Proiect romana

- Date despre opera si autor – totu posibil (anul, inspiratie etc)

- Rezumat (o revenire asupra textului)
- Analizarea textului – elem fantasitice:
o Tema specifica – diavulul
o Simboluri specific – de cautat despre lostrita/peste idk
o Atmosfera – se schimba – oarecum fericire depresie confuzie nebunie
o Posibila aparitioe a supranaturalului in comportamentul lostritei (faza
cu custile pe care se rupe) + vrajitorie – papusa lostritei
o Predomina in cadrul stanilor o stare de teama si de pericol cu privier
la lostrita
o Perspectiva subiectiva
o 11 pendularea intre rational si irrational, verosimil si neverosimil ????
- Pareri
o Mai greu de citit – limbaj greoi
o O poveste scurta si interesanta
 „Lostrița” de Vasile Voiculescu este o povestire fantastică care face parte din
volumul „Iubire Magică” apărut postum în 1970. Cât despre Vasile Voiculescu, s-a
născut în 1884, în comuna Pârscov din județul Buzău. El a urmat faculatatea de
litere și filizofie din București și le-a continuat la facultatea de medicină în 1903. S-
a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal
și au avut 5 copii.

Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei
lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Lirica sa din perioada
interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea
că Dumnezeu există.

În plan medical, a practicat medicina la țară, iar în timpul Primului Război

Mondial a fost medic militar la Bârlad.

După 1948, Vasile Voiculescu a suferit cumplit pentru convingerile sale

democratice, fiind deținut politic timp de patru ani în închisorile comuniste între
1958 și 1962. În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală în
noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București.

„Lostrița” de Vasile Voiculescu este o povestire fantastică care face parte din
volumul „Iubire Magică” apărut postum în 1970. Cât despre Vasile Voiculescu,
trebuie monționate câteva aspecte.

Pe langă cariera sa de scriitor, Vasile Voiculescu a urmat și facultatea de

medicină, devenind medic militar la Bârlad în timpul Primului Război Mondial. De
asemenea, Vasile Voiculescu a fost deținut politic timp de patru ani în închisorile
comuniste. Acolo s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală după un an
de la eliberare, în 1963. Astfel, unele dintre operele sale au fost publicate după
moartea sa, precum povestirea „Lostrița”.

[Ecarn titlu cartii urmat de text care spune scurt rezumat]

 În apele Bistriței, sălășluia un pește frumos, o lostriță, cu cap de somn,
trupul zvelt de șalău și pielea pestriță, colorată cu auriu și cu bobițe roșii-ruginii ca
a păstrăvului. Acest pește era înșelător, arătând de la distanță ca o fată lungită pe
plaja de nisip argintiu și se arăta foarte rar, provocând o adevarată competiție între
pescarii care voiau cu orice preț să-l prindă. Deoarece mulți și-au găsit sfârșitul în
încercarea de-a prinde peștele, sătenii au început să își dea seama că lostrița, era
de fapt, forma pe care o lua necuratul, ce îi ademenea pe oameni în capcană.

Cu toate acestea, un tânăr flăcău numit Aliman nu credea în spusele

sătenilor, fiind preocupat cu gândul de-a prinde lostrița. Aliman stătea toată ziua
pe malul râului, reușind chiar s-o prindă de două ori: o dată în undiță, iar a doua
oară în brațe, într-o apă până la genunchi, însă de fiecare dată lostrița a reușit să
scape. Din păcate, pentru Aliman, prinderea lostriței a devenit o obsesie.

După o iarnă geroasă, în care Lostrița nu a mai apărut, a sosit primăvara, iar
ca s-o ademenească, Aliman a construit niște capcane în care pune păstrăvi vii ca
și momeală, însă următoarea zi le găsește pe toate distruse, iar momelile
mâncate. Din acel moment își dă seama că ceva nu este în regulă, așa că se duce la
un vraci bătrân, ca un maestru al apelor, care să-l învețe ce știe. De acolo se
întoarce cu o lostriță vrăjită din lemn căreia îi dă drumul în ape.

Următoarea zi află de la săteni că apele Bistriței, învolburate din cauza

ploilor, au adus resturi din satele de munte, așa că Aliman se duce să ajute. Acolo,
zărește o luntre cu o fată leșinată din satele de munte. Aliman o salvează, după
care o ia acasă la el, îndrăgostindu-se nebunește de ea, spre marea îngrijorare a
sătenilor. După o bună bucată de vreme, în care cei doi și-au făcut planuri, apare
mama fetei, luând-o acasă cu mare scandal.

În urma plecarii fetei, Aliman a devenit trist, apatic, câte-odată chiar absent,
neinteresându-l nimic. Fiind însa un bărbat bine-făcut și chipeș, o fată mai
îndrazneață, s-a hotarât să-l ia de soț.

Pregătirile erau făcute, însa, în toiul nunții venise un sătean să dea vestea că
a apărut din nou lostrița, de data aceasta mai mare și mai frumoasă. Auzind una
ca aceasta, Aliman nu mai stătu pe gânduri și sărind smintit dintre oaspeți strigă:
„Azi nu mai scapă! O mănânc de nunta mea!”, iar apoi fuge repede spre râu și se
aruncă în valurile învolburate, prinzând lostrița în brațe și protejând-o de buștenii
din apa furioasă. În fapta lui nebunească, el își pierde viața, marcând finalul
poveștii.

[Ecran “Analiza textului” frumos stilizat poate cu inflorituri pe margini idk]

Povestirea „Lostrița” de Vasile Voiculescu face parte din genul literarurii

fantastice deoarece îmbină realul cu fabulosul. În aceasă operă pot fi identificare
următoarele trăsături:
-Tema specifică-
1. Apariția diavolului, a necuratului.

-Simboluri-

! 2. LOSTRITA NU GASII NIMICA SIMBOL

Numele personajului principal, Aliman are și el o semnificație, întrucât expresia „A

ajunge la aliman” înseamnă A nu mai putea scăpa de o pacoste, lucru care are
leagătură cu imposiblitatea personajului de a scăpa de gândul prinderii lostriței.

-Atmosfera-

3. Atmosfera textului îi transmite cititorului o stare de disperare a personajului

Aliman care devine obsedat cu gândul de a prinde lostrița, ca și când ar fi vrăjit de
aceasta.

-Apariția supranaturalului-

4. Faptul că necuratul ia înfățișarea unei lostrițe care face victime printre pescari,
sfârșindu-i pe cei îndrăzneți șocheză și sperie sătenii. De asemenea, în secvența în
care Aliman descoperă capanele distruse, își dă seama că acest lucru nu este
curat. „Aliman s-a luat de gânduri şi a început să se încredinţeze că nu este lucru
curat.”