Andrei PRELIPCEAN

Clasa aVIa

FIŞĂ DE LECTURĂ
Am început lectura: 02 aprilie 2019. Am terminat lectura: 25 aprilie 2019

Titlul operei literare: „Bătrânul din lună”.

Autorul: Grace Lin.

Grace Lin (născută la 17 mai 1974) este scriitor și ilustrator american de cărți pentru copii.
Părinții lui Lin au fost imigranți taiwanezi în Statele Unite, iar Lin a crescut în New York. Ulterior
a absolvit Scoala de Design din Rhode Island. După încheierea studiilor la Rhode Island School
of Design, Grace şi­-a canalizat întreaga energie spre îndeplinirea noului său vis – acela de a scrie
şi de a ilustra cărţi pentru copii.
Prima sa carte, The Ugly Vegetables, a fost publicată în 1999 şi s­a bucurat de cele mai
bune recenzii şi de aprecierea publicului.
Majoritatea cărţilor lui Grace Lin au ca temă principală cultura asiatico­americană, tânăra
scriitoare considerând că numai „cărţile pot anula graniţele, pot face din neobişnuit un fapt cotidian
şi pot transforma micile întâmplări de zi cu zi în aventuri spectaculoase“.
Date importante din viaţa scriitorului:
Cel mai recent roman al ei, Bătrânul din Lună (Where the Mountain Meets the Moon), a
fost declarat în 2010 Newbery Honor Book, fiind inclus în lista de bestselleruri New York Times.
De asemenea, a primit o Mențiune de Onoare pentru „The Year of the Dog” (Anul Câinelui)
în 2007 din partea Asian/Pacific American Awards for Literature. „Anul câinelui” a fost
nominalizată la 2007–2008 Texas Bluebonnet Award.
Editura: ARTHUR
Data apariţiei volumului: 2017
Genul literar: epic
Specie literară: basm
Opera este scrisă în: proză
Locul desfăşurării acţiunii: O lume real-fantastică, la poalele Muntelui Neroditor , în apropierea
Râului de Jad, drumul spre Bătrânul din Lună.
Timpul desfăşurării acţiunii: expunerea acţiunii este la timpul prezent pentru dialoguri și trecut
pentru narațiune.
Tema: Minli este o fetiță zglobie, dar care pe zi ce trece constată cu mâhnire că părinții ei și în
deosebi mama ei este nemulțumită de situația financiară a lor. Dornică să schimbe ceva, fetița
pleacă de acasă la povățuirea unui peștișor auriu (peștișoară, dacă țineți la detalii) să-l caute pe
Bătrânul din lună, cel care citește cartea norocului și doar el putându-i a spune cum poate schimba
soarta familiei ei și a ei.
” Minli și tovarășul ei rămaseră privindu-l pe peștișor îndepărtându-se înot. Apoi își văzură de
drum spre Orașul Clar- de- Lună. ”
Pe drum, dă de tot felul de oameni, aude tot felul de povești, leagă prietenii neobișnuite și are parte
de o aventură ca din poveștile spuse la gură lampionului.

1
Cel mai drăguț moment e cel ce traversează toată povestea, prietenia – ca mijloc de a reuși. Cel
mai delicios este prietenul lui Minli, care e într-o situație comică, deși cam tristă.
Rezumat - Idei principale:
Minli, este o fetita care locuieste intr-un sat sarac, dar, se distinge de ceilalti sateni prin
vointa de aventura mereu aprinsa.
“La rascrucea dintre Muntele Neroditor si Raul de Jad, inghesuit intr-un cotlon, se afla
un sat nevoias, invaluit in umbre cafenii. Satul parea sters si palid din pricina pamantului sarac
si arid care-l impresura.
Pentru a se alege cu recolte de orez de pe urma tinutului indaratnic, satenii erau nevoiti sa-l ude
necontenit. Zi de zi, oamenii se umpleau de noroi, aplecandu-se la fiecare pas pentru a sadi cele
trebuincioase. [...]”
Intr-o seara, tatăl acesteia ii spune povestea Muntelui Neroditor, ca fiind sufletul Craiesei-
Dragon de Jad, trista, deoarece si-a pierdut cei patru fii. Muntele acesta Neroditor este, de fapt,
inima sfasiata de durere a Craiesei Jadului.
Odata ce tatal ei ii povesteste despre Batranul din Luna, nemaisuportand sa-si vada tot
timpul mama nemultumita cu viata pe care o au, porneste in cautarea Batranului din Luna, personaj
de la care spera sa afle raspunsuri la toate intrebarile pe care le are, precum si modul in care isi
poate smulge parintii din saracie.
Pe drum, poposeste pentru a salva un dragon de furia maimutelor, care nu poate zbura, asa
ca acesta i se alatura lui Minli, in cautarea Batranului din Luna pentru a-l intreba de ce nu poate
zbura.
In acelasi timp, parintii lui Minli, Ma si Ba, au pornit in cautarea ei, cand, de fapt, urmareau
negustorul de pesti aurii, care îi asigura ca Batranul din Luna exista, iar Ma si Ba se intoarsera
acasa, asteptand-o pe Minli.
Ramasi fara copil, valorile parintilor ei sunt puternic zdruncinate: tatal incepe sa se
invinovateasca - el ii "impuiase" capul cu povesti, el o facuse sa creada în vise, în mai bine, în mai
frumos.
” – Poveștile nu sunt fără rost, zise Ba în felul său liniștit.
– Asta s-o crezi tu! replică Ma. I-ai umplut capul cu ele. Ai făcut-o să creadă că o biată
scorneală ne-ar putea schimba soartă oropsită!Ce aiureală! ”
Iar mama, figura pragmatica a familiei,... cel mai greu ii este ei (acum realizeaza ca absolut
nicio bogatie de pe acest pamant nu poate echivala cu aceea de a-si avea copilul aproape, in viata,
razand si alergand prin casa!
„Ma ofta adesea, gemea mahnita si se incrunta de fiecare data cand dadea cu ochii de
hainele lor aspre, de casa prapadita si de masa lor saracacioasa. Minli nu-si amintea vreun
moment in care Ma sa nu ofteze; tocmai de aceea fetita isi dorea deseori sa fi avut un nume care
sa insemne "aur" sau "noroc". [...]”
Pentru a trece livada de piersici, Minli si Dragonul pacalesc maimutele, apoi pornesc spre
orasul Clar-de-Luna, unde, din intamplare, se intalneste cu regele, care ii da "sirul imprumutat",
foaia rupta de Magistratul Tigru din Cartea Norocului. In timp ce Minli cauta sirul imprumutat,
Dragonul statea de vorba cu Slujbasii Orasului, care ii dau si lui "sirul imprumutat", de data
aceasta, fiind un fir nesfarsit. Dragonul este atacat de un tigru in timp ce o salva pe Minli de acesta,
iar ranile se agraveaza, asa ca Minli porneste in cautare de ajutor si se intalneste cu bunicul unor
gemeni, care stie un leac. In scurt timp, Dragonul se vindeca si impreuna cu Minli pornesc spre
Muntele Nesfarsit. Ajunsi acolo, din cele doua siruri imprumutate construira un zmeu, care se

2
transforma intr-un pod, iar, pentru ca Dragonul nu poate urca, ramane si asteapta rabdator, in timp
ce Minli urca pe pod.
Ajunsa acolo, insa, Minli poate pune o singura intrebare, asa ca il intraba pe Batranul din
Luna de ce Dragonul nu poate zbura, iar acesta ii raspunde spunandu-i ca trebuie sa i-a globul de
pe cap. Astfel, cei doi pornesc catre casa lui Minli.

Trăsăturile fizice şi morale ale personajelor:

Personajele principale şi pozitive:

Minli : „Minli nu era nici pamantie si nici stearsa ca restul satenilor. Fetita avea parul negru
lucios si obrajori rozalii, ochi scanteietori mereu insetati de aventura si un suras ager care ii
lumina chipul”
Dragonul: „Era de un roşu aprins, culoarea lampioanelor norocoase, avea mustăţile verde-
smarald, coarne şi, în vârful capului, un glob perfect rotund ca o lună cenuşie.”, „se înfăţişa un
dragon legat şi care plângea de ţi se rupea inima!”
Bătrânul din Lună : Blând, sfătos, păstrator al Cărții Norocului, cunoscător al viitorului.
Ma : ” Ma ofta adesea, gemea mâhnită şi se încrunta de fiecare dată când dădea cu ochii de
hainele lor aspre, de casa prăpădită şi de masa lor sărăcăcioasă. Minli nu-şi amintea vreun
moment în care Ma să nu ofteze;”
Ba: blând și mare povestitor.
Personajele principale şi negative:
Magistratul Tigru : Trufaș, „răul întruchipat”, cu „ghearele şi ochii plini de cruzime.
„Pe cât era de iute la mânie, pe atât era de mândru. Se spunea că aştepta ca până şi maimuţele
să coboare din copaci şi să facă plecăciuni în faţa lui. Magistratul era neîndurător cu servitorii,
crud când venea vorba de duşmani si nemilos cu oamenii din ţinutul său. Cu totii se temeau de
mânia lui, iar când tuna şi fulgera, toată lumea tremura de spaimă. Pe la colţuri îl numeau
Magistratul Tigru.”

Modul de Naraţiune: ” Fu o cursă în toată puterea cuvântului, sau cel puţin aşa ar fi fost
expunere dacă cerşetorul şi-ar fi dat seama că era urmărit. Îşi croi drum printre
oameni şi lăzi de orez, cu fiecare pas apropiindu-se tot mai mult de
părţile izolate ale oraşului. Când bărbatul o coti prin spatele unei gră­
mezi de coşuri ponosite, Minli se temu că-i pierduse urma, însă din
fericire îi zări mâneca cenuşie fâlfâind ca şi cum i-ar fi făcut ei semn,
astfel încât îl putu urmări când acesta ajunse la zidul Oraşului Interior
şi coti după un colţ”
Dialog ” — Eşti bine? întrebă dragonul într-un final.
— Tigrul acela... începu Minli năucită, tigrul acela m-ar fi omorât!
— Ştiu, răspunse dragonul. E răul întruchipat. Când ai ţipat, am simţit-
o.”
Monolog „E din ce în ce mai slăbit“, gândi fetiţa. „Ceva nu merge deloc bine.
interior Trebuie să găsesc o soluţie. Dragon are nevoie de ajutor, însă cum să-
l las singur? Ce mă fac acum?“
Descriere ” Una dintre casele din sat era atat de mica, incat scandurile de lemn
ce-i serveau drept pereti, si care erau tinute laolalta doar de acoperis,
pareau un manunchi de chibrituri legate cu o sfoara. Inauntru abia

3
 incapeau trei oameni stransi in jurul mesei. [...] Printre ei si o fetita
pe nume Minli.
Minli nu era nici pamantie si nici stearsa ca restul satenilor. Fetita
avea parul negru lucios si obrajori rozalii, ochi scanteietori mereu
insetati de aventura si un suras ager care ii lumina chipul. [...]”
Comparația “Spintecăturile păreau să-i fi ars carnea precum cărbunii încinşi; tot
braţul i se înnegrise şi arăta ca un trunchi de copac ars.”
Epitetul “bestie neagră ca tăciunele”
Enumerația „Întreaga familie - fii şi fiice, mătuşi şi unchi, nepoţi şi strănepoţi -
tremura din toate încheieturile.”
Metafora „Se pare că nori negri se adună deasupra căminului nostru, a zis el,
iar noi suntem neputincioşi în faţa acestui blestem.”
Imagini Imagini “Răgetele tigrului îi răsunau încă în urechi şi parcă îi vedea în
artistice vizuale continuare ghearele şi ochii plini de cruzime.”
Imagini „[...]râsul lor era cel care o împingea spre marea pată gălbuie din
cromatice depărtare. Pe măsură ce se apropia de locul cu pricina, Minli îşi
dădea seama că pata galbenă era de fapt un covor de flori.”
“Rosul strălucitor al vesmintelor si auriul florilor îi luau ochii lui
Minli”
“Jacheta era colorată şi era făcută din petece cusute laolaltă - unele
albastru închis, altele violet intens,câteva roşu viu.”
Imagini „Copiii râdeau în hohote, cu zmeiele săltând în văzduh.”
auditive “Imaginea îi răspunse horcăind la rândul ei şi, întărâtat, tigrul dădu
drumul unui urlet şi mai puternic.”
Imagini „Doctoria era o licoare galben-verzuie şi mirosea a flori şi iarbă
olfactive proaspătă, amintind de dimineţile de primăvară.”
Imagini „Sub greutatea bobocilor strălucitori crengile se aplecau mai să se
dinamice frângă, iar vântul stârnise o ploaie de flori de aur care acopereau
pământul”
Imagini “Se îmbrăcă cu ea şi fu uimită cât era de călduroasă. Părea să fie
tactile făcută din bumbac, însă se simţea de parcă s-ar fi învelit în blană
miţoasă.”
Vocabular Nu am întâlnit cuvinte necunoscute.
Note de Opera mi-a trezit un “— Asta nu-i un dar ca oricare altul, şopti Ba, apoi şterse
lectură sentiment de bucurie uşor cu mâneca suprafaţa globului. Spre surpriza fetiţei,
pentru reușita lui Minli. cenuşiul pietrei începu să dispară, lăsând loc unei lumini
străvezii sclipitoare. Asta e o perlă de dragon.
Minli şi Ma se priviră năucite.
— O perlă de dragon! se minună Ma, aşezându-se. O
perlă de dragon valorează cât toate bogăţiile împăratului
[...]
Muntele Neroditor nu mai era o umbră întunecată care se
răsfrângea asupra lor. Odată cu ivirea zorilor, peisajul se
schimbase. O iarbă verde şi grasă răsărise din stânca
seacă. Acum un nimb de culoarea nestematelor înmuia

4

Ceea ce impresionează
este modul în care Minli
renunță la propriile
întrebări în favoarea
întrebării Dragonului
Surprinzător este
momentul în care Minli
realizează că soarta nu este
un lucru cu care să te joci
ci un lucru cu care trebuie
să trăiești.
Demn de admirat este
modul în care Minli
înțelege mesajul transmis
de Bătrân prin intermediul
… parte norii pentru a-i face loc lunii, Minli ştiu ce întrebare
conturul ascuţit al muntelui care, nu demult, tăia cumplit
văzduhul. însuşi cerul părea să îmbrăţişeze muntele. [...]
— Cum se poate una ca asta? întrebă Ma.
— Crăiasa-Dragon de Jad este din nou fericită, zise Ba.
Probabil că şi-a regăsit unul dintre copii.”
„Dragonul!“ se gândi Minli […]. Dragon i-a spus că îşi
va face cămin pe Muntele Neroditor. Să fi fost el oare
unul dintre copiii Dragonului de Jad?
„Dacă avea dreptul la o singură întrebare, atunci nu
putea alege întrebarea dragonului! Decât dacă... nu i-ar
fi pus Bătrânului niciuna dintre întrebările ei.”
“[…] însă când Minli se gândi la dragon şi la cum o
aştepta răbdător afară, se simţi ca lovită în moalele
capului. Ă...Î „Dragonul e prietenul meu“ , îşi spuse ea.
„Ce să fac?“”
“[...] îşi aminti ultimele cuvinte ale lui Da-A-Fu către
ea: „De ce am vrea să ne schimbăm soarta?“, ziseseră
ei. Atunci clătinase din cap nelămurită, într-un sfârşit,
înţelese însă totul. Norocul nu era o casă plină de aur
şi jad, ci mult mai mult. Ceva ce ea avea deja şi care nu
trebuia schimbat.
— N-am pus întrebarea, repetă Minli zâmbind, pentru că
n-am nevoie de niciun răspuns.”
“Minli îşi dădu seama că era în stare să citească ce era
scris: şirul de cuvinte era, de fapt, un singur cuvânt scris
iar şi iar. Şi acest cuvânt era „Recunoştinţă”.
Si, dintr-odată, ca lumina care izvorăşte când se dau la o
să pună.
— Afară, lângă pod, aşteaptă un dragon, zise ea. De ce nu
poate să zboare?”

Titlul operei ( structură, semnificaţie): Titlul se dorește o metaforă care să scoată în evidență ideea
că aflarea sorâii nu este un lucru ușor, soarta vine de la zei (Bătrânul), ei fiind cei ce o trasează în
înțelepciunea lor, iar drumul prin viață în căutare adevărului este lung și întortocheat, pânî la
“Lună”.
Impresiile personale: (de ce ţi-a plăcut lectura, ce ai învăţat din această lectură, cum ai fi vrut să
se termine acţiunea.)
Cartea te învață să ai încredere în prieteni, să-i ajuți și să fii ajutat la rândul tău.
Aș fi dorit ca Minli să reușească să pună măcar o întrebare personală.