5.

IMPULSUL

Fie un corp de volum V si masa M cu distributie continua a masei, aflat in miscare. Sa

consideram un sistem de referinta R (XOYZ). Un element oarecare de masa “dm” va avea viteza
v si pozitia fata de acest reper data de vectorul de pozitie r (Figura 5.1).

Figura 5.1

Daca vom considera elementul de masa un punct material, impulsul elementar este definit
astfel:

dH = v dm (5.1)

Pentru intregul corp, impulsul se va calcula prin integrarea impulsului elementar:

dr d
H= V d H  V v dm  V dt dm  dt V r dm (5.2)

Din definirea momentului static avem:

 V r dm  rc M (5.3)

Introducand pe (5.3) in (5.2) rezulta;

d rc M
H= = MvC (5.4)
dt

In concluzie, impulsul unui corp de masa M se calculeaza ca si cum intreaga masa a corpului
ar fi concentrata in centrul sau de greutate si s-ar deplasa cu viteza acestui punct. Expresia (5.4)
se modifica in functie de distributia de viteze in miscarea considerata a corpului.
Pentru un corp in miscare de translatie, viteza vC a centrului sau de masa este viteza oricarui
punct, pentru ca, la un moment dat, toate punctele corpului au aceeasi viteza.
Pentru un corp in miscare de rotatie cu viteza unghiulara ω, care este aceeasi pentru toate
punctele corpului, expresia impulsului devine:

H  M   ω  rC  (5.5)

Expresia este identica atat pentru miscarea cu axa fixa cat si pentru miscarea cu punct fix, cu
observatia ca in prima miscare mentionata viteza unghiulara are modulul variabil si directia fixa
a axei de rotatie, iar in cea de-a doua, este un vector integral variabil cu timpul.
Pentru un corp in miscare plan-paralela viteza centrului de masa si deci a impulsului
corpului, se poate calcula fie utilizand expresia generala a distributiei de viteze, fie tinand seama
de existenta centrului instantaneu de rotatie.

H  M   v 0  ω  rC 
(5.6)