Dincolo de nisipuri

de Fanus Neagu
-povestire pe momentele subiectului-

Opera literara Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu incepe cu expozitiunea in cadrul careia nuvela
debuteaza cu prezenta ampla a cadrului actiunii, in vara anului 1946, intr-un sat de campie mistuit de
seceta apriga de doi ani.Dupa o noapte de priveghi, personajul principal, Susteru se trezeste dupa
amiaza.Pentru ca nu mai vazuse tutun de patru zile si-a pus cateva frunze de iedera in lulea.Era
singur acasa deoarece toata familia lui era plecata probabil prin sat dupa mancare.A iesit in drum
avand pofta de laptuci deoarece visase ca ploase si gradina lui de zarzavat inverzise.Trecand pe
acolo dascalul satului despre care lumea credea ca isi pierdu-se mintile din cauza foamei si cerandu-i
de fumat.Statea toata ziua pe marginea satului, mestecand macris, daca avea si ingana uitandu-se la
cerul gol de nori un rand dintr-o carte de rugaciuni :,,Dumnezeule care dormi in padurea de dafini’’.
Scriitorul cu un simt realist al detaliului surprinde amanunte semnificative din atmosfera satului
sarac de campie ,,o femeie aduna baliga intr-o roaba ca sa lipeasca prispa casei’’, un salcam era alb
de praf ,,ca dat cu var’’, un caine se scutura de purici si miroasea a copita arsa de la potcovarie.
Atras de albia seaca ca un magnet , Susteru a coborat la rau. Tabloul dobandeste accente
halucinanteprin ariditate si prin lipsa de viata ca in urma unui cataclism natural.Albia secata a raului
se intindea ,, ca o omida cenusie’’ iar nisipul si lutul pietrificat ,, luceau pustiu in soare ’’.Totul era
uscat, doar pe un musuroi de tarana, langa o ,,tufa neagra de maracini’’se obserava o umbra de viata
adica un harciog flamand.
In departare, pe varful unei movile se vedea un calaret.
Susteru a zgariat cu varful piciorului o cruce in nisip si incepu sa rada. Acest gest care era magic in
copilarie insemn ca ,, dedesuptul garlei era un izvor’’. Amintirea acestei credinte copilaresti l-a facut
sa aprecieze ironic : ,,Prost mai era in tinerete’’
Urmeaza intriga in cadrul careia calaretul se apropie in goana , Susteru gandindu-se ca daca o va
mai tine tot asa calul va muri, rapus de atata efort.
Calaretul s-a apropiat si a strigat, aratand spre munte ca vine garla pentru ca plouase acolo.Uimit,
Susteru ne intelegand din prima clipa ce i s-a spus ,, parca ii luase mintile’’ iar cand sa desmeticit,
calaretul era departe , disparea ca o naluca, in fulgerarile apei mortilor .Aici realitatea se imbina cu
fictiunea si calaretul vestitor pare safie o nalucire a ,,apei mortilor’’ , a mirajului pe care il traiesc cei
aflati in desert.
Momentul urmator al subiectului este desfasurarea actiunii in cadrul careia scriitorul surprinde
gesturile personajului, care incepe sa traiasca fiorul acestei halucinatii.Cu ,,privirile infrigurate’’,
cautand in susul albiei pornite de la munte.Susteru isi schimba complet comprtamentul fiind de
nerecunoscut, ca sub efectul unei vraji.Acesta sare santul si urca podul,, in fuga’’ , mai mult de-a
busilea, sufland greu din gura. Isi smulge o maneca a camasii care-i atarna ,,ca un pansament
desfacut’’.Anuntand vestea dascalului , el se garbeste sa raspandeasca zvonul, tarand-o cu greu prin
praful ulitei pana dincolo de rau.
Clopotele au inceput sa bata, iar oamenii sunt coplesiti de acea stare febrila in asteptarea apei
binefacatoare. Barbatii s-au apucat sa desfunde santurile, femeile isi tineau copii langa ele de teama
sa nu-i ia apa. Traind teama de a vedea vartejul venind insotit de un ,, vant rau, aspru, ca de gheata’’,
ele se infiorau ,,ca jivinele palpade’’cand simt ca se apropie iarna grea. Doua au rostogolit un
bolovan pana in vad ca sa spele rufe. Un batran isi intindea unditele. O fata se pieptana murmurand
un cantec trist ca un bocet. Barbatii isi suflecasera pantalonii sa nu-i ude garla...Susteru s-a infuriat
pe batranul cu unditele pe motivul ca sperie pestii din prima zi.Acesta a acceptat sa le ia, desi i-a
reprosat ca pestele merge numai in susul apei.
Se innoptase iar satenii nu se miscau, devenind nerabdatori deoarece garla nu venea mai repede. Din
pacate, nici n o auzeau, desi se tarasera la pamant la indemnul consateanului lor. Susteri le-a povestit
cum a auzit-o venind ,,ca un bubuit de departe’’ . Ideea ca morarii le-au furat apa i-a unit pe oameni
in hotararea de a urca la moara. Lasandu-si uneltele , ei s-au repezit sa incalece si sa porneasca la
drum. Nu aveau decat un tel : ,,Trebuiau sa aduca garla , altfel piereau’’.
Satenii au pornit pe un drum al calvarului in care au pierit doi cai din cauza efortului prea mare,
inainte de jumatatea drumului. Au ajuns cu greu la prima moara, dar iazul era gol. Au plecat mai
departe, cu convinderea ca apa a fost taiata mai sus. Sapte dintre ei au coborat si au luat-o pe langa
cai, ramanand mult in urma. Din ceata ramase numai jumatate. Cu putin inainte de miezul noptii au
ajuns la moara a doua , ascunsa intre salcii batrane. Vazand un card de rate gagaind, Susteru a crezut
ca vine de la iaz.
Urmeaza punctul culminant in care satenii s-au napustit clare spre stavilari, dar iazul era gol si
jgheaburile pline pana la jumatate de tarana. Satenii au ramas buimaci, iar morarul i-a luat drept hoti.
Iar in ultimul rand urmeaza deznodamantul in care Susteru si-a pastrat convingerea obsesiva ca apa
fusese oprita mai sus , la celelalte mori. Patru sateni s-au intors iar ceilalti l-au urmat o bucata , apoi
l-au parasit si ei. Albia raului se vedea intinzandu-se inainte ,,o dara de creta ce n se mai ispravea
nicaieri’’. Urmandu-si himera cu incapatanare, Susteru porneste mai departe atras de,, racoarea
valurilor pe care o simtea mereu in fata’’, sub lumina halucinanta a lunii, ,,ce se ofilea pe muchia
aceluiasi deal’’.

Powered by http://www.referates.ro/
cel mai bun site cu referate.