Pinul singuratic

de Alexandru Mitru

(povestirea în scris)

La marginea unei păduri dese trăia un pin. Anotimpurile treceau grăbite, la fel și călătorii
osteniți, însă codrul rămânea neclintit.
Pinul admira crestele golașe și dorea să ajungă în vârful muntelui. Bunicul înțelept și calm, l-a
sfătuit să renunțe la dorința sa, însă acesta a rugat-o pe zâna cea bună să-l ajute.
Cât vremea a fost frumoasă, pinul a privit cu mândrie spre semenii săi și l-a batjocorit pe
bătrânul care îl prevenea că vremea rea se apropie.
A venit toamna cu vântul puternic și rece, apoi iarna care a adus balaurul alb. Pinul
neascultător s-a prăbușit fără ca frații săi să-l poată ajuta. În primăvară, trunchiul gros a fost găsit de
niște ciobani.
Din cauza neascultării, pinul trufaș a ajuns lemn de foc.