Lacul rosu

Cândva trăia în Lazarea o fată de o frumuseţe rar întâlnită, cum vorba aceea doar noi
românii avem, pe nume Estera. Într-o zi aceasta s-a hotărât să meargă la târg, la
Gheorgheni. Acolo a întâlnit fata un flăcău voinic, care, spun bătrânii, se lua la trântă şi
cu ursul. Cum s-au văzut, cei doi s-au şi îndrăgostit, flăcăul rugând fata să-i fie mireasă.
Însă nunta lor nu s-a mai putut face, căci flăcăul a fost luat în armată. Fata l-a aşteptat
multă vreme, mergând pe înserate cu ulciorul la izvor, unde ore în şir stătea, în
nădejdea că se va întoarce alesul inimii sale. Era atât de tristă încât la auzul cântecului
ei se înduioşau şi munţii.

Astfel, într-o duminică, trecând pe acolo, Estera a fost văzută de un tâlhar, care
repezindu-se la ea, a ridicat-o în şa, zburând cu ea ca vântul spre Suhardul Mic, între
stâncile cu o mie de feţe, unde acesta se ascundea. Tâlharul i-a promis fetei tot aurul şi
toate bogăţiile din lume numai să-l poată îndrăgi, dar fetei nu îi trebuia nimic. După o
vreme şi-a pierdut răbdarea şi a încercat să ia fata în căsătorie cu sila. Estera a strigat
către munţi, cerându-le ajutorul. Stâncile cuprinse de strigătele îndurerate au răspuns
cu tunete şi s-a pornit o ploaie torenţială, măturând tot ce întâlnea în cale. Acolo au
rămas, sub fărâmăturile stâncilor fata şi tâlharul. Şi apoi s-au adunat acolo apele
munţilor, formând Lacul Roşu (Ucigaşul).

There he met a strong lad, who, as the elders say, took the bear with the
bear. As they saw each other, they both fell in love, the boy asking the girl to
be his bride. But their wedding could not be done, for the boy was taken to
the army. The girl waited for a long time, walking in the jars with the pitcher
at the spring, where for hours he stood in the hope that his heart's choice
would return. She was so sad that the mountains were lusting at the sound of
her song.
So, on a Sunday, passing by, Esther was seen by a robber, who rushed to
her, lifted her up in the saddle, flying with her like the wind to Suhard Small,
between the cliffs of a thousand faces, where he was hiding. The robber
promised the girl all the gold and all the riches of the world only to love him,
but the girl did not need anything. After a while he lost his patience and tried
to take the girl in a silly marriage. Esther shouted to the mountains, asking
for help. The rocks covered with gruff shouts thundered, and a torrential rain
began, sweeping away everything that was in the way. There remained,
under the cliffs of the rocks, the face and the thief. And then the waters of
the mountains gathered there, forming the Red Lake (the Killer).
Lacul rosu

O a doua legendă spune că pe pajiştea dintre versanţii munţilor a fost o stână. Ciobanii,
văzând că se apropie furtuna, au încercat să se refugieze, dar Muntele Ucigaş,
dărâmându-se, i-a îngropat împreună cu oile lor, formând astfel Lacul Roşu.

Una dintre legende spune că în zonă trăiau o fată săracă, adoptată din milă de o
bătrână şi un băiat foarte bogat, singur la părinţi. Cei doi s-au îndrăgostiti nebuneşte la
prima vedere, dar părinţii băiatului nu au fost de acord cu căsătoria. Nici rugăminţile şi
nici lacrimile îndrăgostilor nu l-au putut îndupleca. Tinerii au decis să fugă în lume, iar
părinţii băiatului au înnebunit de furie. Au blestemat-o pe fată fără să se gândească că
şi fiul său va deveni o victimă. În drumul lor peste munte tinerii au fost prinşi de o
furtună şi s-au adăpostit la poalele masivului. O stâncă uriaşă s-au fi prăvălit la vale şi i-
ar fi ucis pe loc. Se spune că sângele celor doi s-a scurs în lac şi de aceea acesta are
culoarea roşie

Izvorul muntelui:
În jurul stâncii Piatra Teiului, de la coada lacului Izvorul Muntelui, s-au ţesut legende dar şi un blestem care se abate
asupra celor care îndrăznesc să escaladeze blocul de calcar. Un mister relativ nou a apărut la Trifeşti, lângă Roman,
unde s-au semnalat şase cercuri inexplicabile în vegetaţia de pe islazul comunal.

Piatra Teiului sau Stânca Dracului, un bloc de rocă izolat înalt de 23 de metri este situat în cuveta lacului de
acumulare Izvorul Muntelui, de pe râul Bistriţa, în comuna Poiana Teiului din judeţul Neamţ. Declarată monument al
naturii din anul 1951, în prezent cu statul de rezervaţie geologică, stânca poate fi observată de pe viaductul situat la
intersecţia drumurilor spre Durău, Vatra Dornei, Bicaz şi Târgu Neamţ. În funcţie de nivelul lacului de acumulare,
piciorul stâncii este cuprins de ape o perioadă bună a anului. În tradiţia locului, se crede că stânca ar fi blestemată
după ce, de-a lungul anilor, de la înălţimea s-au aruncat, sau au căzut în gol zeci de oameni, dovadă fiind crucile de
fier ridicate în vârf sau în jurul acesteia. „În anul 1949 învăţătorul Pristavu a vrut să se urce pe vârful stâncii. Dar
tocmai atunci când a crezut că a atins culmea, ultima piatră de care s-a agăţat s-a desprins, iar el a căzut şi a murit”,
îşi aminteşte profesorul pensionar Dorel Rusu, fost primar al comunei Poiana Teiului în primii ani după revoluţie
După ce s-a sfătuit cu preotul paroh Vasile Păvăleanu, primarul a dispus să fie montată în vârful stâncii o cruce ca să
alunge duhurile rele. „De atunci, toţi creştinii care trec prin acest loc îşi spun o rugăciune-n gând, după care-şi fac
semnul crucii”, mai spune Dorel Rusu. Pentru că în vârful stâncii a crescut un tei, stânca a fost denumită şi Piatra
Teiului.