Clasa: a XI-a H Rusia Populatia: 142.4 mil locuitori Capitala: Moscova Suprafata: 17 mil km2 Limba: Rusa Religia: Crestinism, Islam Media de viata: 61 ani (barbati), 73 ani (femei) Moneda: 1 roubla = 100 kopecks Principalele exporturi: Petrol si produse petroliere, gaze naturale, produse din lemn, chimice, arme si echipamente militare Internet: .ru Cod telefon: +7 Cuprins Scurt istoric; Poziția geografică și vecinii; Relieful; Clima; Apele; Vegetația, fauna și solurile; Populația; Capitala și principalele orașe; Resurse naturale; Ramuri industriale; Agricultura; Transportul și turismul. Scurt istoric În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o țară independentă și un membru cu o mare influență în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, țara s-a numit, în mod oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaționale ale desființatei URSS. Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale ale Uniunii Sovietice - una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în Rusia. După prăbușirea URSS, rolul Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult în comparație cu cel al URSS. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populația a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetățeni, ajungând la un număr de 145 de milioane de oameni. Poziția geografică și vecinii Rusia (în rusă Росси́я / Rossia), oficial Federația Rusă (Росси́йская Федера́ция / Rosiiskaia Federația), este o țară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa și Asia. Cu o suprafață de 17.101.081 km², Rusia este cea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. Munții Urali Capul Dejnev Federaţia rusă (Rusia), se află în Punctul nordic al Rusiei este situat pe emisfera nordică, pe cel mai continent - Capul Celiuskin (77°43 minute latitudine nordică, 104° 18 minute mare continent de pe glob - longitudine estică) pe Peninsula Taimîr. Eurasia. Rusia este cel mai mare Acesta a fost atins în luna mai 1742 de stat şi are o suprafaţă egală cu 17 către participantul la a doua mare expediţie de nord din Kamceatka, 075.4 mii km2. Capitala S.Celiuskin. Federaţiei Ruse este oraşul Cel mai nordic punct al ţării noastre este Moscova. insular - Capul Fligeli pe insula Rudolf în Partea de vest a Rusiei (1/4 din arhipelagul Franz Josef (81° 49 minute latitudine nordică). Distanţa de la acest suprafaţa ţării) se află în limitele punct până la Polul Nord este de doar 900 Europei de Est. Aceasta este km. numită partea europeană a Rusia este mărginită de trei oceane: Rusiei. Teritoriul, situat la est de Oceanul Îngheţat de Nord, Oceanul Urali (3/4 din suprafaţa ţării) Atlantic în vest şi Oceanul Pacific în est, şi are cea mai lungă frontieră - 62,3 mii reprezintă partea asiatică a km, dintre care frontiera terestră are 24,6 Rusiei. mii km, iar cea maritimă - 37.7 mii km. Relieful Teritoriu Datorita intinderii foarte mari, intalnim o mare varietate a caracteristicilor fizico-geografice, prin care Federatia Rusa constituie o sinteza a unei parti insemnate din geografia fizica a planetei noastre. Intinderea mare in latitudine face posibil sa intalnim pe teritoriul ei o varitate de conditii naturale, de la cele arctice pana la cele caracteristice deserturilor, iar intinderea de la vest la est ofera o inmagine elocventa a felului in care au loc modificarile caracteristicilor fizico-geografice in longitudine. Relieful ofera o mare varietate de forme si unitati. Cele trei trepte principale de relief sunt: munti, podisuri, dealuri si campii. Acestea ocupa suprafete comparabile intre ele. Structura principala a reliefului este data de placa tectonica eurasiatica, foarte intinsa si putin fragmentata, care se afla intr-o relativa stabilitate fata de alte placi tectonice situate in paretea de sud si est. Ea este alcatuita din mai multe structuri geologice majore, de la nuclee continentale foarte vechi la podisuri intinse si netede, zone depresionare si suprafete de campi de acumulare, de intinderi considerabile. Relieful teritoriului Federatiei Ruse este completat cu numeroase forme situate la contactul dintre uscat si apa, ca de exemplu estuare, delte, platforme continentale, peninsule, insule si stramtori. In partea de vest a Federatiei Ruse se afla o intinsa campie denumita Campia Europei de Est, care are aspectul unei depresiuni alungite, cuprinse intre Oceanul Artic, in nord, si zona Marii Caspice, in sud. Aceasta campie are altitudini coborate pe intinderi foarte mari si se remarca printr-o netezime surprinzatoare a reliefului. Este stabatuta spre nord de rauri care se varsa in Oceanul Artic (Dvina si Peciora), iar in partea de sud de bazinul hidrogafic al fluviului Volga. In partea de nord campia Europei de Est cunoscuta in trecut sub denumirea de Campia Rusa are un relief in care se recunoaste actiunea ghetarilor prin acumularile mari de sedimente glaciare. In centrul partii europene a Federatiei Ruse exista douan regiuni mai inalte(350m), cu aspecte si structura geologica asemanatoare regiunilor de podis: Podisul Valdai, Podisul Central Rus, Podisul Volgai Acestea reprezinta subdiviziuni ale Campiei Europei de Est, unitatea principala a teritoriului situat pana la Ural. Spre Marea Caspica se diferentiaza o unitate de relief situata sub nivelul marii denumita Campia Prevaspica. Muntii Ural altitudinile sunt mici de 2000m maxim 1895m si cele mai mari intinderi sunt in medie de 1000-1200 m. Acest lant muntos are un aspect erodat si este format din structuri vechi. Datorita altitudinilor reduse, nu influenteaza patrunderea maselor de aer rece din nord. Uralii sunt cunoscuti prin bogatiea si varietatea resurselor naturale,indeosebi minereuri feroase si neferoase. Campia Siberiei de vest este cuprinsa intre Muntii Ural si fluviul Enisei,fiind strabatuta de bayinul fluviului Obi si reprezentand o larga deschidere spre Oceanul Artic. Altitudinile sunt, pe intinderi mari,foarte coborate. Avand un aspect depresionar,favorizeaza acumularea apelor si formarea unor intinderi mari de mlastini. Este a doua regiune a globului in privinta resurselor de petrol si gaze naturale. Podisul Siberiei Centrale este cuprins intre fluviile Enisei si Lena si are altitudini sub 2000m. La est de fluviul Lena, se intind lanturi muntoase paralele: Muntii Verhoiansk, Muntii Cerski, Muntii Kolima. Podisul Siberiei Centrale este legat de relieful din centrul Asiei printr-o serie de lanturi muntoase reunite sub numele de regiunea muntoase a Siberiei de Sud cum ar fi: Muntii Saian, Muntii Iablonovi, Muntii Stanovoi, Muntii Altai(4500m),ce fac legatura cu lanturile muntoase din Asia Centrala. Clima Clima Rusiei este foarte variată, datorită teritoriului său mare. O mare parte a teritoriului Rusiei se află într-o zonă climatică continentală temperată, insulele Oceanului Îngheţat de Nord şi raioanele continentale de nord se află în zonele arctice şi sub-arctice. Ţărmul Mării Negre din Caucazului este amplasată într-o zonă subtropicală destul de caldă. Clima este aproape peste tot continentală, cu iarnă friguroasă cu strat permanent de zăpadă şi vară călduroasă. La sudul Orient Îndepărtat clima este temperată musonică cu temperaturi medii în luna ianuarie de la 0° С până la -5° C. Cea mai mare cantitate de precipitaţii cade în munţii Caucazului şi Altaiului (până la 2000 mm pe an), cea mai secetoasă regiune - Şesul Caspic (aproximativ 150 mm precipitaţii pe an). Apele Bogată,cu râuri şi lacuri mari:Volga,Obi, Enisei,Lena,Kolâma, L.BAIKAL Angara,Don,Dvina - L.Baikal,L.Ladoga, L.Onega -are ieşire la 3 oceane şi la mările acestora. AMUR ANGARA VOLGA DELTA VOLGĂI IRTÂŞ LENA ÎNGHEŢATĂ L.BAIKAL Vegetația, fauna și solurile Cea mai întinsă pădure de conifere a lumii- TAIGAUA SIBERIA- NĂ; -stepă în partea europea nă, -păduri de amestec -semideşert SIBERIA -tundră şi deşert polar STEPĂ TAIGA VEGETAŢIE DIN DELTA VOLGĂI Capitala Rusiei Moscova[3] (rusă Москва / Moskva, pronunțat în rusește /mɐ.ˈskva/) este capitala Rusiei, un oraș cu 9,6 milioane locuitori, aflat pe râul Moscova, și cu o suprafață de 878,7 km². Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei. Este un centru politic major, economic, cultural, științific, religios, financiar, educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent. Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori, orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume. Populația sa, conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010, este de 11.514.330. Sankt Petersburg Novosibirsk Ekaterinburg Nijni Novgorod Industria La mai mult de un deceniu de la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia încearcă în continuare să edifice o economie de piață funcțională și să atingă o creștere economică mai ridicată. După dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia în 1997, arătând influențele economiei de piață. Totuși, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în august în Rusia cu deprecierea rublei. Au urmat creșterea datoriei publice și scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populației. În anul următor, 1998, recesiunea a continuat. În 1999, economia a început să se refacă. Această refacere a fost favorizată de o rublă slabă, care a scumpit importurile și a stimulat exporturile. În 1999-2005, creșterea produsului intern brut a fost de aproximativ 6,7%, în special datorită creșterii prețului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar și creșterii producției industriale. În momentul de față, Rusia are un excedent comercial uriaș, datorat barierelor protecționiste la importuri și corupției locale care împiedică intreprinderile mici și mijlocii străine să importe produse rusești fără intermedierea firmelor locale. Dezvoltarea economică a țării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din produsul intern brut, în condițiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populația țării. Recenta refacere a economiei țării datorată creșterii prețului țițeiului, împreună cu eforturile guvernamentale reînnoite în 2000 și 2001 pentru ducerea la bun sfârșit a unor reforme structurale, au crescut încrederea investitorilor și oamenilor de afaceri în șansele Rusiei în al doilea deceniu de tranziție. Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special petrol, gaze naturale, metale și cherestea, care asigură 80% din totalul exporturilor, lăsând țara vulnerabila la variația prețurilor pe piața mondială. În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează întărire pieței interne. Produsul intern brut se apropie de 1.200 milioane € în 2004, ceea ce face ca economia Rusiei să fie cea de-a noua economie a lumii și a cincea a Europei. Dacă rata anuală de dezvoltare continuă astfel cum este acum, este de așteptat ca economia Rusiei să ajungă pe poziția a doua în Europa, după cea a Germaniei, în numai câțiva ani. Pe 1 aprilie 2006, rezervele internaționale ale Rusiei atinseseră 206 miliarde $ și existau previziuni pentru creșterea acestei rezerve la 230- 280 miliarde $ până la sfârșitul anului și la 300-400 miliarde $ la sfârșitul anului 2007.[1]. Cea mai mare provocare care se află în fața guvernului Rusiei este modalitatea prin care pot fi încurajate și dezvoltate întreprinderile mici și mijlocii, în condițiile unui sistem bancar tânăr și lipsit de funcționalitate, dominat de oligarhii ruși. Numeroase bănci sunt deținute de oligarhi locali, care folosesc deseori fondurile băncilor pentru a-și finanța numai propriile afaceri. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială au încercat să inițieze practici bancare normale prin intermediul investițiilor de capital și al dividentelor, dar succesul a fost limitat. Printre problemele economiei Rusiei se numără și dezvoltarea inegală a regiunilor țării. În timp ce regiunea capitalei Moscova se dezvoltă exploziv, nivelul de viață din zona metropolitană apropiindu-se de cel al celor mai dezvoltate țări europene, cea mai mare parte a țării, în special în zonele rurale și ale populațiilor minoritare din Asia, a rămas puternic în urmă. Dezvoltarea economică se face sesizabilă și în alte câteva mari orașe precum Sankt Petersburg, Kaliningrad și Ecaterinburg, ca și în zonele rurale adiacente. Agricultura Agricultura se practica pe mari intinderi in jumatatea sudica a partii europene si pe zone mai restranse in sudul Siberiei . Se cultiva grau , secara , orz , porumb , sfecla de zahar , cartofi, in pentru fuior ; viticultura si pomicultura au ponderi restranse . Se cresc ovine, bovine si porcine , iar in extremul nordic reni . Vanatoarea este o activitate importanta in Siberia ( animale cu blanuri scumpe ) , iar pescuitul este dezvoltat ( porturi mai importante Murmansk , Arhanghelsk , Nahodka). Transportul și turismul Rusia are o retea de transport pe masura dimensiunilor sale uriase:cai ferate (partial electrificate);cele mai multe in partea europeana.De o mare importanta este linia transiberiana (9.304 km) de la Sankt-Petesburg-Moscova-Ecaterinburg- Irkutsk-Habarovsk-Vladivostok. Șoselele moderne cele mai multe sunt in partea europeana.Exista numeroase cai navigabile interioare: Volga,Ienisei,Obi etc. Flota maritima. Aeroporturi:Moscova,St. Petesburg ,Novosibirsk, Volgograd,Kazan.