REFERAT

Mihai Eminescu
Acest articol se referă la poet. Pentru alte sensuri, vedeți Eminescu
(dezambiguizare).

Mihai Eminescu

Eminescu.jpg

Mihai Eminescu în 1869, la Praga

Date personale

Nume la naștere Mihail Eminovici

Născut 15 ianuarie 1850[3][4][5][6] Modificați la Wikidata

Botoșani, Moldova Modificați la Wikidata

Decedat 15 iunie 1889 (39 de ani)[3] Modificați la Wikidata

București, România Modificați la Wikidata

Înmormântat Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata

Părinți Raluca Eminovici Modificați la Wikidata

Frați și surori Henriette Eminescu[*] Modificați la Wikidata

Naționalitate român

Cetățenie Flagge von Moldawien 1858.svg Principatul Moldovei (1850–

1856)

Flag of Romania.svg Principatele Unite (1856–1881)

Flag of Romania.svg Regatul României (1881–1889) Modificați la

Wikidata

Ocupație poet, jurnalist

Limbi limba română[1]

limba germană Modificați la Wikidata

Studii Universitatea din Viena

Activitatea literară

Activ ca scriitor 1866–1888

Mișcare/curent literar Romantism

Subiecte condiția geniului, moartea, iubirea

Specie literară poezie, nuvelă

Operă de debut „La mormântul lui Aron Pumnul” (autopublicat, ian.

1866)

„De-aș avea” (în revista Familia, 9 mar. 1866)[2]

Opere semnificative Luceafărul Modificați la Wikidata

Influențe[ascunde]

Folclorul românesc, Mitologia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare,

Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Novalis, Goethe, Vede,
Creștinism ortodox

A influențat pe[ascunde]

Toată literatura română care i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii

scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști
sau scriitorii postmoderni, optzeciști)

Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei

Române
Semnătură

Mihai Eminescu signature.jpg

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,[3][4][5]

[6] Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889,[3] București, România) a fost
un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea
mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.[7] A
publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate
de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din
care Eminescu făcea parte.[8][9] Printre operele notabile se numără
Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]

Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din
metafizică, mitologie, filosofie și istorie, pe când proza sa conține și
elemente sociologice.[10][11] Temele recurente din opera sa sunt
natura, temă tipică romantismului, care în cazul lui Eminescu este
privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă,
alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și
condiția geniului.[10][12]

S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se în

adolescență la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la
vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, De-aș avea.[13] La vârsta de
19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a
întâlnit scrierile unor autori care îi vor influența puternic opera, precum
Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia
orientală prin opere precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele.[11]
[14] Tot în această perioadă începe să publice în revista Convorbiri
literare.[15] La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua studiile.
[16]

Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași.[17]

Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii
1875 și 1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul, oficiosul
Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.
[18] Articolele de gazetă urmau linia filozofică adoptată de autor,
conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un susținător al
orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și
belicos și un oponent al liberalismului burghez.[18][19][20] Viziunea sa
era relativ comună autorilor naționaliști europeni ai vremii.[19][20]

Epuizat de munca de zi cu zi și probabil suferind de tulburare bipolară,

Eminescu s-a retras din gazetărie în iunie 1883.[21][22] În urma unei
căderi nervoase în anul 1886, probleme sale de sănătate mintală au fost
interpretate, probabil eronat, ca simptome de neurosifilis, poetul fiind
tratat cu injecții de clorură de mercur.[21][23][24] Eminescu a murit la
15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, fiind
înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București.
Moartea a fost datorată, cel mai probabil, intoxicației cu mercur.[23]
[25][24] Manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ
14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în
anul 1902.[26] A fost ales membru al Academiei Române post-mortem
în anul 1948.[27]

Biografie

Familia

Mihai Eminescu și unii din apropiații săi, pe colița nr. 21 emisă de

serviciile poștale ale Republicii Moldova, cu ocazia sărbătoririi a 150 de
ani de la nașterea poetului

Strămoșii paterni ai poetului se presupune că provin dintr-o familie

românească din Banatul ocupat de turci. Acolo la 1675 s-a născut un
copil care adult fiind a fost poreclit Iminul[28], fiul lui Iminul a fost Iovul
lui Iminul, născut la 1705, care a fost hirotonisit ca preot sub numele
sârbizat de Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul limbii slavone al
cancelariei mitropoliei de la Carloviț.[29][30]

Din cauza războiului ruso-austriaco-turc din 1735-1739, în urma căruia

Banatul și alte regiuni, abia cucerite de la turci în 1716-1718, reintrau
sub suzeranitate turcă, și în urma apelului episcopului Inocențiu Micu-
Klein către românii de pretutindeni de a se stabili la Blaj, preotul Iovul
Iminovici pleacă din Banat spre Blaj pe la 1738-1740, beneficiind de
libertăți cetățenești, lot agricol contra unei taxe, învățământ gratuit în
limba română pentru copii, condiționat fiind însă de a se mărturisi unit.
[30] Iovul Iminovici a avut doi fii, Iosif, elev de 10 ani la 1755, și Petrea
Iminovici.[30]
Petrea Eminovici, străbunicul poetului, s-a născut probabil în 1735[30],
iar din căsătoria acestuia cu Agafia Șerban, născută în 1736, au apărut
mai mulți urmași, cunoscută cu certitudine fiind doar existența
mezinului Vasile, bunicul poetului. Vasile Iminovici, născut la 1778, a
făcut școala normală din Blaj și s-a însurat cu Ioana Sărghei. După un
timp, soții Petrea și Agafia se despart, Petrea decedând la Blaj în 1811,
iar Agafia însoțind familia fiului Vasile în Bucovina și stingându-se la
Călineștii Cuparencu în anul 1818 la vârsta de 83 de ani.[30]

Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, atras de condițiile economice și

sociale oferite de Imperiul Austro-Ungar imigranților stabiliți în
Bucovina, se mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde
primește post de dascăl de biserică și lot agricol din rezerva religionară.
A avut patru fete și trei feciori. Cel mai mare dintre feciori, Gheorghe,
născut la 10 februarie 1812, a fost tatăl lui Mihai Eminescu.[30][31]
Vasile Iminovici a decedat la 20 februarie 1844.[31]

Gheorghe Eminovici a făcut vreo trei ani de școală la dascălul Ioniță din
Suceava,[32][33] a fost în slujba boierului Ioan Ienacaki Cârstea din
Costâna, apoi scriitoraș la baronul Jean Mustață din Bucovina, iar mai
apoi la boierul Alexandru Balș din Moldova. După moartea boierului, fiul
acestuia, Costache, îl numește administrator al moșiei Dumbrăveni și îi
capătă de la vodă titlul de sulger.[34]
Raluca Eminovici

Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului.

Stolnicul Vasile Jurașcu din Joldești s-a căsătorit cu Paraschiva, fiica lui
Donțu, un muscal sau cazac, care se așezase pe malul Siretului, nu
departe de satul Sarafinești și luase în căsătoria pe fata țăranului Ion
Brehuescu, Catrina.[35] Raluca, mama poetului, a fost a patra fiică a lui
Vasile și a Paraschivei Jurașcu.[36]

Gheorghe Eminovici s-a căsătorit cu Raluca Jurașcu în primăvara anului

1840, primind o zestre substanțială[37][38], iar la 12 mai 1841 a primit
titlul de căminar de la vodă Mihail Grigore Sturza.[39]

Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui

Gheorghe Eminovici și al Ralucăi.[40][41]

Primul născut dintre băieți, Șerban (n. 1841), studiază medicina la

Viena, se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat la Berlin la 30
noiembrie 1874[42]. Niculae, născut în 1843, se va sinucide în Ipotești,
[42] în 1884. Iorgu (n. 1844)[43] studiază la Academia Militară din
Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli
contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naște în 1845,[43] dar
moare în copilărie.[40] Ilie (n. 1846)[43] a fost tovarășul de joacă al lui
Mihai, descris în mai multe poeme.[44] Moare în 1863 în urma unei
epidemii de tifos. Maria (n. 1848[43] sau 1849) trăiește doar șapte ani și
jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906) a fost căsătorită de două ori și a avut
doi băieți, pe Ioan și pe George. A suferit de boala Basedow-Graves.
După el s-a născut în jur de 1854 Henrieta (Harieta), sora mai mică a
poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. A murit cu semne de
tuberculoză.[42] Matei (n. 1856)[43] este singurul care a lăsat urmași
direcți cu numele Eminescu. A studiat Politehnica la Praga și a devenit
căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să
împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un
an și jumătate, data nașterii sau a morții nefiind cunoscute.

Data și locul nașterii

La 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul

Român că Eminescu s-a născut la Soleni, un sat din Moldova.[45] Într-un
registru al membrilor Junimii Eminescu însuși a notat ca loc al nașterii
Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849[46]. În registrul școlii
primare a fost consemnată data de 6 decembrie 1850,[47] iar în
documentele gimnaziului din Cernăuți este trecută data de 14
decembrie 1849[48]. Sora poetului, Aglae Drogli, într-o scrisoare către
Titu Maiorescu susținea ca dată a nașterii 20 decembrie 1849, iar loc al
nașterii Ipotești.[49] Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată 8
noiembrie 1848 și ca localitate Dumbrăveni[50], iar mai târziu a susținut
că a găsit o psaltire veche unde tatăl poetului notase:

„Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cinsprezece minute

evropienești, s-a născut fiul nostru Mihai.[51]”

Totuși, data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate la 15

ianuarie 1850, în Botoșani, precum a fost consemnat în registrul de
nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în
acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a
botezului la data de 21 în aceeași lună a aceluiași an.[52][53]

Poetul a fost botezat de preotul Ion Stamate, ajutat de fiul său, Dimitrie,
diacon, la botez fiind prezenți în afară de părinți, stolnicul Vasile Jurașcu,
naș, și maica Ferovnia Jurașcu de la schitul Agafton, soră cu mama.[54]
[53]