Voicila Denisa

clasa a VII a E
Lacuri antropice din Asia
Asia este cel mai mare continent cu o suprafata de 44.493.000 km² ceea ce reprezinta 29,70% din masa totala de uscat sau 8,7%
din suprafata totala a Terrei, fiind totodata si continentul cu cea mai numeroasa populatie. Asia este situata in emisfera nordica, cu
exceptia arhipelagului Malaez, care se afla partial la sud de ecuator. Denumirea continentului asiatic provine din asiriana care
inseamna "Soare rasare" insa sunt spcialisti care afirma ca denumirea continentului provine din sanscrita unde inseamna "Rasarit".
Mesopotamia reprezinta leaganul celor mai vechi civilizatii ale antichitatii, civiizatii ce s-au dezvoltat in mileniul trei i.e.n., cand s-a
realizat trecerea la forma de organizare statala. Infloritoarea agricultura din aceste regiuni aluvionare situate in vecinatatea marilor
fluvii, au luat nastere gratie unor complicate retele de canale de irigatie si drenaj, de lacuri de retinere a apei, sistem care a impus o
o noua forma de organizare social-politica denumita despotismul oriental. Herodot in secolul V i.e.n. a fost primul care a scris
despre unele regiuni asiatice in lucrarea sa intitulata Istorii, dupa aproape un mileniu si jumatate Asia va fi ignorata pana la Idrisi si
Ibn Battutah care erau geografi si calatori arabi, insa cel care va contribui cel mai mult la cunoasterea Asiei va fi venetianul Marco
Polo. In secolele XIV si XV Imperiul Otoman reuseste sa controleze marile drumuri comerciale care legau Asia de Europa si pe care
se aduceau marfuri foarte cautate de europeni, intre care matasea si mirodeniile, situatie ce obliga marile puteri europene in
ascensiune, sa caute noi drumuri spre "Indii", cum era denumita Asia, inaugurand astfel epoca marilor descoperiri geografice.
Continentul asiatic este marginit de catre Oceanul Arctic (Marea Kara, Marea Laptev, Marea Siberiei de Est) in partea nordica,
Oceanul Pacific (Marea Bering, Marea Okhotsk, Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud) in est, Oceanul Indian (Marea Arabiei,
Golful Bengal) in sud, marile interioare ale Oceanului Atlantic (Marea Mediterana, Marea Neagra) si Europa in vest. Asia este
separata de America de Nord prin Stramtoarea Bering ce masoara 35 de kilometri iar de Australia prin Marea Arafura si Marea
Timor. Istmul Suez uneste Asia de Africa, Canalul Suez si Marea Rosie fiind agreata ca limita dintre cele doua. Stramtorile Bosfor si
Dardanele separa Anatolia de Peninsula Balcanica. Limita de uscat dintre Asia si Europa este convenita de cei mai multi geografi ca
o linie care porneste de la Oceanul Arctic, in lungul pantelor estice ale Muntilor Ural continuata cu Fluviul Ural, Marea Caspica,
Muntii Caucaz, Marea Neagra, Stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, Stramtoarea Dardanele si Marea Egee.
 • Lacul Sarez este numit perla Pamirului, este neobișnuit de frumos.
Calea spre lac de vale Bartang începe în satul Nisour trece prin
trecere Zharnogdashttag (3033, NK), în satul Borchadiv. De aici
calea se ridică de-a lungul orangelului stâng al Murgabului, apoi
deasupra canionului, apoi coboară spre apă. Turiștii ar trebui să fie
Lacul Suarez conștienți de faptul că zona adiacentă lacului Sarez este protejată în
mod special și că este necesară o trecere pentru a vizita lacul.
• Aproape de pârâul Hurmacher, traseul se întoarce spre dreapta și
începe să urce abrupt la barajul Usoi. Pentru barajul Usoy, turiștii
văd mai întâi Lacul Shadau și apoi Sarez. Lacul Shadau, de
Lacul Sarez este situat în Pamir (Tadjikistan). asemenea, format ca urmare a colapsului în 1911, dar este relativ
Lungimea este de 55,8 km, suprafața este de 80
mic, cu o lungime de aproximativ 4 km, înălțimea liniei de apă 3257
de metri pătrați. km. adâncime 505 m, volumul
de 17 cu. km, înălțimea marginii apei este de m. Shadau foarte frumos, apa este turcoaz si albastru inchis Sarez
3263 m deasupra nivelului mării. Munții din ea.
jur se ridică deasupra lacului cu mai mult de
2416 m.
Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume
23000 km³) și este cel mai adânc lac de pe glob (1637 m). Deși este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafața
ceva mai mare decât cea a Belgiei, conține 22-23% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii). Lacul Baikal, pe lângă faptul
că este cel mai adânc lac din lume, poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență (exclusiv Marea Caspică
și Lacul Aral) și unul dintre "muzeele vii", în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice,
proprii lui.
Știați că:
- Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China.
Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări.
- După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal, între anii 1969 și 1977, multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat.
- În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre.
- Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani.
- În pădure, într-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikal, poți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilor.
Cei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului. În mod cert, apele sale albastre exercită
o fascinație magnetică, iar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă - cea mai mare minune a naturii din țara lor - un simbol al
Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite.
- „Baikal” înseamnă „apă multă” în limba populației kurykan, care a trăit aici în urma cu 1300 de ani.
- Adânc de 1640 m, lacul conține o cincime din întreaga cantitate de apă dulce a lumii - 23000 km cubi, cât Marile Lacuri ale Americii de
Nord împreună.
Lacul Balhaș (în kazahă Балқаш көлі, lacul mlaștină) este un lac fără scurgere în stepa uscată din Kazahstan, Asia. Lacul care atinge
suprafața de 18.428 km² este situat în bazinul dintre:
Pragul Kazahstanului compus din munți (Ulutau 1.565 m) din Asia centrală și
Țara celor șapte râuri (rus. Семиречье, Semireciîe, kazah. Жетысу, Jetîsu, kirgiz. Джети-суу, Djeti-suu) o regiune muntoasă cu munții
mai importanți ca Tien Shan și dsungarișe Alataus cu râurile principale Ili, Karatal, Bien, Aksu, Lepsy, Baskan și Sarkand.
Lacul are o formă de semilună, cu malul sudic neregulat având numeroase insule și peninsule. Mărimea lacului variază după nivelul
apei, lacul poate atinge o lungime de 620 km și o adâncime de 26 m, oglinda apei atingând 342 m deasupra n.m.
Adâncimea medie fiind 5,8 m, lacul fiind împărțit în două printr-o zonă de îngustare când s-a construit șoseaua Uzun-Aral.
Partea estică a lacului este foarte sărată, apa având (>7%) sare, pe când partea vestică este mai dulce cu (0,5-1,5%) sare, această
îndulcire a apei se datorează afluenților din vest și comunicarea redusă dintre partea de est cu cea de vest a lacului.
Orașul cel mai apropiat este Balhaș.
Ecologie
La fel ca și lacul Aral este un lac amenințat de secare, cauzat prin anii 1960 de către politica greșită a URSS de a irigarea suprafețele
cultivate cu bumbac cu apă provenită din bazinul hidrografic a râurilor care îl alimentează. În anul 1970 este construit un baraj de
hidrocentrală pe râul Ili (suprafața lacului de acumulare Kaptșagai fiind de peste 1.800 km²) ce a determinat o scădere cu 2 m a
nivelului apei lacului Balhaș, la acestea se adaugă urbanizarea intensă a provinciei chineze Xinjiang, necesarul crescut de apă fiind
asigurat de râul Ili un afluent lacului. Având în vedere relațiile istorice neprietenoase dintre Kazahstan și China sunt speranțe puține de
a se ajunge la o înțelegere, pentru a ameliora starea lacului.
 Lacul Sanmenxia
Lacul de acumulare Sanmenxia este situat pe Fluviul Galben (Huang He) în regiunea de est a provinciei Henan, China
având capacitatea cea mai mare de acumulare de apă din Asia de sud-est fiind primul baraj construit pe Fluviul Galben.
Înălțimea barajului atinge 108 m, fiind construit prin colaborare cu ingineri sovietici și este considerată ca una dintre cele
mai mari realizări a Republicii Populare Chineze. Ea a fost clădită cu scopul de a produce curent curent electric, de a
asigura apa necesară irigațiilor și să protejeze regiunea contra inundațiilor. Despre capacitatea de acumulare sunt date
diferite aceste date variază între 5,89 și 96 miliarde km³ de apă, se presupune că cifra reală ar fi 35,4 miliarde km³. În
planificarea inițială la care s-a dovedit irealizabilă de a ridica oglinda apei lacului la altitudinea de 360 m peste nivelul
mării ce ar asigura o capacitate de acumulare de 64,7 mrd m³, și hidrocentrala să producă 1160 MW de curent și ar necesita
mutarea unei populații de 870.000 de locuitori din regiune. Barajul este în prezent într-un procent considerabil umplut cu
aluviuni aduse de Fluviul Galben, în anul 1964 era deja lacul 60% umplut și cu sedimente, la care se adaugă anual 10
miliarde de m³. Între timp capacitatea lacului s-a redus la 10% din capacitatea inițială, nămolul îngreunând funcționarea
turbinelor hidrocentralei. În prezent sunt probleme cu privire la înlăturarea sedimentelor prin spălare și crearea de
deschizături suplimentare pentru exacuarea aluviunilor s-au reușit unele remedieri între anii 1968-1978. Lacul are între
timp o lățime între 400 și 5800 de m.
 Lacul Van
Lacul Van (Limba turcă: Van Gölü) este un lac în Eurasia, situat în Turcia. Este cel
mai întins lac turcesc. Format atunci când masa de lavă fluidă provenită din
vulcanul Nemrut Dag a blocat cursul râului care trecea pe la poalele acestuia, lacul
Van (Van Golu) este o importantă haltă pentru păsările migratoare care vin sau se
duc spre Africa, dar şi loc de cuibărit pentru nenumărate păsări – nu numai de apă
–, inclusiv o colonie mică de dropii, ce se adună pe insulele din lac.
Alte păsări care pot fi văzute aici sunt flamingii, lopătarii, pelicanii, vindereii şi
bâtlanii nocturni.
Lacul Van nu are gură de vărsare, aşa că apa se pierde numai prin evaporare, şi este
o apă puternic alcalină. Deşi apa este uşor cremoasă la atingere, înotul este plăcut,
mai ales în zonele liniştite, departe de aşezările de coastă.
Munţi înalţi înconjoară acest lac pitoresc cu o suprafaţă de aproape 4 000 km 2, lat
de 119 m în anumite locuri şi ajungând la adâncimi de până la 200 m. Nivelul apei
variază în funcţie de sezon.
Două animale aduc faima acestei regiuni. Primul este pisica Van Kedisi, care are o
curioasă mutaţie genetică în urma căreia a dobândit ochi ceacâri (unul albastru,
unul galben), dar şi o pasiune pentru apă. Celălalt este Van Golu Canevan, un
monstru care seamănă cu un dinozaur, ce trăieşte în apele lacului şi a cărui prezenţă
a fost semnalată în rare ocazii din 1960 încoace. Ca şi monstrul din Loch Ness, este
foarte discret.
 Lacul Sevan
Lacul Sevan este cea mai mare întindere de apă din Armenia și regiunea Caucazului, și unul dintre cele mai mari lacuri
de apă dulce de mare altitudine din Eurasia[3]. Lacul este situat în provincia Gegharkunik la o altitudine de 1.900 m
deasupra nivelului mării. Suprafața totală a bazinului constituie 5.000 km², sau 1/6 din teritoriul Armeniei[3]. Lacul
propriu-zis are 1.242 km²[2] și un volum de 32,8 km³[2]. El este alimentat de 28 de râuri și pâraie. Numai 10% din
afluxul de apă se scurge în râul Hrazdan, restul de 90% se evaporează[4].

Sevan furnizează 90% din captura de pește și 80% din cea de raci a Armeniei[5] și are o importanță economică,
culturală și recreațională deosebită. Pe unica insulă a lacului (în prezent peninsulă) se află o mănăstire medievală.
 Lacul Bosten
Lacul Bosten (sau: Bagrax Hu; chineză: 博斯滕湖 , pinyin: Bósīténg Hú; uigură: ‫باغراش‬
‫ كۆلى‬/ Baƣrax Kɵli este situat la 57 km la nord de orașul Korla districtul Bagrax (Bohu 博
湖县 ) China. Este cel mai mare lac de apă dulce din China. Bazinul Yanqi se întinde la
nord de lac. In jur se găsesc munții Sarmin, Chajdutau Kokteketau, Borochotan, Kuruk
Tag. și Bortoula cu înălțimi între 2 650 și 2.809 m, munții din nord fiind mai înalți cu o
altitudine de 4000 de m. Impreună cu ramificațiile lacurilor mai mici lacul Bosten are
suprafața de 1.019.000.000 m² (lungime 52 km și lățime 25 km). Lacul este situat la o
altitudinea de 1000 de m, și are o capacitate de 7.740.000.000 m³, având adâncimea
între 6 și 16 m.
Lacul Qinghai este apreciat drept lacul cel mai frumos din China şi este cel mai important dintre cele cinci lacuri ale Chinei. Datorită
caracteristicilor sale geologice, apele intră în acest lac dar nu se revarsă nicăieri. Suprafaţa lacului este de 4500 de kilometri, echivalând cu o mare
parte a oraşului Xining, capitala provinciei Qinghai. Cea mai mare adâncime a lacului este de 3196 de metri. Tot lacul este înconjurat de munţi
Lacul Hulun sau „Hulun Nur” (mongol: Nur = lac, are o suprafață de 2.315 km², este situat în punctul cel mai nord-
estic al Chinei pe Teritoriul autonom mongol, Mongolia Interioară, podișul Barga. In mod obișnuit lacul nu are
scurgere, excepții fac anii ploioși când crește nivelul apei lacului. In aceste cazuri se revarsă lacul în râul Argun.
Adâncimea medie a lacului în anotimpurile secetoase variază între 6 și 9 m, fiind ca suprafață pe lista lacurilor din
China pe locul cinci. Lacul are o altitudinea de 539 m deasupra n.m. cu maluri relativ joase, pe alocuri stâncoase. In
lac trăiesc cel puțin 30 de specii de pești, iar în regiunea lacului este o faună bogată cu cel puțin 200 de specii de
păsări. Localități în apropiere sunt la 150 km distanță orașul Hailar cu centrul administrativ Hulun Buir, iar la nord-
vest la ca. 150 km se află Halhin Gol unde a avut un confict mlitar, (1938/1939) privind granița sovieto-japoneză.

Coordonate 48°58′0″N 117°26′0″E

Suprafața lacului 2,315 km²
Altitudine 539 m
Lungime 90 km
Lățimea medie 27 km
Adâncime medie 6-9 m
Hidrografie
Suprafața bazinului 33.469 km²
Râu afluent Râul Kerulen
Orshuun River[*]
Râu defluent Argun
 Lacul Tai (chineză: ( 太湖 Pinyin: tàihú - Marele Lac) cu suprafața sa de 2.250 km² este lacul al
treilea ca mărime din China. Lacul se află în delta lui Yangtze lângă orașul Wuxi ( 無錫 ). El fiind
cunoscut pentru rocile de calcar perforate care au forme bizare, fiind folosite ca ornamente în
grădini. Lacul areo adâncime medie de numai 2 m, având 90 de insule. Tai este legat cu canalul
imperial fiind sursa pentru mai multe râuri sursa principală de apă. lac mare între provinciile
Zhejiang și Jiangsu , estul Chinei . Aproximativ în formă de semilună, are aproximativ 70 de mile
de la nord la sud și 59 de mile de la est la vest; suprafața sa totală este de aproximativ 2.425 km
pătrați. Lacul se află într-o câmpie plană și este conectat cu un labirint de căi navigabile care îl
alimentează din vest și își descarcă apele spre est în Marea Chinei de Est., prin râurile Wusong,
Liu, Huangpu și alte râuri. În plus față de aceste căi navigabile naturale, există un model
complicat de canale și canale de irigații asociate lacului. Numai pe latura de nord-est este lacul
mărginit de munți - o creastă de dealuri care, de asemenea, depășesc în lac ca insule, multe dintre
care, din cauza îngrămădirii, au fost unite la țărm.

Administrație
Țară/Țări Republica Populară
Chineză
Geografie
Coordonate 31.166666666667°N 120
.15°E
Suprafața lacului 2.250 km²
Altitudine 3,1 m
Hidrografie
Râu afluent Xitiao Xi[*]
Dongtiao Xi[*]