Mitran Duțu Luca

Clasa a VIII-a A
LACUL ROȘU
Lacul Roșu (local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural
format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, ora 18,45. 6,9
magnitudine, VIII intensitate[1], la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor
Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători,
efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m,
aria este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a format
la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin.
Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și
hidroxizi de fier. În limba germană se numește Mördersee ("Lacul Ucigașul"); în maghiară, gyilkos
= ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i atât
locuitorii lui, cât si animalele. Apa adunată a avut culoarea roșie de așa de mult sânge, încât numele
lacului a devenit atât Lacul Rosu, cât și Lacul Ucigaș. În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii
Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. Vechea
denumire ungurească pentru lac a fost Veres-to (Lacul Roșu), sub forma Gyilkos-to (Lacul
Ghilcoș) apare prima dată în în 1773 ca teren al contelui Lazăr. descrierea lui Orbán Balázs.
Denumirea muntelui Ghilcoș apare de prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazăr.

Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat,
oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult
Mitran Duțu Luca
Clasa a VIII-a A
– cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul natural s-a erodat,
nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual.

Formare
Cu toate că Lacul Roșu este o formație tânără, condițiile și timpul de formare a lacului sunt
foarte discutate. În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de vedere
economic neexplorată. După Franz Herbich, un geolog recunoscut în Ținutul Secuiesc, Lacul Roșu
s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat și de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care s-a
repetat în februarie și ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care
poate să fie argumentat de furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie
Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a format prin
deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al
muntelui Ghilcoș.
Turism
Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor
de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C,
peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit
de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce
caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-
recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei
zone.
Mitran Duțu Luca
Clasa a VIII-a A

Legenda Lacului Roșu

” Trăia odată, prin ținutul Giurgeului, o fată deosebit de frumoasă, Estera. Părul ei era ca pana
corbului, ochii ei erau verzi, iar silueta îi era ca un tânăr molid înalt, legănat de vânt. Într-o
dimineață însorită de iulie, Estera s-a dus la târgul din Gheorgheni. Acolo s-a întâlnit cu un flăcău
înalt și chipeș care era atât de puternic încât omora dintr-o singură lovitură până și pe cel mai mare
urs; și cânta voinicul acesta din fluier de nu avea pereche în tot ținutul, iar la meșteșuguri mai că
nu-l întrecea nimeni. Cum s-au văzut, s-au și plăcut, pentru că dragostea vine pe neașteptate și
pune stăpânire numai-decât pe inimile tinerilor. Tânărul voinic i-a cumpărat Esterei o basma
albastră ca cerul și a rugat-o să-i fie mândruță. Însă cei doi n-au putut să se căsătorească pentru că
voinicul a fost luat în armată. Frumoasa fată își aștepta cu răbdare logodnicul.
Seara, când mândrul soare se ascundea după munții înalți, Estera își lua cofa și se ducea la izvorul
cel lin de la poalele brazilor și se gândea ore în șir la alesul inimii sale. Până și munții cei înalți se
înmuiau auzind oftatul și cântecul ei de dor.
Într-o duminică, Estera a fost zărită de un haiduc, care a răpit-o pe mândra cea frumoasă și
a fugit cu ea tocmai până la Suhardul Mic, între stâncile cu mii de fețe unde își avea el adăpostul.
I-a promis Esterei aur, argint și multe alte bogății, numai să devină soția lui. Fata însă s-a respins
pe haiduc căci își aștepta credincioasă iubitul, din zori până-n seară. Îndărătnicia haiducului a
făcut-o pe Estera să ceară ajutorul munților, rugămintea ei plină de deznădejde fiind auzită de
stânci.
Într-o noapte de iulie, veni din senin o furtună nemaipomenită, cu ploaie grozavă, cu tunete
nemaiauzite și fulgere nemaivăzute.Într-un vuiet asurzitor, muntele s-a prăvălit și a îngropat fata,
haiducul, dar și un păstor cu turma lui, care-și avea stâna prin preajmă.
In dimineata ultimei duminici a lui Cuptor, soarele strălucea peste stânci. Valea, unde cu o
zi înainte curgea limpede Pârâul Vereșcheului, a fost închisă de alunecarea muntelui, dând naștere
lacului numit Lacul Roșu.