Marea Caspică

Marea Caspică este cel mai mare lac din lume, așezat la hotarul Europei și Asiei și este numit
mare datorită dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă un lac lipsit de scurgere,
iar apa în el este salină, de la 0,05 % la gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în partea
sud-estică. Nivelul apei variază de la un an la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub
nivelul oceanului planetar. Suprafața Mării Caspice (fără Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km²,
iar adâncimea ei maximă este de 1025 m.

Etimologie
Conform unei ipoteze, Marea Caspică a fost numită așa în cinstea unor triburi vechi de crescători
de cai - Caspiev, care au locuit în secolul I î.Hr. pe coasta de nord-vest a lacului. Pe parcursul
istoriei, Marea Caspică a avut cca 70 de nume: Marea Hyrcană, Marea Hvalână, Marea Hazară,
Marea Abescună, Marea Saray, Marea Derbent, Sihai și alte denumiri provenite de la
naționalități și triburi diferite.

Poziția fizico-geografică
Marea Caspică este amplasată la hotarul dintre cele două părți ale Eurasiei: Europa și Asia. După
formă amintește de litera latină „S”. Marea Caspică se întinde de la nord la sud pe aprox.
1200 km (36°34' - 47°13' lat.N); de la vest la est - de la 195 la 435 km, în medie, 310 – 320 km
(46° - 56° long.E).
Marea Caspică se împarte, după proprietățile fizico-geografice, în 3 părți: Caspica de Nord, de
Mijloc și de Sud. Linia care desparte Caspica de Nord de cea de Mijloc trece pe linia insula
Cecenia - promontoriul Tub-Karagan, iar cea care desparte Caspica de Mijloc de cea de Sud - pe
linia insula Jîloi - promontoriul Gan-Gulu. Suprafața Caspicii de Nord, de Mijloc și de Sud
alcătuiește, respectiv, 25, 36 și 39 % din suprafața totală a mării.
Țărmul
Lungimea liniei de țărm a Mării Caspice se estimează ca fiind de 6500 – 6700 km; până la
7000 km dacă sunt luate în considerație și insulele. Pe cea mai mare parte a teritoriului, malurile
Mării Caspice sunt joase și netede. În partea de nord, acestea sunt tăiate de deltele
fluviilor Volga și Ural, sunt joase și mlăștinoase, iar apa este acoperită în multe locuri cu tufișuri
și verdeață. Țărmul estic este dominat de maluri calcaroase, după care se
întind deșerturi și semideșerturi. Malurile cele mai calcaroase sunt semnalate pe țărmul de vest în
regiunea peninsulei Abșeron (în rusă Апшеронский) și pe țărmul de est în regiunea golfului
Kazah (în rusă Казахский) și „Kara-Bogaz-Gol”-ului.