SANDA CIOROIANU

2018
1
 ARGUMENT

„Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator

nesfârşit de idei şi imaginaţii.” – Mihai Eminescu

Literatura pentru copii reprezintă o componentă importantă a literaturii române ce include

totalitatea creaţiilor, care prin profunzimea mesajului, gradul de accesabilitate şi nivelul
realizărilor artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relaţie afectivă cu cititorii ei. Pentru ca
apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi o necesitate, e important
ca şcoala şi familia să se implice activ în apropierea elevului de miracolul cărţii.
Atât eu, cât și părinții considerăm necesară studierea suplimentară a textelor literare prin
predarea disciplinei opționale „Cartea, prietena mea”, ca fiind ,,cea mai frumoasă și de folos
zăbavă a omului “.
Disciplina opțională „Cartea, prietena mea” îi ajută pe elevi să fie capabili să înţeleagă
lumea din jur, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări,
sentimente, opinii, să fie sensibili la frumosul din natură şi cel creat de om. De asemenea, această
disciplină de studiu este bine venită imediat după terminarea clasei I, deoarece contribuie la
consolidarea deprinderilor de lectură, la creşterea vitezei cititului, la înţelegerea semnificaţiei
mesajului şi la dezvoltarea expresivităţii citirii. Exerciţiile efectuate le vor activiza şi nuanţa
vocabularul copiilor, vor ajuta la înţelegerea utilizării practice a limbii noastre materne.

În acest scop vor fi studiate texte literare variate, iar sarcinile de lucru propuse, de
dificultăţi diferite. Se adresează atât elevilor cu ritm lent de învăţare, cât şi celor capabili de
performanţe şcolare.

Acest univers mirif al cărții trebuie să fie redescoperit de către micii școlari, prin inițierea
și parcurgerea unor teme interesante, bogate în conținut informațional, cu valențe formative și
capabile să readucă în conștiinta lor adevăratul sens al copilăriei.
Acest opțional mai urmărește formarea și dezvoltarea personalității copiilor, dezvoltarea
unor aptitudini literare, descoperirea plăcerii cititului, a îndrăgirii cărților, făcând vizite și
împrumutând cărți de la bibliotecă.

2
 CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CĂRȚILOR

LUNGUL DRUM AL CĂRȚII

1. Autorul aduce manuscrisul la editură.

2. Redactorul analizează manuscrisul și propune sau nu spre publicare.
3. Editorul, redactorul și autorul discută despre manuscrisul aprobat.
4. Un art-designer realizează macheta lucrării.

3
5. Ilustratorul realizează imaginile cărții.
6. Tehnoredactorul așază textul și imaginile conform machetei și pregătește documentul electronic
pentru tipar.
7. Tipografii tipăresc cartea.

8. În legătorie oamenii leagă filele și copertele prin coasere, capsare sau broșare, finisând
cartea.
9. Cartea ajunge în librării.

4
 De ce reciclăm hârtia?

• Pentru conservarea pădurilor, un copac poate filtra până la 27 kg de substanţe poluante din aer în
fiecare an.
• Prelucrarea maculaturii consumă de 2-3 ori mai puţină energie decât fabricarea hârtiei din fibre
celulozice.
• Este nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 pungi de hârtie.
• O tonă de hârtie reciclată înseamnă 20 copaci salvaţi.

Colectați hârtia veche în centrele de colectare sau în containere speciale!

5
 NU UITAȚI! Containerele speciale de hârtie au culoarea albastră.

1. Efectuați o vizită la biblioteca școlii sau a celei orășenești și observați modul de aranjare a
cărților pe rafturi.

2. Participați la recondiționarea unor cărți deteriorate.

3. Desfășurați jocuri de rol de tipul: „La secretariatul şcolii”; „La casa de bilete”, „La
bibliotecă” etc., cu respectarea normelor de adresare civilizată.

4. Colecționați cărți, realizați biblioteca clasei voastre și numiți un responsabil.

5. Memorați poezia „Cum se face o carte” de Grigore Vieru.

GRIGORE VIERU (1935 - 2009)

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în Republica

Moldova. Face studii primare și secundare în satul natal Pererița și
apoi la Lipcani.
A absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău și
Facultatea de Filologie și Istorie.
Debutează cu poezie în vremea studenției, iar în 1957 îi apare
primul volum de versuri, intitulat sugestiv Alarma. Scrie multă
poezie pentru copii, de asemenea este publicist, prozator, realizator
de manuale școlare. Opera sa poetică este tradusă în mai multe limbi
străine.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, iar pe 20 ianuarie este
înmormântat la Chișinău.

6
 Cum se face o carte

de Grigore Vieru

Da.Cartea a fost un copac prima oară.

În zori, tăietorii copacul doboară.
Fabrica, uite, preschimbă tulpina
În foile astea, subțiri ca lumina.
Hârtia foșnește, șoptește, vorbește.
Cuvinte-furnici se strecoară hoțește.
Nu dorm scriitorii noaptea întreagă.
Pe tipografi sudoarea aleargă.
Oh,carte își are un miez ca de fragă! 23 aprilie
Ca ochii din cap o păzesc
Și mi-e dragă.

6. Desfășurați jocul „Eu întreb, tu răspunzi!”. Un copil pune o întrebare legată de conținutul
poeziei, iar un alt coleg răspunde.

7. Răspundeți oral la următoarele întrebări:

1) Cine scrie o carte?

2) Care sunt oamenii care trudesc la realizarea unei cărți?
3) Prin ce transformări trece hârtia până ajunge o carte?
4) De ce cartea are miezul ca de fragă?
5) De ce ar trebui să ne fie dragă cartea?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

7
 8. Memorați versurile care vă plac din poezia „Cartea” de Virgil Carianopol.

VIRGIL CARIANOPOL (1908 – 1984)

Poetul român Virgil Carianopol s-a născut pe 29

martie 1908 la Caracal, județul Olt, unde urmează școala
primară, Gimnaziul și Liceul "Ioniță Asan". Cursurile
universitare le face în capitală, absolvind în anul 1938
Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Virgil Carianopol își începe cariera literară debutând
publicistic în anul 1928 în revista "Vraja", al cărei redactor
a și fost o perioadă.
Virgil Carianopol este autorul a 25 de volume de
versuri, a scris literatură pentru copii (Arcașul lui Ștefan,
1976).
Se stinge din viață la 6 aprilie 1984 și este
înmormântat la cimitirul Bellu din București. Astăzi,
biblioteca municipală din Caracal îi poartă numele.

Cartea - Virgil Carianopol

Cartea e ca mama noastră,
Că ne-nvață ce e bine.
Tot ce trebuie să facem
Și să știe orișicine.

Ea dă sfaturi tuturora,
Înțeleaptă, ajutor,
Pentru toți ce vor să-i ceară.
Dă lumină tuturor.

De-aceea, dragi copii, întruna

S-o-ntrebați, că, la nevoi,
Ea nu doarme, ea chiar noaptea
Este trează pentru noi.

Are-nțelepciunea veche,
E făclie-n univers.
Ea vă luminează drumul
Pentru cât aveți de mers.

8
9. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru:

A sfătui = ________________ drum = __________________

Întruna = _________________ treaz = ___________________

10. Construiți enunțuri cu cuvintele: cartea, făclie, univers, stă treaz.

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
____________________________________________________________

11. Explicați oral înțelesul expresiilor:

„Cartea e ca mama noastră”, „Cartea ... dă lumină tuturor”, „Ea nu doarme, ea chiar
noaptea/ Este trează pentru noi”, „E făclie în univers”.

12. Realizați în echipe câte un afiș prin care să prezentați și să recomandați o carte care v-a plăcut
în mod deosebit.

Exemplu:

9
 LAUDĂ LIMBII ROMÂNE

1. Citiți cu intonație corespunzătoare poezia „Limba noastră cea română” de Grigore Vieru.
Limba noastră cea română - Grigore Vieru
Sărut vatra și-al ei nume
Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.

Cânt a Patriei ființă

Și-a ei rodnică țărână
Ce-a născut în suferință
Limba noastră cea română.

Pre pământ străvechi și magic

Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.

În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.

2. Căutați la biblioteca școlii voastre și alte poezii care aduc laude limbii noastre, limba română.

3. Audiați cântecul „Limba noastră cea română” , cântat de Doina și Ion Aldea Teodorovici.

https://www.youtube.com/watch?v=i32S6-862uA

4. Despre formarea poporului român și a limbii române:

Formarea poporului şi a limbii române
Unde?

Poporul român s-a format în spaţiul cuprins între Munţii Carpaţi, Marea Neagră şi regiunile
de pe ambele maluri ale Dunării de jos.
Cum?
Poporul român s-a format prin convieţuirea dacilor cu coloniştii romani şi însuşirea de către
daci a limbii latine.

Când?

10
 După cucerirea Daciei de către romani şi pâna la apariţia celor dintâi voievodate româneşti vor
trece multe secole. În aceste veacuri îndepărtate se plămădeşte poporul nostru.

5. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru:

vatră = _____________________ limbă = ___________________
pururea = ___________________ tezaur = ___________________

6. Știați că: Primul abecedar a fost creat de Ion Creangă?

7. Găsiți cuvinte înrudite cu cuvintele:

român: ___________________________________________________________________
patrie: ___________________________________________________________________

8. Atașați însușiri următoarelor cuvinte:

Limbă: __________________________________________________________________
Port: ____________________________________________________________________
Patrie: ___________________________________________________________________
Pământ: __________________________________________________________________

9. Realizați un desen prin care să ilustrați portul popular din zona voastră:

11
10. Memorați poezia „Limba noastră” de Alexei Mateevici.

Alexei Mateevici (1888 - 1917)

Alexei Mateevici s-a născut în Basarabia și este primul copil al
preotului Mihail Mateevici. În satul Zaim, unde s-a mutat cu părinții,
face școala primară și aici se familiarizează cu frumoasele povești și
balade, de la părinții săi și oamenii satului.

În 1897 este înscris la școala teologică din Chișinău. Primele sale

poezii apar în ziarul Basarabia, în 1907. A scris numeroase poezii,
printre care și minunata odă închinată limbii române: „Limba noastră”.

În anul 1917 se stinge din viață și este înmormântat la Chișinău.

Limba noastră
de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară Limba noastră-i frunză verde,

În adâncuri înfundată, Zbuciumul din codrii veşnici,
Un şirag de piatră rară Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Pe moşie revărsată. Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i foc, ce arde Limba noastră-i limbă sfântă,

Într-un neam, ce fără veste Limba vechilor cazanii,
S-a trezit din somn de moarte, Care-o plâng şi care-o cântă
Ca viteazul din poveste. Pe la vatra lor ţăranii.

11. Audiați cântecul copus pe aceste versuri.

https://www.youtube.com/watch?v=x2v1YVaNKLU

12
 12. Harta lecturii. Poezia „Limba noastră”

Titlul , autorul:
.............................................................
..........................................

Uneşte cuvintele cu același înțeles:

Scrie cuvintele cu sens opus:
Poveste avere
Viteaz - _______________
viteaz rudă
a noastră- _________________
neam neinfricat
în adâncuri- _________________
veste basm
s-a trezit- __________________
comoară noutate
moarte- ___________________

Transcrie prima strofă: Desenează drapelul țării noastre

______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________

Reţine!
Ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională a limbii române în Republica
Moldova?

în Republica Moldova.

13
13. Citiți cu atenție poezia „Istețilă” de Irimie Străuț.
Irimie Străuț
S-a născut la 28 ianuarie 1932, în comuna Feneş, judeţul Alba. A
studiat Institutul de Literatură şi Critică Literară din Bucureşti de 2
ani „Mihai Eminescu”, al Uniunii Scriitorilor (1952-1954).
A absolvit Facultatea de Istorie-Filozofie (1970), Facultatea de
Ziaristică (1972) şi studii postuniversitare de limbă franceză la
Universitatea din Bucureşti, 1985.
A publicat numeroase lucrări în versuri și în proză, colaborând cu
diverse edituri. Cele mai multe scrieri se adresează copiilor care au un
puternic caracter educativ: „Istețilă”, „Țupa-Țup”, „Mărul”, „Darurile
iernii”, „Tricolorul” etc.

Istețilă

Isteţilă-i un puştan,

Argint viu, un năzdrăvan…

Ce cauţi măi frate-n car?

Vreau nişte bostani să car!

Multe ţi se-nvârt în cap….

Hainele nu mă încap…
Taci, şi-ţi dau în schimb un leu.

Nu-s balaur şi nici leu.

Iada peste casă sare?

Doar de-i pui pe coadă sare!...

Măi… deştept între deştepţi,

Multe gânduri îmi deştepţi….

14. Completați:
a) Care este titlul poeziei ?

……………………………………………………………………………………………

b) Cine este autorul poeziei ?

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

c) Transcrieți strofa a doua a poeziei:

14
………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

15. Găsiti sensurile cuvintelor :

pui bancă ochi

16. Alcătuiți propoziții folosind cuvintele : broască, lac.

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

15
 SĂ FIM MAI BUNI!

*Despre muncă și lene

Alecu Donici (1806 – 1865)

Fabulistul Alecu Donici s-a născut în anul 1806 ca fiind
primul copil din cei patru băieți ai lui Dimitrie Donici. Împreună cu
fratele său Petrache este înscris la Liceul de cadeți nr. 1 din Sankt-
Petersburg, unde a stat până la terminarea studiilor în 1825. În ianuarie
1826 este eliberat din serviciile medicale din motive familiale.
Începând cu 1840 apar în diverse publicații fabulele lui Alecu Donici,
în care sunt criticate trăsături negative de caracter și defecte omenești
puse pe seama umor animale, urmărind îndreptarea comportamentului
uman. Se stinge din viață în 1865 la Piatra-Neamț.

Greierul şi furnica
de Alecu Donici

Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Şi se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân’ la primăvară.

Furnica l-au ascultat,

Dar aşa l-au întrebat:
– Vara, când eu adunam,
Tu ce făcei?

– Eu cântam
În petrecere cu toţi.
– Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poţi,
Iar la vară fă ca mine.

16
 HARTA FABULEI
Timpul actiunii

......................
Locul acţiunii ……………strofelor
……………………........ Numărul

……………
Furnica este: Personajele acestei
……………… poezii sunt:
……………… • ...........................
……………… • ………………......
,,……………………………….....
……………… ..........................”
……………… Autorul
……………… (Titlul poeziei)
………………….…
………………
………………………….. ……………………
………………
……………….
………………
Mesajul Scrie cuvinte cu sens Greierul este:
………………
textului……………… asemănător pentru: …………………
…........
……………………… …………………
……………………… desfătare = ..................... …………………
……………………… …………………
pică = ....................
……………………… …………………
……………………… merinde = ..................... …………………
……………………… …………………
…........ …………………
……………........
1.Alcătuieşte enunţuri folosind cuvinte cu înțeles opus pentru: harnic, călduroasă, a aduna, a se
duce, a întreba.

.....................................................................................................................................

.................... ................................................................................................................

......................................................................................................................................

.....................................................................................................................................

2.Alcătuieşte un enunţ în care cuvântul ,,moară” să aibă alt înţeles decât în poezie.

..................................................................................................................................

...................................................................................................................................

17
*Despre bine și rău

Tudor Arghezi (1880 – 1967)

Tudor Arghezi a fost poet, prozator și gazetar cu o carieră literară
întinsă și foarte bogată. S-a născut în anul 1880 la București. Numele său
adevărat a fost Ion N. Theodorescu. Prima sa carte de poezii a fost
„Cuvinte potrivite”, publicată în anul 1927. Urmează apoi și alte lucrări
atât în versuri, cât și în proză („Icoane de lemn”, „Cartea cu jucării” etc.).
Nicăieri ca la el lumea viețuitoarelor necuvântătoare nu a căpătat un
contur mai unitar și mai complex.
În anul 1967 se stinge din viață și este înmormântat în grădina
casei de pe strada Mărțișor, alături de soția sa. Astăzi casa marelui poet a
devenit muzeu.

1. Citiți poezia „Tâlharul pedepsit” de Tudor Arghezi.

Tâlharul pedepsit
de Tudor Arghezi

Într-o zi, prin asfinţit, Că dă-n stup de câte una.

Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere Roiul, cum de l-a zărit
A pradă stupul de miere. C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară
El intrase pe furiş, Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
Strecurat pe urdiniş, De la bot până la coadă
Se gândea că o albină-i Tăbărate mii, grămadă,
Slabă, mică şi puţină, Şi l-au strâns cu meşteşug,
Pe când el, hoţ şi borfaş, Încuiat ca-ntr-un coşciug.
Lângă ea-i un uriaş.
Nu ajunge, vream să zic,
Nu ştiuse ca nerodul Să fii mare cu cel mic,
Va da ochii cu norodul Că puterea se adună
Şi-şi pusese-n cap minciuna Din toţi micii împreună.

18
 2. Memorează două strofe la alegere, una pentru autodictare.

3. Încercuiește răspunsul corect:

a) Poezia are: *3 strofe; * 5 strofe; * 4 strofe;

b) Prima strofă are: * 4 versuri; * 6 versuri; * 8 versuri;

c) A doua strofă are: * 6 versuri; * 4 versuri; * 8 versuri;

d) A patra strofă are: * 4 versuri; * 8 versuri; * 6 versuri;

4. Alege cele mai potrivite însușiri pentru cuvintele date, apoi alcătuiește propoziții cu ele:

cuvinte însușiri
albină mic și înfricoșat
roiul gălbioară și harnică
șoarecele lungă și subțire
coadă imens și furios

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
5. Formulează în scris enunțuri în care cuvintele date să aibă sensuri diferite: „ceară”,
„coadă”, „mic”, „adună”.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
6. Desenează insecte harnice:

19
*Despre viclenie şi prostie

Grigore Alexandrescu (1814 – 1885)

S-a născut la Târgoviște în anul 1814 într-o familie modestă.- m. 25
nov. 1885, Bucuresti loc Tatăl, Mihai Alexandrescu, era vameș si
vistiernic,iar mama Maria, cobora dintr-o familie de mici boieri.
Studiază la Sf. Sava, uimindu-și colegii prin cunoștințele în
literaturile clasice (elină și franceză). Primele sale poezii apar în 1832. A
lăsat o operă de întindere redusă, dar de o valoare deosebită. A scris poezii,
fabule și satire și alte lucrări memorabile. Timp de 25 de ani a fost incapabil
datorită unei boli mintale crunte.
S-a stins din viață în anul 1885 la București.

1. Ascultă cu atenție poezia „Uliul și găinile” de Grigore Alexandrescu.

Uliul și găinile
de Grigore Alexandrescu

Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteţ afară.
De o vecinătate aşa primejdioasă
Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă şi să-i vorbească.
Uliul cu blândeţe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.
Mai adaugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduieşte
– Şi Dumnezeu cunoaşte cum vorba şi-o
păzeşte –
Că la orice primejdii va şti a le-ajuta:
Încă din înălţime, el le va da de ştire,
Când asupră-le vulpea va face năvălire.
Astă făgăduială
Nu mai lasă-ndoială;
Şi găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,
Şi cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-şi luă zborul. Dar se întoarse-ndată
Şi răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.
„Ce pază este asta? striga una cu jale,
Vorba măriei tale
Era să ne păzeşti,
Iar nu să ne jertfeşti.”
– „O! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v-am dat,
Şi ce fel m-am jurat.
Dar când mă juram astfel, eram legat, supus,
Acum însă sunt slobod şi vă vorbesc de sus”.
Eu, de-aş fi fost găină, nu l-aş fi slobozit:
Dumnealor au făcut-o şi văz că s-au căit.
Ulii sunt cinstiţi,
Când sunt nenorociţi

20
 2. Completează harta poeziei:

Locul și timpul acțiunii: Personaje:

......................................................................... .................................................................................

......................................................................... .................................................................................

......................................................................... .................................................................................

.........................................................................

.................................................................................

Titlul

................................................................

............................................................................................................
Autorul Mesajul textului
......................................................... .....................................................................

........................................... .....................................................................

....................................................................

......................................................... ....................................................................

.....................................................................

.......................................................................

......................................................

Desenează o secvență din poezie.

.......................................................

21
 PRIETENIA, MAREA COMOARĂ A VIEȚII

Lev Tolstoi (1828 – 1890)

Lev Tolstoi s-a născut ăn anul 1828 în provincia Tula, Rusia. A fost cel
mai mic între cei patru frați ai familiei. La vârsta de 2 ani rămâne orfan de mamă,
iar la 9 ani și de tatăl său. Va fi crescut de mătușile sale. În anul 1860, acesta a
scris primul dintre marile sale romane, „Război și pace”. În anul 1873, Tolstoi
începuse să lucreze la cel de-al doilea roman de succes, „Anna Karenina”. Autorul
a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880 și 1890. Una dintre cele mai de
succes opere a fost „Moartea lui Ivan Ilici”. Tolstoi s-a stins din viață la data de
20 noiembrie 1910 în Astapovo, Rusia.

1. Ascultați povestea „Leul și cățelușa” de Lev Tolstoi.

Leul și cățelușa
de Lev Tolstoi

La Londra se deschisese o menajerie. Pentru vizitarea ei se cereau bani ori câini şi pisici, spre
a hrăni sălbăticiunile aduse.
Cineva a vrut să vadă animalele; a prins pe stradă o căţeluşă şi a dus-o la menajerie. I s-a dat
drumul înăuntru să viziteze menajeria, iar pe căţeluşă au luat-o şi au aruncat-o în cuşca unui leu, să o
mănânce.
Căţeluşa şi-a adunat coada şi s-a ghemuit într-un colţ al cuştii. Leul s-a apropiat de ea şi a
prins să o miroasă. Căţeluşa s-a întins cu labele în sus şi a început să dea din codiţă. Leul a întors-o
pe partea cealaltă. Căţeluşa a sărit şi s-a aşezat în faţa leului pe lăbuţele de dinapoi. Leul a privit-o, a
scuturat din cap şi n-a atins-o. Când stăpânul i-a aruncat în cuşcă porţia de carne, leul a rupt o bucată
şi i-a dat căţeluşei. Seara, când leul s-a culcat, căţeluşa s-a întins lângă dânsul, punându-şi capul pe
laba lui. De atunci căţeluşa a trăit cu leul, în aceeaşi cuşcă. El mânca ce i se aducea şi nu se atingea
de căţeluşă, uneori se juca cu ea şi dormeau împreună. Odată un domn a vizitat menajeria şi şi-a
recunoscut căţeluşa. El l-a rugat pe proprietarul menajeriei să i-o dea. Stăpânul s-a învoit şi a chemat
căţeluşa să o scoată din cuşcă. Dar leul şi-a zbârlit coada şi a răcnit.
Aşa au trăit leul şi căţeluşa un an întreg în aceeaşi cuşcă. După un an însă, căţeluşa s-a
îmbolnăvit şi a murit. În ziua aceea leul nu s-a atins de mâncare, mereu mirosea căţeluşa şi o pipăia
cu labele. Când a înţeles că a murit, a sărit în sus ca ars, s-a zbârlit, a început să-şi biciuiască
coapsele cu coada, s-a năpustit în peretele cuştii şi a prins să roadă zăvoarele şi podeaua. Toată ziua
s-a frământat, s-a zbătut în cuşcă şi a urlat, apoi s-a întins lângă
căţeluşa moartă şi părea că s-a liniştit. Dar când stăpânul menajeriei
a vrut să scoată căţeluşa, leul n-a îngăduit nimănui să se apropie de
ea. Închipuindu-şi că leul îşi va uita durerea dacă va căpăta o altă
căţeluşă, stăpânul i-a vârât în cuşcă una vie. Leul însă a sfâşiat-o
imediat. După aceea a cuprins în braţe căţeluşa moartă şi a zăcut aşa
cinci zile. A şasea zi a murit şi leul.
2. Răspundeţi la întrebări:

22
a. Cu ce scop a fost aruncată căşeluşa în cuşca leului?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
b. Ce a făcut leul în prima zi?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
c. Cum s-a comportat leul când a murit căţeluşa ?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
d. La ce s-a gândit stăpânul menajeriei?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
e. Când a murit leul ?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________

3.Alcătuiți enunțuri despre prietenie.

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________
4.Scrieți câteva proverbe despre prietenie.
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
5. Găsiţi cuvinte cu înţeles opus pentru:

seară -_______________ vie - ___________________ ziuă - ___________________

durere - ___________________

23
 Mihail Sadoveanu (1880 – 1961)
Mihail Sadoveanu, scriitor, academician și om politic român, s-a
născut pe 5 noiembrie 1880 la Pașcani. Urmează cursurile Liceului
Național din Iași și cursurile Facultății de drept din București. Scriitorul
își începe activitatea literară încă din timpul liceului, colaborând cu
versuri și schite la diverse publicații. Scrie și publică aproape o sută de
volume, cele mai cunoscute sunt: Neamul Șoimareștilor, Dumbrava
minunată, Țara de dincolo de negură, Împărăția apelor etc.
Ocupa funcții publice, de inspector al căminelor culturale și
director al Teatrului Național din Iași.
Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie
1961și este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

6.Citiți ce a scris Mihail Sadoveanu despre cei doi prieteni Ion Creangă și Mihai Eminescu.

Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă

de Mihail Sadoveanu

Când a venit la Iași, Eminescu colindase toate

olaturile românești. Singura lui avere era un geamantan
plin cu versuri. În vremea când se formau ca
mărgăritarekle în sufletul lui neasemuitele poezii, a
cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni.
Amândoi au petrecut multe nopți în colțurile retrase ale
vechii cetăți ale Moldovei.

Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci

stăteau amândoi la sfat. În una din aceste înserări,
Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl
asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a
fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și
poveștile lui Creangă. A fost încântat de limba
mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și
mângâiere.

7. Căutați în dicționarul explicativ al limbii române cuvintele: olaturi, neasemuit, mlădioasă și notați
explicația acestora:

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

24
8. Răspundeți la întrebări:

a. Care era averea lui Mihai Eminescu?

_____________________________________________________________________________

b. Cu cine s-a întâlnit la Iași Mihai Eminescu?

____________________________________________________________________________

c. Ce se leagă între cei doi mari scriitori?

____________________________________________________________________________

d. Ce a admirat Eminescu la Creangă?

____________________________________________________________________________

9.Joc de rol: Dramatizați povestea de mai sus.

10. Scrie câteva calități ale celui mai bun prieten al tău. Ce recomandări i-ai face?

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

11. Desenează pe cel mai bun prieten.

25
 Edmondo De Amicis (1846 – 1908)

Prozator şi poet italian, Edmondo De Amicis s-a născut în

localitatea Oneglia, în data de 21 octombrie 1846. A publicat de-a
lungul vieţii cărţi de călătorii şi povestiri pentru copii, scheciuri din
viaţa militară şi poezii, dar este cunoscut pentru cea mai importantă
lucrare a sa, „Cuore – inimă de copil”(1886), „o poveste sentimentală
pentru copii scrisă sub forma unui jurnal al unui şcolar”. Cartea a fost
tradusă în peste 25 de limbi, fiind cunoscută aproape peste tot în lume.
Scriitorul se stinge din viaţă la vârsta de 62 de ani, la data de
11 martie 1908.

12.Ascultați povestea „Prietenul meu Garrone” de Edmondo De Amicis

Prietenul meu Garrone

de Edmondo De Amicis

Am avut numai două zile de repaus și tot mi s-a părut mult, fiindcă nu-l mai văzusem pe
Garrone. Cu cât îl cunosc mai bine, cu atât îl iubesc mai mult. Tot așa li se întâmplă și celorlalți
băieți, afară de cei mândri și îngâmfați, care nu prea o duc bine cu el, căci el nu suferă mândria.
Când un băiat mare vrea să bată pe unul mic, acesta strigă îndată:
— Garrone! și cel mare nu-l mai bate, stă pe loc.
Tatăl lui e mașinist la drumul de fier. Garrone a început târziu să vină la școală, pentru că a
fost doi ani bolnav. Acum el este cel mai înalt și mai voinic din toată clasa. Ridică o bancă numai cu
o mână, mănâncă țeapăn... și ce bun este! Orice lucruri i s-ar cere: creion, gumă, hârtie, briceag, dă
cu împrumut, sau dăruiește de tot. Nu râde, nici nu vorbește în timpul orei, stă la locul lui cu spinarea
încovoiată, cu capul vârât între umeri, nemișcat
în banca ce e prea strâmtă pentru dânsul. Când
mă uit la el, îmi zâmbește uitându-se cu coada
ochiului la mine, parcă mi-ar zice:
— Nu-i așa, Enrico, noi suntem prieteni?
Câteodată-mi vine să și râd; este așa de
mare și de gros, încât hainele, mânecile,
pantalonii, totul îi e prea strâmt pe trup și prea
scurt Pălăria îi stă pe vârful capului; pantofii îi
sunt mari și groși, iar cravata îi stă mereu sucită
la gât ca o funie. Bietul Garrone! Cu toate
acestea e destul să te uiți la el numai o dată, ca
să-l iubești. Toți băieții mici ar voi să stea în bancă lângă dânsul, pentru că-i apără. Știe bine
aritmetica și își poartă cărțile legate cu o curea de piele roșie. Are un cuțit cu mânerul de sidef, pe
care l-a găsit acum un an în piața armelor. Într-o zi s-a tăiat cu el până la os, dar nimeni n-a știut la
școală, și acasă n-a suflat o vorbă, de frică să nu-i sperie pe părinți. Știe de orice glumă și nu se
supără niciodată, dar când susține ceva, apoi vai de acela ce i-ar zice:

26
 — Nu e adevărat! Scântei îi scapără din ochi, și izbește cu pumnul în bancă de se cutremură
totul.
Sâmbăta trecută dete cinci lire unui băiat din clasa I inferioară, care plângea în mijlocul uliți,
fiindcă îi furaseră banii și nu mai avea cu ce să cumpere un caiet. Sunt trei zile de când lucrează la o
scrisoare de opt pagini, împodobită cu desene făcute cu condeiul pe margini; vrea să o dea mamei
sale de ziua ei. Mama lui vine des să-l ia de la școală; e înaltă și grasă ca dânsul, dar are un chip
plăcut. Profesorul se uită la el cu blândețe și de câte ori trece pe lângă banca lui, îl bate cu mâna pe
umeri, ca și cum ar mângâia un pui de taur domolit. Eu îl iubesc foarte mult, sunt vesel când strâng
în mâna mea, mâna lui cea groasă; ai crede că e o mână de om mare. Sunt încredințat că și-ar pune
viața în primejdie ca să scape pe vreun coleg de-al său și că bucuros s-ar lăsa să fie ucis, ca să-l
apere. Lucrul acesta se vede lămurit în ochii lui! și măcar că și cu glasul lui cel gros pare că tot ceartă
și bombănește, totuși se simte că vorba lui iese dintr-un suflet bun și milos.

13. Completați:
A) Titlul textului este:
_______________________________________________________________________
B) Autorul textului este: _____________________________________________________
C) Personajele textului sunt: __________________________________________________
D) Timpul ș locul acțiunii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
E) Mesajul textului
este:_______________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
14. Ce alt titlu ai putea da acestui text?

15. Scrie din text expresii care îl descriu pe Garrone.

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

27
 MAMA, FIINȚA CEA MAI DRAGĂ!

Petru Demetru Popescu

S-a născut în anul 1929 în comuna

VÂLCĂNEȘTI, jud. PRAHOVA. Părinții lui au fost
învățători. Cunoscutul istoric şi scriitor Petru
Demetru Popescu „spune” istoria poporului român
prin legende şi povestiri accesibile copiilor, într-un
stil clar şi expresiv.Scrise pe baza documentelor într-o
manieră cuceritoare, cărţile lui Petru Demetru
Popescu sunt considerate lucrări de referinţă ale
literaturii pentru copii şi adolescenţi. Povestirile şi
monografiile istorice, culegerile de ghicitori şi proverbe, Biblia povestită copiilor, sunt doar câteva
dintre temele şi preocupările literare ale autorului devenite bibliografie şcolară, recomandată atât
elevilor, cât şi profesorilor din învăţământul primar şi gimnazial. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România, Petru Demetru Popescu este şi autor de manuale şcolare de istorie. A primit o serie de
diplome și distincții pentru numeroasele sale scrieri valoroase.

1. Ascultați poezia „Tu ești, mamă!” de P.D.Popescu.

Tu eşti, mamă!
de Petru Demetru Popescu

Când eram copil odată, mama mea învăţătoare

M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.
Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti
Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.
Ea,ţinându-mă de mână, mă purtă spre banca-ntâi
Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.
Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam
Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.
Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici
Lâng-aceşti copii din clasă, mult mai mari,dar tot pitici.
Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea
Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.
După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,
Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.
-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,
Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea
O întrece în mărime prin atâta bunătate?
Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,
Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,
Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?
Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,
Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?
Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.
Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….
28
Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,
Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,
Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,
Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,
Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:
-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….
TU EŞTI, MAMĂ !

2. Completați:
i. Care este titlul poeziei ?

……………………………………………………………………………………………

ii. Cine este autorul poeziei ?

………………………………………………………………………………………...........

iii. Pe cine venerează autorul?

..................................................................................................................................................

iv. Ce era mama autorului?

..................................................................................................................................................
v. Ce sentimente nutrește pentru mama lui?
......................................................................................................................................

3. Recitați și alte poezii cunoscute despre mama.

4. Scrieți din text termenii de comparație ai mamei.
Exemplu: Mama întrece muntele în înălțime.
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
5. Cum ai descri-o pe mama ta în câteva cuvinte?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

29
 6. Realizați tabloul mamei voastre:

7. Scrieți din alte poezii câteva versuri despre mama, care v-au plăcut mai mult:
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

30
 Mihai Eminescu (1850 – 1889)

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este

al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici,
provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei. Îşi
petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin
împrejurimi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi.
A fost poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii
români și de critica literară drept cel mai important scriitor romantic
din literatura română supranumit și „luceafărul poeziei românești”.
Opera sa este impresionantă prin întindere și profunzime. Poetul Mihai
Eminescu aparține românilor. A fost denumit poet național și universal,
scriitorul total al literaturii românești, poetul nepereche. A murit la 15
iunie 1889 la București.

8. Urmăriți cu atenție poezia „Rugăciunea unei mame” de Mihai Eminescu.

Rugăciunea unei mame Să cobori o rază blândă,

de Mihai Eminescu Raza bunătății Tale,
Printre blondele lor plete,
Copilași din lumea toată, Ca să n-aibă vise rele
Știți voi cum se roagă mama Și nici pleoapele muiete.
La icoană-n orice seară? Și le adu-n suflet raiul
Nu știți? -Sigur, n-ați luat seama Liniștit al vieții Tale;
Când cu ochii plini de lacrimi Și mi-i fă, în zorii zilei,
Înaintea Maicii Sfinte, Când o fi ca să se scoale
Își rostește-n blânde șoapte Să-i văd blînzi, cuminți și veseli,
Rugăciunea ei fierbinte. Îndreptând spre mine pașii,
Uite-așa se roagă mama: Cum îi îndreaptă spre Tine,
"Maică Sfântă, Preacurată, Colo-n cer, sus, îngeraşii..."
Vezi-i ce frumos dorm dânșii!
Ei îmi sunt averea toată,
Pentru ei din greu mă zbucium,
Pentru ei trăiesc pe lume
Și îndur atât noianul
De durere fără nume.
I-am culcat...Și-acum spre Tine
Vin încet, să nu mă vază,
Și te rog, Măicuță Sfântă

31
8. Completați:

a) Pentru cine se roagă fierbite o mamă?

____________________________________________________________________________

b) Ce sentimente nutrește o mamă pentru copiii ei?

____________________________________________________________________________

9.Transcrieți versurile care cuprind rugăciunea mamei.

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................

10.Construiți enunțuri cu cuvintele: mamă, Maica Sfântă, rugăciune, rază blândă, îngerași.

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................

32
 LEGENDE FERMECĂTOARE
Legenda este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală.
Legenda este o narațiune populară în proză sau în versuri, în care se împletesc elementele reale cu
cele fantastice. Prin ea se explică originea unor ființe, plante sau animale, desfășurarea unor
momente istorice sau faptele unor eroi ș.a.m.d.

1.Citiți: Legenda lăcrămioarelor

legendă populară

Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un
băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la Zâna cea Bună cele mai minunate daruri:
frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau tot timpul,
jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.
Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care
locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Era o boală ciudată: Oamenii adormeau şi nu se
mai puteau trezi.
Într-o dimineaţă însăşi fiica regelui nu s-a mai putut trezi. Atunci fratele ei, sfâşiat de durere a
plecat în lumea mare ca să găsească un leac pentru draga lui surioară. A colindat mări şi ţări, dar în
zadar… nimeni nu ştia ceva despre leacul acestei boli.
Văzând că nu are cum să-şi ajute sora, fiul împăratului începu să plângă. Şi plânse zile şi
nopţi întregi. După un timp în jurul lui au început să crească nişte plante pe care nimeni nu le mai
văzuse până atunci: aveau frunzele destul de late şi nişte tulpiniţe delicate, pe care se înşirau, ca nişte
mărgeluşe albe, floricele de o deosebită gingăşie. Dar ce uimea cel mai tare la aceste flori, era
mirosul lor pătrunzător şi deosebit de plăcut.
Băiatul se opri din plâns, culese un bucheţel cu gând să-l ducă la căpătâiul surioarei lui, care
nu mai avea mult de trăit.
Se apropie de pat, puse bucheţelul şi privea la chipul frumos
al tinerei prinţese.
Deodată fata trase aer adânc în piept şi deschise ochii,
întrebând:
– De unde vine acest miros dumnezeiesc?
Prinţul, fericit şi uimit, îi întinse bucheţelul de flori şi zise:
– Acestea sunt lacrimile mele de durere. Zâna Bună mi-a
ascultat ruga neîntreruptă şi ţi-a redat firul vieţii.
De atunci acele flori s-au numit lăcrămioare. Oamenii le-au
plantat în grădinile lor ca să-şi bucure ochii şi sufletul.

2.Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: palat, poveste, nenorocire, parfum, domniță, prinț.
..................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
33
3.Formați perechi de cuvinte cu înțeles opus: tristețe, noapte, bucurie, zi, subțire, blândă,

nemiloasă, groasă.

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................

4.Formulați 5 întrebări din text cărora să la precizați și răspunsul:

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................

5. Imaginaţi-vă că staţi de vorbă cu o lăcrămioară!Cunoscându-i povestea, cum credeţi că se

simte micuţa, drăgălaşa şi parfumata floare?

…………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………

34
6.Ascultați „Legenda florii soarelui”- legend populară.

Legenda florii soarelui

legendă populară

Ştefan-Vodă avea o fată mută, dar frumoasă, de nu i-ai fi găsit pereche

în cuprinsul pământului. Domnului nu-i mergea mâncarea la inimă şi odihna în
oase, de amărât ce era. A întrebat el de lume, s-a sfătuit cu vracii şi cu toţi
cărturarii timpului, dar n-a dat de leacul muţeniei. La urmă, aşa într-un amurgit
de vară, vine la domn o babă, aşa de bătrână, de-şi gâdila pieptul cu nasul, de
încovoiată, şi-l povăţuieşte să cheme pe Soare la masă şi să-l cinstească după toate rânduielile
cuvenite feţelor strălucite. După ospăţ, când toţi ar fi în toane bune, să trimită fata şi să cerşească o
sărutare de la craiul zilei, că numaidecât odrasla lui dragă are să prindă la grai.Voievodul, îmbucurat,
pune la cale mare pregătire. Pe capul stăpânitorului era însă un blestem. Cum se făcu, că Piază- Rea
aude de gândurile domnului şi, ca să-i încurce dezlegarea, aleargă fuga în răcorile întunecoase
dinspre Lună-răsare şi o găseşte pe stăpâna nopţii bocindu-se de necredinţa Soarelui. Ea se văieta că
n-are parte de bărbat, că nu pricepe de ce fuge de dânsa şi o lasă să alerge ca o dezmetică în urmă şi
zicea tânguios: “Mai bine mă făcea maică-mea muritoare, că tot aş fi avut parte de soţ, dar nu zână,
cu pletele învălvătăiate de lumină şi cu sufletul întunecat şi umed ca o peşteră neumblată.” Piază-Rea
prinde la nădejde şi cu întorsături meşteşugite de vorbă, îngână către Lună: “Până acum tot se
cheamă că ai avut bărbat, de aci încolo, te lasă de tot, că el se însoară cu fata lui Ştefan, stăpânul
pământului. Iată, chiar deseară li-i nunta.”Doamna-Nopţilor, pe aci să turbe. Îşi aprinde argintul din
faţă şi fulgerând de răzvrătire, se jură pe strălucirea ei, că are să nimicească vlăstarul îndrăzneţului
voievod. În noaptea ospăţului, Luna s-a dosit după sprânceana codrilor vecini, pândind să-şi zărescă
duşmanca, pentru ca s-o zdrobească.Soarele, un făt-frumos cu plete de lumină, chefuia cu vodă şi cu
toată curtea. Când, pe la sfârşit, intră în sală fata domnului, împodobită ca o primăvară caldă. Cade
ea în genunchi la picioarele Soarelui şi-i cere o gură, de mântuire. Luna, furioasă, se ridica turbată
peste straja codrilor negri, aruncându-se într-un brâu tremurat de lumină şi pătrunde pe fereastra
palatului. A căzut peste faţa rugătoare a fetei ca o ploaie de blestem şi i-a topit chipul în floare
galbenă.Cu toţii s-au îngrozit de turbarea nedreaptă a Lunii. Bătrânul voievod, cu faţa îndurerată de
obidă, prinde a spune stăpânei rătăcite a întunericului tot jarul înlăcrimatului său suflet. Luna,
neîncrezătoare, sta rece şi fulgerătoare. Mesenii boceau şi ei povestea tristă a odraslei fără noroc.
Soarele, întărâtat, îşi prinde nevasta de belşugul înstufat al razelor şi-i face vânt pe fereastră, de o
înnămoleşte departe, în valurile norilor. După aceea, ia pe palmă copila înflorită a temutului stăpân
pământean şi o sădeşte în grădină, printre celelalte podoabe, ca s-o aibă îndeaproape spre mângâiere.
De atunci, „floarea-soarelui”, cu faţa ei galbenă şi înfiorată de durere, îşi întoarce vecinic chipul
întristat, înspre strălucirea craiului zilei, cerşitorându-şi sărutarea mântuitoare.

7. Care sunt personajele acestei legende?

_________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

35
 8. Imaginează-ţi cum arătau personajele din lectură. Desenează două dintre acestea şi scrie în
dreptul lor numele acestora.

9. Scrie cuvinte:

a) Cu același înțeles : a povățui, amărât, amurg, belșug, a boci.

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................

b) Cu sens opus: întunecat, frumoasă, caldă, nedreaptă, umed.

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................

10. Construiește enunțuri cu cuvintele găsite de la exercițiul 9a.

..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................

36
 11. Ascultați „Legenda ciocârliei” de Vasile Alecsandri.
Legenda Ciocârliei
de Vasile Alecsandri

Din vremuri de demult n-a fost fată mai frumoasă ca

Lia, fata de împărat. Fața ei albă, ochii albaștri și părul bălai,
frumusețea trupului ei acoperit de haine scumpe, fermecau
inimile tuturor celor care o priveau. Despre frumusețea Liei
s-a dus vestea în lumea întreagă. De peste nouă mări și nouă
țări au venit să o pețească feciori de împărați, mândri și viteji.
Au venit împăratul Roșu și Alb împărat și Peneș împăratul și
alții, mulți ca frunza și ca iarba ... Lia, însă, nu îl voia pe
niciunul dintre ei. Lia privea mereu cu drag la Soare și mereu
avea ochii plini de lacrimi. Nimeni nu știa de ce, din cauza
luminii Soarelui sau din cauza vreunui dor ascuns. Nu-i
cunoștea nimeni taina, nici cerul, nici pământul, doar umbra ei
știa.
Când frumoasa fată de împărat îi spunea Soarelui că e singura ei dorință, că vrea să îl
întâlnească și să-i fie mireasă, umbra ei suspina și îi spunea că își caută singură pierzania. Lia
răspundea că nu îi pasă, că va umbla zi și noapte până își va găsi iubitul. Umbra zicea că nu e bine,
dar că o va însoți oriunde se va duce.
Într-o dimineață Lia sui pe Graur, calul ei care fugea ca vântul și ca gândul și porni la drum.
Merseră pe sub soare, merseră pe sub stele, străbătură codri și poiene, trecură peste râuri, până când
ajunseră la malul mării.
Lia privi cu dor spre insula pe care se afla palatul Soarelui și se plânse umbrei că Graur nu
poate să meargă și pe pământ și pe apă. Calul spuse că el nu poate să meargă pe apă, dar poate fratele
lui, cel născut în valurile mării. Necheza cu putere și din valuri ieși un cal cu solzi argintii pe spate și
copite făcute pentru a înota. Lia sări pe calul mării și porni pe ape, lăsând pe mal umbra și pe Graur.
Ajunse Lia pe insulă și porni către palatul minunat. Se îmbrăcase ea la plecare în haine de
fecior, dar mersul ei o arăta că e fată. La palat îi ieși în cale mama Soarelui. Era oarbă, de la atâta
privit al strălucirii Soarelui. Soarta ei era să mai vadă numai atunci când fiul ei ar fi întâlnit iubirea.
Întreba drumețul dacă e fecior sau fată și-i spuse că, dacă e fată, precum se aude pasul, să plece iute
de acolo. Cum Lia nu știa ce să facă, iată că apăru Soarele. O zări pe Lia, îi ură bun-venit. Fata
răspunse cu vorba duioasă și își zâmbiră dulce unul altuia. Mama Soarelui simți și hotărî să afle de e
fecior sau fată. Avea să presare flori albe în patul drumețului, la noapte. Dacă dimineața vor fi
veștede, înseamnă că e bărbat, dacă vor fi mai înflorite, e fată.
Cei doi iubiți petrecură în alinturi toată noaptea. Dimineața, mama Soarelui văzu florile
înflorite, căci vederea îi revenise ca prin farmec, și înțelese că oaspetele e fată. Privi pe cer și își văzu
fiul cu iubita la pieptul lui. Uitase de toate, chiar și să țina seama razelor de foc, iar lumea întreagă
era cuprinsă de flăcări arzătoare.
Mama o blestemă pe Lia și căzu moartă la pământ. Blestemul urca până la cer și Lia se
prăvăli și ea din ceruri, prefăcându-se în mica ciocârlie, pasărea care se înălța mereu către Soare,
cântându-i primăvara cântece de dor. Așa spune legenda ciocârliei ...

37
 12. Completați chenarele din explozia stelară:

Când s-a petrecut acțiunea?

................................................................
................................................................
Cum se numea fata de împărat?
.......................................................
..............................................................
............................................................

Care au venit să o
pețescă pe față?
..........................................
..........................................
..........................................
..........................................
..........................................
..........................................
.........................................
Legenda ciocârliei Unde și cu cine a plecat
după Vasile fata?
Alecsandri
..............................................
..............................................
..............................................
..............................................
..............................................
..............................................

De ce s-a transformat fata în ciocârlie?

............................................................................................
............................................................................................
............................................................................................
............................................................................................

13. Desenați chipul Liei.

38
 14. Citiți „Legenda albinei și a păianjenului”.

Legenda albinei şi a păianjenului

legendă populară

O femeie săracă avea doi copii: un băiat și o fată. Ei au plecat în lume, spre a-și câștiga
cele necesare traiului. Băiatul a intrat ucenic la un țesător de pânză, iar fata căra pietre pentru zidari.

În ceasul morții, mama își chema copiii lângă ea. Fata a venit imediat, dar băiatul nu a vrut
să vină. Mama l-a iertat, dar după moartea ei, fata s-a prefăcut în albină, iar băiatul în păianjen.

De atunci, păianjenul trăiește singur, veșnic singur, fără frate, fără surori și fără părinți. El
fuge de lumină și veșnic își țese pânza prin locuri întunecoase, și e posomorât și supărat, iar oamenii
îl urgisesc și, oriunde îl află, îi strică pânza și pe el îl fugăresc și îl omoară. Albina, de atunci, este
veselă și toată ziua zboară de pe o floare pe alta și trăiește cu părinții ei, cu
frații și cu surorile ei la un loc. Oamenii o iubesc și o văd cu drag, căci ea
cu toți își împarte ceea ce adună și tuturor le
dă mierea ei.

15. Caută în dicţionar înţelesul cuvintelor:

ucenic = ...........................................................................
a urgisi = ..............................................................
posomorât = ...............................................
Alcătuiți enunțuri cu ele.
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
16. Enumeră câteva însuşiri ale fiecărui copil al femeii sărace.
fata: ..................................................................................................

băiatul: .............................................................................................

17. Care dintre însuşirile fiecăruia se regăsesc la cele două insecte?

albina:................................................................................................

păianjenul:.........................................................................................

39
 COPILĂRIA, ȚARA INOCENȚEI

Maria OLTEAN

Maria OLTEAN s-a născut la data de 19.12.1945 în Budești,

județul Bistrița Năsăud.
A fost absolventă a liceului agricol (1963). A muncit ca tehnician în
agricultură și laborant, apoi ca inspector de personal la OJT Bistrița-
Năsăud, iar în cele din urmă a fost secretar la Casa Municipală de Cultură
Bistrița.
A scris o serie de volume de poezii („Din fire de păpădie”) și povești („O scrisoare către
soare”, „Lacrimile lunii”) dedicate copiilor. Pentru scrierile sale pline de sensibilitae a primit multe
aprecieri din partea criticilor literari.

1. Memorați poezia „În iunie” de Maria Oltean

În iunie
de Maria Oltean

Iunie e luna florilor

călimară de cristal a culorilor.
Pe frunte îi curg zorii străvezii
Iar pletele-i sunt holde aurii
dulce tainic început de vară,
când stelele pe cerul nopții ară
și în salcâmi petalele zâmbesc
sporind covorul mândru.
În iunie pădurile adună
aur de soare și polei de lună,
Și crește visul verii de mătase.
În iunie, cireșul blând se coace
și o mie de cercei rotunzi îmi face!

2. Titlul poeziei este ..................................................................

Autoarea este ..........................................................................

3. Notați cu A (adevărat) sau F (fals):

• Acțiunea din poezie se petrece în anotimpul primăvara. ____

• Lunile de vară sunt: iunie, iuie, august. _____
• Cireșul se coace vara. _____
• Salcâmii înfloresc toamna. _____
• Ziua Internațională a copilului o sărbătorim pe 1 Iunie. _____
•

40
4. Realizați un colaj al lunii iunie.

41
 Passionaria Stoicescu
Passionaria Stoicescu este poetă, prozatoare, scriitoare de literatură
pentru copii, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România
(1976), Secţia Poezie. Este absolventă a Şcolii pedagogice din Buzău,
licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
A fost învăţător, apoi profesor de limba română, instructor metodist
la Casa de Cultură din Râmnicu Sărat, corector, apoi redactor la Editura
Litera. A colaborat cu diferite edituri.
Debutul editorial a fost în 1971, cu literatură pentru copii „Lume
mică, lume mare”, la editura Ion Creangă. Până în prezent are numeroase scrieri în versuri și proză,
pentru care a primit multe premii literare și culturale.

5. Citiți și memorați câteva versuri din poezia „Un copil e rodul sfânt” de Passionaria Stoicescu.
Un copil e rodul sfânt
de Passionaria Stoicescu

Cum e vara la-nceput

Ca un rod abia născut,
Care rotunjit se coace
De-i vegheat, crescut în pace,
Un copil e rodul sfânt,
Rodul vieții pe pământ.

Cu iubire-l naști în lume,

Cu iubire îi dai nume,
Cu iubire și căldură
După-a soarelui făptură.

Știi, pe lume orice pui

Soare e pentru ai lui,
Văz mirat în zori de zi
Prins în ochi de păpădii.

Soare-prunc, alungă ceața

Și ne umple casa, viața!

6. Transcrieți versurile care ți-au plăcut mai mult. Explică oral alegerea făcută.
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................

42
 7. Toți copiii au drepturi. Completați mai jos sarcinile legate de drepturile copilului.

• Găseşte cuvântul magic în căsuţele marcate.

În poveste are trei iezi… Cine este oare?

Un trifoi cu patru foi aduce…?
Albă-ca-Zăpada avea șapte…?
Ce anotimp începe cu ”i”?
Când este senin cerul este…?

• Alege imaginea potrivită pentru fiecare din drepturile de mai jos. Scrie cifra corespunzătoare în
dreptul imaginii din coloana alăturată.

Dreptul de a avea o familie.

Dreptul la educație.
Dreptul la sănătate
Dreptul de a trăi în pace
Dreptul la joacă
Dreptul de a fi diferit, de a fi unic!

43
 Sarina Cassvan
Sarina Cassvan (3 ianuarie 1894, Bacău - 8 ianuarie 1978, Bucureşti) -
prozatoare, publicistă, traducătoare şi autoare de piese de teatru. Aparţinea
unei familii care a dat cărturari şi oameni ai scenei. A fost infirmieră în anii
primului război mondial. Urmase (după propria-i mărturisire) studii
universitare la Berlin, apoi s-a lansat într-o febrilă activitate gazetărească.
Publică volume de schiţe, povestiri și romane. Opera sa literară a fost tradusă
în mai multe limbi străine.

8. Ascultați povestea „Inimioare, inimioare” de Sarina Cassvan.

Inimioare, inimioare
de Sarina Cassvan

A fost odată un vânzător de dulciuri care striga din tot sufletul: „Inimioare! Inimioare!” şi
poftea pe toată lumea să guste „ inimioarele” de turtă dulce.
Un băieţaş se apropie timid de dânsul şi alese o inimioară, presărată cu bomboane colorate.
Nu că ar fi avut de gând să o mănânce, ci fiindcă vroia să o ducă mamei sale, care era bolnavă.
A auzit el pe cineva din casă spunând că mama lui s-a îmbolnăvit de „inimă rea” şi atunci s-a gandit
că îi va duce mamei sale inima aceea de turtă dulce, pe care să şi-o puie în locul celei „rele” şi să se
facă sănătoasă.
-Cât ceri pe inimioara asta? îl întrebă pe vânzător.
-Cinci lei, răspunse acesta.
Vrând să o plătească, văzu cu amărăciune că nu-i ajung banii. Se întristă peste măsură.
-Offf! E prea scump pentru mine.
-Dar câți bani ai tu?
-Nu am mai mult,decât doi lei.
Vânzătorul îl întrebă pentru cine vrea turta. Când copilul îi spuse că vrea să o ducă mamei
sale, fiindcă e bolnavă de „inimă rea”, negustorul i-o dădu fără să primească nici un ban.
Copilul mulţumi şi alergă acasă într-un suflet:
- Mămico, mămico! Ţi-am adus altă inimă! Arunc-o pe cea bolnavă şi rea şi pune-o pe asta să
te faci sănătoasă!
Mama n-a înţeles la început ce vrea băieţelul. Dar când acesta i-a întins inima de turtă dulce,
a priceput, l-a luat în braţe şi l-a sărutat, plină de fericire, văzând cât de mult o iubeşte copilul ei.
-Să trăiești, dragul mamei!Ești un băiețel bun. Dar nu înțeleg de ce vrei să o arunc pe
cealaltă?
-Fiindcă toți din casă spun că te-ai îmbolnăvit de „inimă rea” și când am văzut inima asta de
turtă dulce m-am gândit s-o cumpăr pentru tine. Nu-i așa că am făcut bine?
-Foarte bine,dragul mamei, mângâindu-l cu dragoste.
Ea i-a explicat că inimile oamenilor nu se pot schimba cu inimi de turtă dulce, dar ea se va
face bine dacă băieţelul va mânca în locul ei inimioara de turtă dulce.

44
 La început băiatul nu a vrut să se atingă de inimioară. Dar după ce mama lui mâncă o
bucăţică, el luă cu plăcere restul. Din ziua aceea, mama sa începu să se însănătoşească. După câteva
zile, băieţelul se plimba cu mama sa prin târg. El o duse la vânzătorul de turtă dulce, pentru a-i arăta
acestuia că mama lui s-a făcut bine.
Mama îi reaminti negustorului cele petrecute şi îi
mulţumi pentru gestul său frumos. Era foarte mândră că băiatul
ei o iubeşte aşa de mult şi fericită că în lume mai există oameni
cu o inimă aşa bună .
Copilului îi sălta inima de bucurie că mergea alături de
mama lui care era tânără, frumoasă şi sănătoasă.
Şi oare cum să nu te faci bine când ai un copil cu o
inimă atât de bună?

9. Completați cexplozia stelară:

Când s-a petrecut acțiunea?

................................................................
................................................................
Care sunt personajele textului?
.......................................................
..............................................................
............................................................

De ce băiatul a cumpărat
inimioara de turtă dulce?
.............................................. Inimioare, De ce negustorul nu i-a luat
inimioare banii copilului?
.............................................. ........................................................
.............................................. după Sarina
........................................................
.............................................. Cassvan
........................................................
.............................................. ........................................................
.............................................. ....................
..............................................

Cum s-a însănătoșit mama băiețelului?

............................................................................................
............................................................................................
............................................................................................
............................................................................................

45
 George Coșbuc (1866 – 1918)

George Coşbuc s-a născut în 1866 la Hordou, azi Geporge

Coșbuc, în judeţul Bistriţa-Năsăud și a decedat în 1918 la
Bucureşti. A fost un poet român din Transilvania. S-a născut al
optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian
Coşbuc. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în tovărăşia basmelor
povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le
primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin. Poetul şi-a
început studiile la şcoala primară din Hordou, apoi la Telciu. Mai
târziu face Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii
maghiare din Cluj. A scris numeroase poezii, pe teme variate, de o
valoare incontestabilă, apreciate și peste hotare.

10. Memorați poezia „Iarna pe uliță” de George Coșbuc.

Cântec
de George Coșbuc

A venit un lup din crâng Nu-i iubește mama lor.

Și-alerga prin sat să fure Și-a venit la noi la poartă
Și să ducă în pădure Și-am ieșit și l-am certat:
Pe copiii care plâng. N-ai nici tu, nici împăratul
A venit la noi la poartă Bani să-mi cumpere băiatul!
Și-am ieșit eu c-o nuia: Pleacă-n sat, că-i mare satul,
- Lup flămând cu trei cojoace Pleacă, pleacă! Și-a plecat.
Hai la maica să te joace!
Eu chemam pe lup încoace
El fugea încotro vedea.

Ieri pe drum un om sărac

Întreba pe la vecine:
- Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu și i-am spus:
- Puiu meu e bun și tace
Nu ți-l dau și du-te-n pace!
Ești sărac, dar n-am ce-ți face!
Du-te, du-te ! Și s-a dus.

Și-a venit un negustor

Plin de bani, cu vâlvă mare
Cumpăra copii pe care

46
 11. Bifaţi răspunsurile corecte:
a) Lunile de iarnă sunt:
• noiembrie
• ianuarie
• decembrie
• februarie
• martie
b) Caracteristicile iernii întâlnite în poezie sunt:
• E zăpadă abundentă
• Este ger cumplit
• Cerul este înnorat
• Viscoleşte
• Este lapoviţă
• Bate vântul

12. Descrieţi tabloul de iarnă din poezie, completând propoziţiile:

Câte-un fulg ...................................................

Norii ..............................................................
Pe râu ............................................................
Vântul ...........................................................
Vuietul ..........................................................
Copiii ............................................................
13. Alegeţi explicaţiile corecte:
grămadă: unul peste altul potolit
năvalnic: calm nestăpânit
liniştit: zgomot mare de-a valma
vuiet: agitat hărmălaie
14. Scrieţi cuvinte cu sens opus:
a început: ________________ ziua:________________
cade:____________________ mare:________________
vine:____________________ râd:_________________
supărat:__________________ înalt:________________
15. Potriviţi însuşirile cu ajutorul liniilor:
fulg plumburii soare cenuşiu vânt puternic
nori adormit râu rotund copii sclipitoare
sat argintiu fum îngheţat zăpadă veseli

47
 Barbu Ștefănescu Delavancea

Scriitorul român Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut pe 11

aprilie 1858, la București. Delavrancea își face clasele primare la
gimnaziul "Gh. Lazăr" din București, după care este admis bursier la
liceul "Sf. Sava".
Scriitorul debutează literar în anul 1877, publicând în "Romania
Liberă" o poezie patriotică semnată Barbu. Începând cu anul 1877
urmează cursurile Facultății de drept din București.
A scris volume de poezii pe teme variate. Un loc deosebit în opera sa îl
ocupă nuvelele și povestirile: Bunicul, Bunica, De azi și de demult. S-a
impus și ca dramaturg: Apus de soare, Viforul , Luceafărul.
A fost avocat, profesor, primar al Capitalei, ministru al Lucrărilor Publice și ministru al
Industriei și Comerțului. Scriitorul moare la Iași în 1918 și este înmormântat la Cimitirul
"Eternitatea".

16. Ascultați sau vizualizați filmulețul „Bunicul” de Barbu Şt. Delavrancea.

Bunicul
de Barbu Şt. Delavrancea

Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe

prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Numără florile
care cad. Se uită în fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar numără
florile scuturate de adiere. Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte
ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba… peste toate
au nins ani mulţi şi grei.
Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.

Cine trânti poarta?

– Credeam că s-a umflat vântul… o, bată-vă norocul,
cocoşeii moşului!
Un băietan şi o fetiţă, roşii şi bucălaţi, sărutară
mâinile lui „tata-moşu”.
– Tată-moşule, zise fetiţa, de ce zboară păsările?
– Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul, sorbind-o din
ochi.
– Da’, raţele n-au aripi? Ele de ce nu zboară?
– Zboară, zise băiatul, dar pe jos.
Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată şi în cealaltă pe
băiat.
– O, voinicii moşului!…
Şi zâmbi pe sub mustăţi, şi îi privi cu atâta dragoste,
că ochii lui erau numai lumină şi binecuvântare.
– Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?
– În ţara cocorilor.
– În ţara cocorilor?
– Da.
– Dar rândunelele un’ se duc când se duc?
48
– În ţara rândunelelor.
– În ţara rândunelelor?
– Da…
– Tată-moşule, aş vrea să-mi crească şi mie aripi şi să zbor sus de tot, până în slava
cerului, zise băiatul netezindu-i barba.
– Dacă ţi-or creşte ţie aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură şi un sticlete.
– Da… hâ… hâ… ce fel… şi mie?
Fata se întristă.
Bătrânul o mângâie şi zise băiatului:
– Bine, să prinzi şi pentru tine, să prinzi şi pentru ea.
– Ţie două şi mie două… nu-i aşa, tată-moşule?
– Fireşte, ţie două, lui două şi mie una.
– Vrei şi tu, tată-moşule? întrebă băiatul, cu mândrie.
– Cum de nu? Mie un scatiu.
Ce fericiţi sunt!
Băiatul încălecă pe un genunchi şi fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat din palme.
Bunicul le cântă „Măi cazace, căzăcele, ce caţi noaptea prin argele”…
O femeie uscăţivă intră pe poartă cu două doniţe de apă. Copiii tăcură din râs şi bunicul
din cântec. E muma lor şi fata lui. Cum îl văzu, începu:
– I… tată, şi d-ta… iar îi răzgâi… o să ţi să suie în cap…
Bunicul ridică mâna în sus, aducând deştele ca un preot care binecuvântează, şi zise
prelung:
– Lăsaţi pe copii să vie la mine!
– Biiine, tată, biiine… dar ştii… o, bată-i focul de copii!…
Femeia intră în casă.
– Să-i bată norocul şi sănătatea, şopti moşul ca şi cum ar fi mustrat pe cineva, şi sărută în
creştetul capului şi pe unul, şi pe altul.
Şi iar începu râsul, şi jocul, şi cântecul.
Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie.
Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.
– Partea asta este a mea.
– Şi partea asta, a mea!
– Mustaţa asta este a mea.
– Şi asta, a mea!
La barbă se încurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le:
– Pe din două.
Şi copiii o şi despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi.
– Jumătate mie.
– Şi jumătate mie.
Şi după ce o împărţiră frăţeşte, începu lauda.
Băiatul:
– Mustaţa mea e mai lungă.
Fata:
– Ba a mea e mai lungă!
Şi băiatul întinse de o mustaţă şi fata de alta, ba a lui, ba a ei să fie mai lungă.
Pe bunic îl trecură lacrimile, dar tăcu şi-i împăcă zicându-le:
– Amândouă sunt deopotrivă.
– Ş-a mea, ş-a ei!
– Ş-a mea, ş-a lui!
La obraji cearta se aprinse mai tare.
49
 – Partea mea e mai frumoasă.
– Ba a mea, că e mai albă!
Bunicul zâmbi.
– Ba a mea, că e mai caldă!
– Ba a mea, că e mai dulce!
– Ba a mea, că nu e ca a ta!
– Ba a mea, că are un ochi mai verde!
– Ba a mea, că are un ochi şi mai verde!
Bunicul abia se ţinea de râs.
– Ba a mea!
– Ba a mea!
Şi băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata ţipă, sări de pe genunchiul
bătrânului, se repezi şi trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută
partea lui, şi fata, suspinând pe a ei.
Mama lor ieşi pe uşă şi întrebă răstit:
– Ce e asta, viermi neadormiţi?!
Obrajii bunicului erau roşii şi calzi. Şi surâzând fericit, răspunse fie-sei:
– Lăsaţi-i pe copii să vie la mine!

17. Completați:
a) Titlul textului este _____________________________
b) Autorul este ___________________________________
c) Personajele sunt: ___________________________________
18. Completați spațiile libere:

Cum îl numeau copiii pe bunicul lor? R: ________________________________

Câți nepoți avea bunicul? R: __________________________________________
În ce anotimp se petrece acțiunea? R: ___________________________________
Cum erau?
Pletele bunicului:- ___________________și ________________________
ca ___________________________________________________________
anii bunicului: ________________și______________________
ochii bunicului: _______________și______________________
( leneș și nepriceput; albe și crețe; mulți și grei; ca niște ciorchini de flori albe;
blânzi și mângâietori)
Copiii au început să se certe pe ________________ bunicului și fiecare nepot a pus
stăpânire pe câte unul. După ce au început să se certe de la obrajii celuilalt, fiecare nepot dete
câte o ________ peste partea celuilalt. Obrajii bunicului se făcuseră __________și___________.
Dar dânsul nu s-a _____________.
19. Joc de rol. Dramatizați sceneta de mai sus.

50
 Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852,

Haimanale, care-i poartă astăzi numele, județul Prahova și a
decedat în 1912 la Berlin. A fost un dramaturg, nuvelist,
pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și
ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare
dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori
români. Operele sale au reflectat cel mai bine realitățile, limbajul
și comportamentul românilor. A fost ales membru al Academiei
Române post-mortem.

20. Ascultați sau vizionați filmulețul „Vizită...” de Ion Luca Caragiale.

Vizită …
de I.L. Caragiale

M-am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietină, ca s-o
felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo opt
anişori. N-am voit să merg cu mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc
şi foarte elastică. Atenţiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele şi mai ales copilului, pe care
l-am găsit îmbrăcat ca maior de roşiori în uniformă de mare ţinută. După formalităţile de rigoare,
am început să convorbim despre vreme, despre sorţii agriculturii – d. Popescu tatăl este mare
agricultor – despre criză ş.cl (și celelalte). Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se
prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri… Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăşte
chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii.
-Să-ţi spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare,
trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educaţia. Şi nu ştiţi dv. bărbaţii cât timp îi ia unei
femei educaţia unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educaţie!
-Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privinţa educaţiei copiilor,
auzim dintr-o odaie de alături o voce răguşită de femeie bătrână:
-Uite, coniţă, Ionel nu s-astâmpără!
-Ionel! strigă madam Popescu; Ionel! vin’ la mama!
Apoi, cătră mine încet:
-Nu ştii ce ştrengar se face… şi deştept… Dar vocea de dincolo adaogă:
-Coniţă ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne maşina !… Astâmpără-te, că te arzi!
-Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin’ la mama!
-Sări, coniţă! varsă spirtul! s-aprinde!
-Ionel! strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe
uşe, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, luând o poză foarte
marţială.
Mama ia pe maiorul în braţe şi-l sărută…

51
 -Nu ţi-am spus să nu te mai apropii de maşină când face cafea, că daca te-aprinzi, moare
mama? Vrei să moară mama?
-Dar – întrerup eu – pentru cine aţi poruncit cafea, madam. Popescu?
-Pentru dumneata.
-Da de ce vă mai supăraţi?
-Da ce supărare!
Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maioraşul, îl scuipă, să nu-l deoache, şi-l lasă
jos. El a pus sabia în teacă, salută milităreşte şi merge într-un colţ al salonului unde, pe două
mese, pe canapea, pe foteluri şi pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul
alege o trâmbiţă şi o tobă. Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbiţa la
gură şi, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână şi să sufle-n trâmbiţă. Madam
Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuşi că nu cred să mai ţie mult gerul aşa
de aspru; ea n-aude nimica.
-Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos,
când sunt musafiri!
Iar eu, profitând de un moment când trâmbiţa şi toba tac, adaog:
-Şi pe urmă, d-ta eşti roşior, în cavalerie.
-Maior! strigă mândrul militar.
-Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; şi maiorul nu cântă cu trâmbiţa; cu trâmbiţa
cântă numai gradele inferioare; maiorul comandă şi merge-n fruntea soldaţilor cu sabia scoasă.
Explicaţia mea prinde bine. Maiorul descalică, scoate de după gît toba, pe care o trânteşte cât
colo; asemenea şi trâmbiţa. Apoi începe să comande:
-Înainte! marş!
Şi cu sabia scoasă, începe să atace straşnic tot ce-ntâlneşte-n cale. În momentul acesta,
jupâneasa cea răguşită intră cu tava aducând dulceaţă şi cafele. Cum o vede, maiorul se opreşte o
clipă, ca şi cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca
o clipă, şi maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un
ţipăt de desperare.
-Ţine-l, coniţă, că mă dă jos cu tava!
Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede
nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudenţa să
iasă din neutralitate şi să intervie în război, primeşte în obraz, dedesubtul ochiului drept, o
puternică lovitură de spadă.
-Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoţi ochiul… Ţi-ar fi plăcut să mă omori?
Sărută-mă, să-mi treacă şi să te iert!
Maiorul sare de gâtul mamei şi o sărută… Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat
dulceaţa, mă pregătesc să sorb din cafea…
-Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu.
-Vai de mine! la noi se fumează… Bărbatu-meu fumează… şi… dumnealui… mi se pare
că-i cam place.
Şi zicând „dumnealui”, mama mi-arată râzând pe domnul maior.
-A! zic eu, şi dumnealui?
-Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu ţigara-n gură, să te prăpădeşti de râs… ca
un om mare…
52
 -A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă…
-Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în cheseaua de dulceaţă…
-Ajunge, Ionel! destulă dulceaţă, mamă! iar te-apucă stomacul…
Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru linguriţe; apoi iese cu cheseaua în
vestibul.
-Unde te duci? întreabă mama.
-Viu acu! răspunde Ionel
După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie de mine,
îmi ia de pe mescioară tabacherea cu ţigarete regale, scoate una, o pune în gură şi mă salută
milităreşte, ca orice soldat care cere unui ţivil să-i împrumute foc. Eu nu ştiu ce trebuie să fac.
Mama, râzând, îmi face cu ochiul şi mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior. Întind ţigareta
mea, militarul o aprinde pe a lui şi, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până
colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-l deoache, şi îmi zice:
-Scuipă-l, să nu mi-l deochi!
Maiorul şi-a fumat ţigareta până la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o
eu şi-ncepe s-o trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul salonului, unde turbură
grozav liniştea ciucurilor de cristal.
-Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva… Vrei să mă superi? vrei să moară mama?
Dar maiorul s-a-ndârjit asupra ghiulelei săltătoare, care i-a scăpat din mână: o trânteşte cu
mult necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceaşca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les
lèvres… 4 mingea îmi zboară din mână ceaşca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe
pantalonii mei de vizită, coloarea oului de raţă.
-Ai văzut ce-ai făcut?… Nu ţi-am spus să te-astâmperi… Vezi? ai supărat pe domnul!…
aldată n-o să-ţi mai aducă nici o jucărie! Apoi, întorcându-se către mine, cu multă bunătate:
-Nu e nimic! iese… Cafeaua nu pătează! iese cu niţică apă caldă!… Dar n-apucă să
termine, şi deodată o văd schimbându-se la faţă ca de o adâncă groază. Apoi dă un ţipăt şi,
ridicându-se de pe scaun:
-Ionel! mamă! ce ai?
Mă-ntorc şi văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduţi şi cu drăgălaşa lui figură
strâmbată.
Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat.
-Vai de mine! ţipă mama. E rău copilului!… Ajutor! moare copilul!
Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la
gât şi la piept.
-Nu-i nimica! zic eu. Apă rece!
Îl stropesc bine, pe când mama pierdută îşi
smulge părul.
-Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce-şi mai
vine în fire; vezi? Nu ţi-am spus eu că tutunul nu e lucru
bun? Aldată să nu mai fumezi!
Am lăsat pe madam Popescu liniştită cu scumpul
ei maior afară din orice stare alarmantă, şi am ieşit. Mi-am pus şoşonii şi paltonul şi am plecat.
Când am ajuns acasă, am înţeles de ce maiorul ieşise un moment cu cheseaua în vestibul — ca
să-mi toarne dulceaţă în şoşoni.
53
 21. Completați explozia stelară:

Cine participă la acțiune?

………………………………………
………………………………………
………………………………………

De ce autorul a plecat în
vizită la d-na
Popescu?...........................
..........................................
..........................................
..........................................
..........................................
......................
Ce i-a dat în dar lui
Ionel?.........................
...................................
Vizită ... ...................................
...................................
de Ion Luca
Caragiale

Cum s-a comportat Ionel? Când se petrece acțiunea?

……………………………………… ………………………………
……………………………………… ………………………………
……………………………………… ………………………………
……………………………………… ………………………………

22. COMPLETAȚI CU ADJECTIVE POTRIVITE :

Ionel Doamna

POPESCU

54
 23.Urmăriți cu atenție textul „Hoțul” de Tudor Arghezi.

Hoţul
de Tudor Arghezi

În cutia cu pălării vechi, sta un urs de

catifea. Dacă nu era galben ca floarea
soarelui, el ar fi fost fioros şi podul întreg ar
fi tremurat de frica lui. Aveam în pod: doi
berbeci năpârliţi, trei vaci fără picioare şi un
armăsar care sta în pod, fiindcă era de lemn
şi vopsit cu pensula verde. Dar era galben şi
culoarea asta micşorează seriozitatea
lucrurilor şi nu sperie pe nimeni şi au luat-o
florile pentru ele. Şi mai avea ursul doi ochi
de sticlă, care se uitau drept în tavan.
Domnişoara cusătoreasă, îmbrăcând ursul cu
şase petice croite frumos, cred că s-a înşelat
când a trebuit să-i puie şi ochii, greşind cutia
ochilor de urs şi luând dintr-o altă cutie doi
ochi de porumbel. Un urs se cere încruntat;
ursul nostru din pod se uita cu blândeţe.
Ursul stătuse jos în casă doi ani întregi
şi ajunsese atât de stricător încât am fost
nevoit să-l pun deoparte în singurătate şi el
se trezi în cutia cu pălării, numai după ce încercase zadarnic fel de fel de mijloace de
îndreptare. Croind ursul după faţa unei scurteici moştenită de la o cocoană bunică,
croitoreasa nu se gândise că fără să vrea, prin potrivirea mădularelor, îi dă nişte
năravuri pe care, nici scurteica, nici catifeaua nu le avuseră la timpul lor. Tatăl urşilor
care umblă nevăzut şi îngrijeşte în munte de copiii lui săpându-le peşteri, răsturnând
iarba cât un pietroi pe bârloage, spălându-i în somn, pieptănându-i şi tăindu-le
unghiile cu un fierăstrău de argint, face ce face şi trece şi pe la urşii de pâslă pentru
copii şi le dă câte un crâmpei de nărav.
Ursul nostru se nărăvise să fure şi nu altceva decât bomboane, ciocolată, fructe
şi rahat. Când Tătuţu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul mirosea şi golea
numaidecât cutia, fără să-l vadă nimeni.
- Cine a mâncat ciocolata?
- U`su, răspundea ridicând din umeri băiatul. Nu mai e.
- Dar cutia cu bomboane englezeşti?
- U`su, răspundeau fata şi băiatul.
Îl văzuseră amândoi. L-au prins de câteva ori cu cutiile în braţe fugind sub
canapea. L-au şi bătut. Odată i-au rupt o ureche de bumbac. De ani de zile ursul a
mâncat toată ciocolata, toată dulceaţa de zmeură şi de chitră, caisele verzi, nucile,

55
 şerbetul. Însă el nu mânca tot borcanul. Lua câte puţin ca să nu se cunoască. Scotea
câte un pumn de bomboane, câţiva biscuiţi şi le mânca pe toate cu încetul.
Aşa s-a făcut că am trimis hoţul în pod ca să-l pedepsim şi să cruţăm dulciurile
copiilor. Însă el fură şi acum. Vine din pod. Noi nu l-am întânlit niciodată pe scară. Se
fereşte de noi, însă copiii l-au văzut de mai multe ori cum vine, cum deschide dulapul,
cum desface borcanele şi cutiile, cum le goleşte şi cum fuge îndărăt. De copii, ursul
nu vrea să se ferească.
Strămutarea lui în pod a fost cu atât mai binevenită, cu cât învăţase de la urs să
mănânce zahăr şi mielul cu părul creţ şi mingea. Şi de la miel a învăţat şi mingea să
pape dulceaţă furată, confeturi, cozonac şi prăjituri. Ba mi se pare că ursul niciodată
nu a mâncat ce mănâncă acum toate mingile care înconjoară borcanele şi cutiile şi sug
din ele tot.
Tătuţu nu bate ursul, nici mielul, nici mingile, pentru că el ştie că trebuie să
crească şi lasă dulapurile descuiate, cutiile cu capacul niţel ridicat, borcanele cu ţipla
nelegată pentru că mingile nu au degete ca să le deslege sfoara şi să descuie dulapul.
Totuşi într-o zi, Tătuţu o să se puie la pânda chiar în dulap. Când ursul şi mielul vor
veni cu linguriţa, cu lăbuţa, ca să se înfrupte, o să-l găsească pe Tătuţu între borcane.
Şi atunci nu ştiu care din trei va fugi mai repede speriat: mielul, ursul sau Tătuţul.

24. CADRANUL
Enumeră personajele textului și alcătuiește enunțuri Găseşte cuvinte cu acelaşi înţeles pentru :
simple cu aceste cuvinte:
___________, _____________, ______________. blăniță moale -____________________________
________________________________
tata -___________________________________
________________________________________________
________________________________________________ alergând -_______________________________
________________________________
a mânca ceva delicios-______________________
________________________________________________
________________________________________________ repede -__________________________________
________________________________
a hoți -___________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________

3.Pune întrebări pentru a obține următoarele răspunsuri: Redă prin desen un fragment din text.
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
În cutia cu pălării vechi sta un urs de catifea.
_________________________________________________
_________________________________________________
_________________________________________________
Tata a trimis ursul în pod.
_________________________________________________
_________________________________________________
__ _______________________________________________
Într-o zi, tătuțu se va pune la pândă, chiar în dulap.

56
 BIBLIOGRAFIE

1. Agrigoroae, Dan Literatură pentru copii, clasa a II-a (disciplina

opţională) Editura ADAN, Piatra Neamţ;

2. Crăciun, Boris şi Vacariu, Legende populare, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1998;
Dumitru

3. Gheorghe, Vasilica şi Sinteze de cultură generală, Editura Niculescu,

Bucureşti;
Nedelcu, Diana, Luiza

4. Tolstoi, Lev Povestiri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988;

6. Şincan, Eugenia şi Enache, Educaţia moral civică, Editura Coresi, Bucureşti, 1993;
Viorica

7. XXXX Legende despre flori şi păsări, Editura Minerva,

Bucureşti, 1990;

8. XXXX Legende populare româneşti, Editura Minerva,

Bucureşti, 1981.

www.google.com
www.didactic.ro

57