Louis Braille (1809-1852)

Louis Braille s-a născut în Coupvray, un sătuc din Franța unde tatăl său avea un
atelier de meșteșugărie.
Într-o zi, când avea trei ani, Louis a intrat în atelier și a încercat să taie o
bucată de piele cu o unealtă ascuțită, cum văzuse că făcea tată său. Unealta i-a scăpat
și i-a sărit în ochiul drept, după care i s-a inflamat și ochiul stâng și, până la vârsta de
cinci ani, băiatul a ajuns complet orb.
Pe vremea aceea, nevăzătorii aveau o soartă nefericită, ajungând adesea să
cerșească. Tatăl său, Simon-René Braille, a fost cel care l-a învățat pe Louis să
citească, ghidându-i degetele deasupra unor bucăți de lemn în care bătuse cuie pentru
tapițerie sub forma literelor alfabetului. Apoi l-a învățat să și scrie.
În școala primară, Louis s-a remarcat drept cel mai bun elev din clasă, iar în
1819 a intrat la Institutul pentru tineri nevăzători din Paris. În 1821, a aflat de un
sistem de comunicare („scrierea nocturnă”) dezvoltat de un căpitan al Armatei
Franceze, Charles Barbier. „Scrierea nocturnă” consta în puncte și linii ieșite în relief
imprimate pe foi groase de hârtie pe care soldații le puteau descifra cu degetele pentru
a comunica noaptea, fără să scoată vreun sunet sau să folosească lumina. Sistemul lui
Barbier era însă prea complex și greu de folosit, așa că Braille l-a simplificat.
Codul original pe care l-a creat consta din şase puncte dispuse pe două şiruri
paralele, fiecare set de şiruri reprezentând o literă, o configuraţie mai simplă decât
sistemul lui Barbier, dar care permitea până la 64 de variaţii, îndeajuns pentru toate
literele alfabetului şi semnele de punctuaţie. Louis și-a prezentat noul sistem de
comunicare colegilor săi în 1824, la vârsta de 15 ani, și a publicat prima formă a
„sistemului Braille” în 1829.