Baze de numeratie 5

REPREZENTAREA NUMERELOR

Baze de numeraţie

1.1 Introducere
Din cele mai vechi timpuri, omul, ca fiinţă raţională, a fost pus în situaţia de a compara obiectele
mediului înconjurător, a le reuni, sau a întocmi diferite colecţii ale acestora. În acest scop, el a
trebuit să îşi imagineze şi să aplice un asemenea sistem, încât acesta să evidenţieze şi să reprezinte
operaţiile care urmau să fie făcute. În acest mod s-a ajuns treptat la necesitatea operării cu numere.
În primele sale faze, această operaţie era simplă, utilizându-se doar nişte semne făcute pe un anumit
obiect (răboj). Mai târziu, se produce un salt calitativ, introducându-se unele cuvinte având o
semnificaţie specială, adică "numerele".
Un număr reprezintă o noţiune abstractă, imaginat ca totalitatea mulţimilor a căror proprietate
comună este aceea că fiecare conţine un acelaşi număr de elemente (mulţimile au acelaşi cardinal).
Altfel spus, un număr se poate descrie printr-o clasă de mulţimi care pot fi puse într-o
corespondenţă biunivocă dacă ne referim la numărul elementelor lor.
Primele numere introduse şi folosite de către om au fost cele mici deoarece ele se realizau prin
folosirea degetelor mâinilor şi picioarelor umane. O asemenea concluzie se poate trage în urma
unei analize a construcţiei numerelor în diverse limbi, şi care au de obicei forme diferite (de regulă,
complet distincte) doar până la 20. În limba română fenomenul este evident:
unu, doi, ... , zece, unsprezece, ... , nouăsprezece,
douăzeci, douăzeci şi unu, ... , treizeci şi doi, etc.
Se vede clar că regula de formare a numerelor de la 11 la 19 este diferită de cea utilizată pentru
formarea numerelor începând cu 21. Un argument în plus îl găsim în limba franceză unde,
numerele începând de la 70 atestă baza 20:
72 = şaizeci şi doisprezece (soixante douze)
85 = de patru ori douăzeci şi încă cinci (quatre-vingts cinq), etc.
În prima ei fază, numărarea se efectua oral, iar problemele ce apăreau atunci se rezolvau relativ
uşor. Odată cu apariţia necesităţii de evidenţiere în scris a numerelor, problemele apărute au început
să fie tot mai dificile, şi, se constată că ele au fost rezolvate, de regulă, după transcrierea limbii
vorbite. Aceste dificultăţi s-au datorat înaltului grad de abstractizare a calculului în raport cu diverse
6 Baze de numeratie

descrieri. După cum în scriere primele semne introduse reprezentau cuvintele, mai apoi
simbolizându-se silabele şi în final sunetele, tot aşa, şi în scrierea numerelor, etapele au fost
asemănătoare: la început s-au introdus semne pentru numere, apoi pentru ponderi şi la sfârşit, pentru
reprezentarea fiecărui ordin de mărime.
Se cunosc două sisteme de numeraţie mai importante: sistemul roman şi sistemul arab.
Sistemul roman foloseşte pentru reprezentarea numerelor unele semne grafice, în fond litere, care
rezultă ca iniţiale ale transcrierii sunetelor ce desemnează respectivele numere:
I - unu L - cincizeci M - o mie
V - cinci C - o sută
X - zece D - cinci sute
Pentru a scrie un număr, se repetă de un anumit număr de ori ponderile mari şi apoi, în ordine
descrescătoare pentru celelalte ponderi.
Pentru a scrie numerele cât mai condensat, s-au introdus unele reguli de inversiune, care sunt destul
de complicate şi care nu au exclus posibilitatea de apariţie a redondanţei în scriere; de exemplu: VL,
XLV, XXXXV, etc.
O altă remarcă care se poate face relativ la acest sistem de numeraţie este aceea că, în cadrul lui,
lungimea numărului scris nu sugerează mărimea lui; de exemplu:
60 = LX, dar
38 = XXVIII.
Sistemul arab de numeraţie este cunoscut adesea şi sub denumirea de "sistem de scriere
poziţională".
Deosebirile esenţiale ale acestui sistem faţă de cel roman sunt următoarele:
 deducerea ponderilor este implicită, pentru numărul de ponderi considerat, date prin poziţia
cifrelor; din acest motiv, scrierea este numită şi poziţională;
 semnele sunt folosite pentru numărul de ponderi de un anumit ordin (50 = cincizeci), existând
deci o corespondenţă cu limba vorbită;
 lipsa ponderilor de un anumit ordin este indicată printr-un semn corespunzător, care este cifra
zero; în acest mod pot fi numărate şi mulţimile care nu au nici un element;
 oricare dintre ponderi se obţine prin ridicarea la putere a unui număr unic, deci printr-o
înmulţire repetată a ponderii de bază.

1.2 Baze de numeraţie

1.2.1 Sistemul zecimal

Sistemul zecimal este cel mai cunoscut şi prezintă o mare uşurinţă în scrierea unui număr, precum şi
pentru operaţiile elementare care se pot efectua.
Să considerăm numărul 1295. Prin împărţiri succesive prin 10, se constată că acest număr conţine 5
unităţi, 9 grupe de zeci (mulţimi în care sunt grupate câte 10 elemente), 2 grupe de sute şi o grupă
de o mie. Pe de altă parte, o grupă de zece conţine 10 unităţi, o grupă de o sută conţine 10 grupe a
câte 10 unităţi, iar o grupă de o mie conţine 10 grupe de sute, etc.
Prin urmare, numărul considerat poate fi scris în forma:
1295 = 1 x 103 + 2 x 102 + 9 x 101 + 5 x 100.
Putem conchide deci, că în cazul unei colecţii de obiecte, pentru numărarea acestora, se fac grupe,
fiecare având acelaşi număr de obiecte (indicat de către bază). Obiectele care rămân în afara
Baze de numeratie 7

grupelor formate indică numărul unităţilor de ordinul întâi, iar semnul asociat numărului constituie
ultima cifră. Cu grupele complete se repetă aceeaşi operaţie; unităţile de ordin superior rămase,
generează cifra de ordinul doi, şi aşa mai departe, se procedează analog cu toate grupele.
Se mai poate observa că cifrele folosite constituie numere întregi, fiind toate mai mici decât 10
(baza considerată) şi sunt în număr de 10, anume:
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.
Pentru un număr stabilit de cifre, n, numărul maxim ce poate fi scris este: Nmax = 10n – 1.
În cazul fracţiilor, scrierea se face după aceleaşi reguli, ţinând însă cont şi de puterile negative ale
bazei. Pentru numărul 2462,381, de exemplu, descompunerea se reprezintă în forma:
2462,381 = 2 x 103 + 4 x 102 + 6 x 101 + 2 x 100 + 3 x 10-1 + 8 x 10-2 + 1 x 10-3
În cazul general:
N3 N2 N1 N0 ,N-1 N-2 N-3 = N3 x 103 + N2 x 102 + N1 x 101 + N0 x 100 +
+ N-1 x 10-1 + N-2 x 10-2 + N-3 x 10-3
unde: N3, N2, N1, N0, N-1, N-2, N-3  {0, 1, ... , 9}.
Generalizând pentru un număr cu "p+1" cifre în partea întreagă şi "q" cifre zecimale, se obţine
descompunerea:

Np Np-1 ... N3 N2 N1 N0 , N-1 N-2 ... N-q = 

j=-q, p Nj x 10j
unde, numerele Nj îndeplinesc condiţia: 0  Nj < 10, j = -q, ... , p.

1.2.2 Alte baze de numeraţie

Toate consideraţiile făcute până acum s-au referit la baza 10. Aceleaşi observaţii se pot face şi
pentru alte numere ce pot fi considerate drept baze de numeraţie. Pentru aceasta, se fac următoarele
convenţii:
 Baza în care se scrie un anumit număr se trece în dreapta numărului, ca indice şi se exprimă
printr-un număr zecimal, de exemplu:
282,1910 - baza 10
101,012 - baza 2
3AB,1C12 - baza 12
 În cazul bazelor mai mari decât 10, cifrele care sunt mai mari decât 9 se completează prin
literele alfabetului latin, astfel: A (zece), B (unsprezece), C (doisprezece), etc.
 Prin bază iniţială se înţelege baza în care este exprimat iniţial numărul respectiv;
 Prin bază finală se înţelege baza în care se va scrie numărul considerat, în urma unei
transformări de bază.

1.3 Trecerea numerelor dintr-o bază în alta

1.3.1 Trecerea numerelor în altă bază cu ajutorul calculului în baza iniţială

Calculele se efectuează numai în baza iniţială, iar numărul transformat va apare în baza finală
impusă.
Pentru trecerea întregilor se foloseşte metoda împărţirilor succesive prin valoarea bazei, resturile
succesive obţinute indicând cifrele numărului căutat, citite în ordine inversă.
Fie, spre exemplu, 6510; în baza 4, el se trece astfel:
8 Baze de numeratie

6510 : 410 = 1610 rest 110 = 14

1610 : 410 = 410 rest 010 = 04
410 : 410 = 110 rest 010 = 04
110 : 410 = 010 rest 110 = 14
(calculele se opresc atunci când se obţine câtul 0).
Transformarea se va scrie astfel:
6510 = (1001)4
Pentru verificare:
10014 = 1 x 43 + 0 x 42 + 0 x 41 + 1 x 40 = 64+1 = 6510
În cazul numerelor subunitare, principial, regula rămâne aceeaşi, şi anume, împărţirea succesivă cu
o fracţie având numărătorul 1 şi numitorul egal cu noua bază. Dar, acest lucru este reprezentat de
operaţia de înmulţire, în mod succesiv, cu noua bază, avându-se în vedere separarea părţii întregi,
partea fracţionară rămasă intrând mai departe în calcul.
Fie, de exemplu, numărul 0,3510; trecerea sa în baza 4 se face astfel:
0,3510 x 410 = 1,410
0,410 x 410 = 1,610
0,610 x 410 = 2,410
0,410 x 410 = 1,610
0,610 x 410 = 2,410
0,410 x 410 = 1,610
0,610 x 410 = 2,410
........
Se obţine deci în noua bază un număr periodic:
0,3510 = 0,1(12)4
Uneori, se pot obţine dintr-un număr subunitar numere care au un număr finit de zecimale, sau
chiar cu număr infinit de zecimale.
Pentru numere având atât parte întreagă, cât şi parte fracţionară, se aplică procedeul de calcul pentru
întregi separat de cel pentru partea fracţionară, iar rezultatele se alipesc, alcătuind numărul în noua
bază.
Toate consideraţiile făcute ca exemplu pentru baza 4, ramân valabile pentru orice altă bază de
numeraţie diferită de cea iniţială.

1.3.2 Trecerea numerelor în altă bază cu ajutorul calculului în baza finală

Caracteristic în această metodă este faptul că la un număr cu parte întreagă şi cu parte fracţionară nu
mai este necesară separarea părţii întregi de cea fracţionară. Procedura constă în trecerea cifrelor
numărului din baza iniţială în cea finală, scrierea numărului ca o expresie aritmetică în forma unei
sume de produse între puterile succesive ale bazei iniţiale şi cifrele corespunzătoare rangului, iar
prin efectuarea calculelor se obţine numărul în baza dorită.
Fie, de exemplu, numărul 201,113 care se va trece în baza 10. Conform celor afirmate mai sus, se
obţine:
201,113 = 2 x 32 + 0 x 31 + 1 x 30 + 1 x 3-1 + 1 x 3-2 =
= 2 x 9 + 0 x 3 + 1 x 1 + 1 x 0,33 + 1 x 0,11 = 19,(4)10
Uneori, la transformarea numerelor dintr-o bază în alta, mai ales la cele cu partea fracţionară
periodică, apare neajunsul că sunt necesare un număr mai mare de perioade pentru a aproxima
satisfăcător numărul considerat. Din această cauză, este mai bine să se exprime partea subunitară
Baze de numeratie 9

sub forma unei fracţii ordinare; în acest caz, numărătorul este dat de diferenţa între numărul format
din partea neperiodică şi o perioadă şi partea periodică. Numărul va fi format din atâtea cifre
maxime (în baza considerată) câte cifre are perioada, urmat de un număr de zerouri dat de numărul
cifrelor din partea neperiodică.
Pentru exemplificare, să considerăm numai părţile fracţionare:
0,3(5)10 = (35-3) / 90 = 32/90 = 16/45; 0,1(3)4 = (13-1) / 30 = 12/30
În baza 10, ultimul număr se scrie astfel:
0,1(3)4 = 12/30 = (1 x 4 + 2) / (3 x 4 + 0) = 6/12 = 0,510
Se observă că, în cazul anterior, numitorul era 30 deoarece, în baza 4, cifra maximă este 3.
Alt exemplu:
0,8(2)9 = (82-8) / 80 = 73/80
care, în baza 10 devine:
0,8(2)9 = 73/80 = (7 x 9 + 3) / (8 x 9 + 0) = 66/72 = 11/12
Ţinând cont de observaţiile anterioare, se pot converti uşor numerele între diverse baze de
numeraţie, prin acest procedeu, care se dovedeşte, în multe situaţii, mai rapid.

1.3.3 Trecerea numerelor în altă bază prin utilizarea unei baze intermediare

În procedeele anterioare, s-a putut observa că baza 10 era fie bază iniţială, fie bază finală, ceea ce a
permis o uşurare considerabilă a calculelor.
În cazul când se pune problema trecerii dintr-o bază oarecare în alte baze, diferite de baza 10,
metodele expuse până acum devin extrem de laborioase. Într-o asemenea situaţie se preferă alegerea
unei baze intermediare, care, bineînţeles, va fi baza 10, transformarea făcându-se în două etape: în
prima, baza 10 este considerată bază finală, iar în a doua etapă, baza 10 devine bază iniţială.
Acest procedeu se va exemplifica în cazul trecerii numărului 2A512 în baza 4.
În prima fază se procedează astfel:
2A512 = 2 x 122 + 10 x 121 + 5 x 120 = 2 x 144 + 10 x 12 + 5 x 1 = 41310
În cealaltă etapă, procedeul este următorul:
41310 : 410 = 10310 rest 1
10310 : 410 = 2510 rest 3
2510 : 410 = 610 rest 1
610 : 410 = 110 rest 2
210 : 410 = 010 rest 1
Prin urmare: 41310 = 121314
şi, în final, rezultă: 2A512 = 121314

1.4 Sistemul de numeraţie binar

Ca rezultat al progresului tehnic, au fost realizate maşini de calcul menite să ajute omul în
efectuarea diverselor operaţii cu numere.
În prima fază, sistemul zecimal de numeraţie era uşor de utilizat, întrucât sistemele pur mecanice,
sau, mai târziu, cele electromecanice puteau materializa foarte simplu cele zece cifre zecimale.
Odată cu trecerea la utilizarea maşinilor electronice de calcul, posibilitatea realizării celor zece cifre
ale sistemului s-a dovedit a fi mult mai redusă, iar siguranţa în funcţionare a devenit
10 Baze de numeratie

nesatisfăcătoare. S-a căutat atunci să se folosească starea bivalentă a dispozitivelor electronice, care
se caracterizează funcţional prin existenţa a două stări stabile; logica binară care s-a utilizat are la
bază faptul că un contact poate fi fie deschis fie închis, un tranzistor poate fi fie blocat, fie în
conducţie, un miez magnetic poate avea două stări distincte de magnetizare, etc.
Pe asemenea principii se bazează funcţionarea tuturor sistemelor electronice de calcul, care
realizează prelucrarea informaţiilor în sistemul binar, rezultatele fiind apoi convertite în zecimal, la
interfaţa cu utilizatorul uman.

Trecerea numerelor în baza 2

În cazul întregilor, convertirea se face conform celor arătate anterior. Ca exemplu, fie numărul 2810.
Trecerea sa în baza 2 se face astfel:
28 : 2 = 14 rest 0
14 : 2 = 7 rest 0
7 : 2 = 3 rest 1
3 : 2 = 1 rest 1
1 : 2 = 0 rest 1
Deci: 2810 = 111002.
Pentru obţinerea mai comodă a rezultatului, se indică o altă cale, şi anume:
 numărul de convertit se aşează pe poziţia cea mai din dreapta;
 se realizează împărţirea prin doi, câtul aşezându-se pe poziţia imediat următoare, spre stânga,
iar restul, sub primul număr;
 operaţia se continuă până când se obţine câtul zero;
 numărul format din cifrele rest va fi tocmai rezultatul căutat.
În cazul numărului de mai sus, procedeul se aplică astfel:
0 1 3 7 14 28
1 1 1 0 0
Rezultatul va fi: 2810 = 111002.
Se observă eliminarea operaţiei de inversare a rezultatului ca în cazul metodei anterioare.
Pentru numere subunitare, se procedează ca în subcapitolul anterior, adică, fiind considerat numărul
0,4510, pentru a-l trece în baza 2, se procedează astfel:
0,45 x 2 = 0,90 0,40 x 2 = 0,80
0,90 x 2 = 1,80 0,80 x 2 = 1,60
0,80 x 2 = 1,60 0,60 x 2 = 1,20
0,60 x 2 = 1,20 0,20 x 2 = 0,40
0,20 x 2 = 0,40 0,40 x 2 = 0,80
Rezultă deci că: 0,4510 = 0,01(1100)2.
Şi în acest caz se poate utiliza o metodă asemănătoare cu cea dată anterior pentru a aşeza calculele:
 se scrie numărul iniţial pe poziţia cea mai din stânga;
 se face înmulţirea cu 2, aşezându-se rezultatul subunitar la dreapta, iar partea întreagă sub
deînmulţit;
 procedeul se continuă de obicei până când partea fracţionară devine nulă, sau până ce se
constată apariţia unei alte perioade, în cazul fracţiilor subunitare periodice.

Transformarea binar-zecimală

Deoarece baza 10 este bază finală, este indicată folosirea metodei de trecere care utilizează lucrul în
baza finală. Calculul este uşurat de faptul că, în baza 2 coeficienţii care înmulţesc puterile succesive
ale vechii baze în baza finală pot fi doar 0 sau 1.
Baze de numeratie 11

Fie, de exemplu, numărul 10010012. Aplicându-i metoda de transformare, se obţine:

10010012 = 1 x 26 + 1 x 23 + 1 x 20 = 64 + 8 + 1 = 7310
Deci: 10010012 = 7310.
În cazul numărului 10010,0112, transformarea va fi următoarea:
10010,0112 = 1 x 24 + 1 x 21 + 1 x 0,25 + 1 x 0,125 = 16 + 2 + 0,25 + 0,125 = 18,37510
În toate aceste cazuri se va folosi tabelul puterilor bazei 2; vezi tabelul următor:

2n n 2-n
1 0 1,0
2 1 0,5
4 2 0,25
8 3 0,125
16 4 0,0625
32 5 0,03125
64 6 0,015625
128 7 0,0076125
256 8 0,00390625
512 9 0,001953125
1024 10 0,0009765625
2048 11 0,00048828125
4096 12 0,000244140625
8192 13 0,0001220703125
16384 14 0,00006103515625
32768 15 0,000030517578125
65536 16 0,0000152587890625
.......... .......... ..........

Operaţii cu numere binare

În efectuarea operaţiilor cu numere binare, se va ţine cont de faptul că în baza 2 cifrele distincte
sunt doar 0 şi 1, iar 2 în această bază are reprezentarea 10.
 Adunarea:
0+0=0 1+0=1
0+1=1 1+1=0(1)
Când se adună deci două cifre 1, apare un transfer al cifrei 1 către rangul superior, ca în cazul
exemplului următor:
100101 +
10111
110010 + (rezultat parţial)
00101 (transferul)
111000 + (rezultat parţial)
0001 (transferul)
111100 (rezultat final)
Practic însă, în cadrul operaţiei de adunare, transferul nu se adaugă separat, ci simultan cu restul
adunării.
 Scăderea:
În acest caz, nu intervin particularităţi, faţă de operaţia similară, din cadrul sistemului zecimal; se
are doar în vedere că în binar, scăderea cu împrumut presupune: 0 - 1 = 1 (cu un împrumut 1,
preluat de la rangul superior). De exemplu:
12 Baze de numeratie

1001011 -
10101
0110110
 Înmulţirea:
Se respectă procedura cunoscută de la sistemul zecimal. De exemplu:
10011 x
101
10011
00000
10011
1011111
 Împărţirea:
Şi la împărţire se respectă regulile de calcul stabilite în cadrul sistemului zecimal; de exemplu:
1001001001 : 1101 = 101101
1101
10101
1101
10000
1101
1101
1101

1.5 Sistemul de numeraţie octal

Cu toate avantajele sale, sistemul de numeraţie binar are câteva inconveniente, printre care, o
lungime exagerată a exprimării numerelor mari, calcule laborioase, etc. Pentru a elimina unele
dintre aceste dezavantaje, se poate adopta sistemul de numeraţie octal. Trecerea numerelor din
sistemul zecimal în baza 8 se face destul de uşor, prin calcul în baza iniţială, astfel:
4910 = 6 x 8 +1 = 618
8310 = 1 x 64 + 2 x 8 + 3 = 1238
În ceea ce priveşte calculele aritmetice efectuate în această bază, ele se fac mult mai comod întrucât
este mai evidentă asemănarea cu sistemul zecimal.
Un interes aparte pentru această bază de numeraţie îl aduce şi legătura dintre baza 8 şi baza 2 de
numeraţie. Fie, de exemplu, 7410. În baza 2 el are forma:
0 1 2 4 9 18 37 74
1 0 0 1 0 1 0
adică: 7410 = 10010102.
În baza 8, numărul devine:
0 1 9 74
1 1 2
adică, 7410 = 1128.
Dacă se exprimă cifrele octale, luate separat, sub formă de triade binare, rezultă:
7410 = 001 001 0102
1 1 2
Baze de numeratie 13

Dar, această formă este identică cu cea de mai sus, rezultată din sistemul binar. Acest fapt se explică
prin aceea că relaţia de legătură dintre cele două baze este: 8 = 23.
Rezultă că pentru trecerea din reprezentare binară în reprezentare octală, se va proceda astfel:
 se împarte numărul binar în grupe de câte 3 cifre (biţi), de la dreapta la stânga; dacă ultima
grupă nu este completă, ea se completează punând atâtea zerouri la stânga câte sunt necesare;
 se înlocuiesc triadele binare prin cifrele octale corespunzătoare.
Pentru conversia octal - binară se procedează invers.
Tabelul de corespondenţe între o cifră octală (un rang octal) şi o triadă binară este următorul:

Octal 0 1 2 3 4 5 6 7
0 0 0 0 1 1 1 1
Binar 0 0 1 1 0 0 1 1
0 1 0 1 0 1 0 1

În ce priveşte operarea cu numere reprezentate în cod octal, cele patru operaţii aritmetice se
realizează ţinând cont de particularităţile acestei baze de numeraţie; câteva exemple pot fi
edificatoare:

1467 + 60747 -
356 5056
2045 53671

3175 x 5707512 : 1702 = 3105

16 5506
23356 2015
3175 1702
55326 11312
11312

Trebuie totuşi remarcat faptul că, operarea directă în cod octal fiind relativ greoaie, de multe ori se
preferă trecerea operanzilor în cod binar şi operarea lor în acest cod, şi revenirea apoi în cod octal
pentru rezultat; această metodă este susţinută şi de uşurinţa trecerii între cele două coduri.

1.6 Sistemul de numeraţie hexazecimal

În scopul prelucrării informaţiilor cu ajutorul calculatoarelor electronice, şi pentru reprezentarea
unui volum mai mare de cifre, semne sau caractere de control, a fost necesară trecerea la baza 16 de
numeraţie, deoarece, în celelalte baze, numărul de caractere era insuficient.
Corespondenţa dintre sistemul binar şi cel hexazecimal este ilustrată prin tabelul următor:

0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1
Binar 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1
0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1
0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
Hexa 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F

Pentru trecerea numerelor din sistemul zecimal în cel hexazecimal se foloseşte calculul în baza
iniţială. De asemeni, se pot folosi puterile bazei 16, date în tabelul următor:
14 Baze de numeratie

16n n 16-n
1 0 1,0
16 1 0,625
256 2 0,390625
4096 3 0,244140625
65536 4 0,152587890625
1048576 5 0,095367431640625
.......... .......... ..........

Această metodă este similară celei descrise la sistemul binar.

Fie, de exemplu, numărul 3203,687510. În baza 16 el se transformă astfel:
3203,687510 : (162)10 = 12 rest 131,687510
131,687510 : (161)10 = 8 rest 3,687510
3,687510 : (160)10 = 3 rest 0,687510
0,687510 : (16-1)10 = 11 rest 0,000010
Exprimând câturile cu ajutorul unui tabelul similar celui dat anterior, se obţine:
3203,687510 = C83,B16.
Pentru trecerea inversă se poate folosi un procedeu analog, considerând, de această dată, un tabel
pentru puterile bazei 10 exprimate în sistemul hexazecimal.
În vederea operării numerelor în sistemul hexazecimal, se pot folosi aceleaşi tabele, algoritmii
aplicaţi fiind similari celor descrişi pentru operaţiile aritmetice cu numere în bazele anterior
analizate.

Exemple:
ABCDE,F + ABC,ED - 10AB,2 x
83A,C A,BE A,6
AC519,B AB2,2F 6402C
A6AF4
ACEF,6C
5D94,E : 10A3 = 5,A
532F
A65E
A65E

1.7 Aplicaţii
1. Să se efectueze operaţiile următoare în sistemul de numeraţie roman:
a) CLV + CXII
b) MCLXV - DLV
c) XLIII + XIX + VII

2. Să se treacă în baza 12 numerele zecimale:

a) 11,2 b) 23,75 c) 6,(12)

3. Să se treacă în baza 10 numerele hexazecimale:

a) AB,8 b) 83,(5) c) FBD,C

4. Să se convertească în baza 2 următoarele numere zecimale:

a) 88 b) 18,02 c) 6,(7)
Baze de numeratie 15

5. Să se treacă în bazele 8, 10 şi 16, următoarele numere binare:

a) 10100101
b) 100001,101
c) 0,(110)

6. Să se efectueze următoarele operaţii:

a) 100112 + 11012 e) 672,68 + 46,78
b) 100112 - 11012 f) 672,68 - 46,78
c) 110101,112 + 101,012 g) ABC,DA16 + 19,A316
d) 110101,112 - 101,012 h) ABC,DA16 - 19,A316

7. Să se scrie numărul zecimal 128 în codificare binară.

8. Să se efectueze următoarele operaţii:

a) 100101,112 x 101,12 d) AB2CE16 x 1A516
b) 10010112 : 11012 e) (10101102 + 16,318) x 2AB16
c) 164,28 : 23,18 f) (EF20516 + 4278) : 1011012

9. Să se scrie numărul binar 100101001 în cod zecimal.

10. Să se scrie numărul zecimal 249 în cod:

a) hexazecimal
b) octal

11. Să se scrie numărul hexazecimal A1B9E în codificare:

a) binară
b) zecimală
c) octală

12. Să se scrie numărul octal 2517 în cod:

a) binar
b) zecimal
c) hexazecimal

13. Să se afle numărul zecimal rezultat din operaţia:

1AH + 1028 - 3310 + 112

14. Să se afle baza de numeraţie “a”, ştiind că: 12102a = 2228.

15. Să se afle bazele de numeraţie “a” şi “b”, dacă:

123a + 145b = 6DH.