cifră este folosit destul de des ca sinonim pentru număr.

Cifră, numeral și număr[modificare | modificare sursă]

Diferența dintre cifră, numeral și număr:

 Cifrele sunt semnele sau simbolurile grafice cu care se scriu numerele, sunt
reprezentarea grafică a acestuia. Din punctul de vedere al semioticii, cifra este un
semnificant, iar numărul este un semnificat. Trecerea de la semnificant la semnificat
presupune totdeauna o acțiune de decodare, un algoritm. Exemplu: cele 10 cifre de la 0
la 9.
 Numeralele sunt etichete (mărci) scrise, orale sau gestuale, care reprezintă un număr.
Cele scrise se formează cu ajutorul cifrelor. Exemplu: numerele 1.000.000, 6 (acest
număr se scrie cu o singură cifră), 2009.
 Numărul este un concept abstract (lipsit de formă, culoare etc.) ce descrie o anumită
proprietate comună a unor colecții sau mulțimi de obiecte - și anume tocmai bogăția
(numărul) de elemente din ele. Formulat neriguros, numărul se poate defini conceptual
drept proprietatea comună a tuturor mulțimilor cu același număr de elemente. Numerele
 sunt notate cu cifre (44, 3,14, 13.880 etc.), dar și fiecare din cele 10 cifre poate
reprezenta un număr. Alte exemple: numărul de zile dintr-o lună (numărul este bine
definit, chiar dacă depinde de luna aleasă), numărul frunzelor dintr-o pădure (acesta se
poate doar aproxima), numărul planetelor cu viață din galaxia noastră (acest număr
există, dar nu e cunoscut), numărul punctelor de pe un segment de dreaptă (este infinit).
Astfel, numărul „10” se reprezintă în scris cu ajutorul cifrelor „1” și „0”, cu numeralul scris „zece”, dar
și cu cuvântul (rostit) „zece”. Prin gesturi, el se poate reprezenta prin arătarea degetelor de la
ambele mâini.
Înțelegerea și folosirea cifrelor presupune un grad de abstractizare ridicat. Astfel, la 6 ani, un sfert
din copii încă mai scriu în mod greșit 0 + 0 + 0 = 3, iar la vârsta de 8 ani o jumătate din copii mai
scriu (tot în mod greșit) 0 × 5 = 5.
Există mai multe seturi de cifre formate din una sau mai multe caractere Clasificare
grafice, fiecare set fiind asociat unui sistem de numerație. În sistemele de după bază
numerație poziționale, setul de cifre este alcătuit din minim două caractere
(din care unul este de obicei cifra „0”) și formează baza sistemului de unare (1)
numerație, iar numărul cifrelor determină și numele sub care sunt cunoscute binare (2)
aceste cifre (cifre zecimale, binare etc.).
ternare (3)

Clasificarea cifrelor[modificare | modificare sursă] cuaternare (4)

senare (6)
Cifrele se clasifică după civilizația (cultura) în care au apărut și s-au dezvoltat
(cifre indiene, arabe, romane, etc.) iar cele asociate sistemelor de numerație octale (8)
poziționale se clasifică și după baza de numerație (cifre binare, zecimale, zecimale (10)
hexazecimale, etc.).
hexazecimal
Astăzi, cele mai cunoscute și folosite sunt cifrele zecimale, cunoscute și sub e (16)
numele de cifre „indo–arabe” sau „arabe” (0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9), cifrele
romane ( I, V, X, L, C, D, M), cifrele binare (0, 1) și cifrele hexazecimale (0 ... duodecimale (20)
9, A, B, C, D, E și F). sexagesimal
(60)
e
Valoarea unei cifre[modificare | modificare sursă]
În sistemele de numerație ce folosesc parțial sau total cifrele „arabe”, o cifră (sau un număr) pot
avea reprezentări diferite și valori egale (de ex. 32(10) = 20(16) = 10(32)), sau valori diferite și aceeași
reprezentare (de ex. reprezentarea "11" poate avea următoarele valori: 11 (2) = 3, 11(8) = 9, 11(16) = 17,
11(32) = 33).
În sistemele poziționale, o cifră are valori diferite după poziția pe care o ocupă în număr (fiecare din
cifrele 7 din numărul 777(10) are altă valoare: 7x100, 7x10 și 7x1). În orice sistem de numerație în
care există, cifra „0” indică același lucru: absența unei valori.