Marea Moartă

Marea Moartă, este un lac (mare închisă) fără legătură cu oceanul planetar. Apa sărată
este adunată aici în depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a „Marelui rift sau
Marea falie Siro-Africană”. Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care este
granița naturală dintre Israel, Cisiordania și Iordania, iar iarna, în anotimpul ploios, o parte din
șuvoaiele de apă care se adună din deșertul înconjurător se scurg tot aici.
Marea Moartă are oglinda apei la 427 m sub nivelul mării, țărmul înconjurător fiind astfel
terenul uscat cu altitudinea cea mai joasă de pe glob, marea deținând de asemenea recordul
corpului de apă cel mai jos de pe pământ. Nivelul apei scade în fiecare an cu aproximativ un
metru, un proces care accelerează, existând pericolul de secare a mării.
Conținutul total de săruri, adică salinitatea apei, a ajuns în 2011 la 34.2%, acesta fiind
unul din cele mai sărate corpuri de apă din lume, de 9.6 ori mai sărat decât oceanul planetar.
Conținutul extrem de săruri este foarte neprielnic vieții și de aici numele de Marea Moartă.
Alte recorduri: este corpul de apă cu cea mai mare concentrație de brom din lume și lacul
hipersalin cel mai adânc de pe pământ (306 metri).

Istorie
Numele de „Marea Moartă” este atribuită lui Hieronymus (secolul IV). Înainte era numită
„Marea de sare” sau „Marea de asfalt” (existând aici câteva surse care emană asfalt). Numele de
„Marea Moartă” nu este deloc exagerat: salinitatea ridicată face viața în apă foarte dificilă.
Denumirea de „Marea Moartă” a fost dată de grecul Pausanias pe care a cercetat-o.
În grotele care se află în nord-vestul mării în apropierea așezării Qumran, între anii 1947-1956 au
fost găsite Manuscrisele de la Marea Moartă. Circa 900 de manuscrise, în limbile ebraică, greacă
și arameică, au fost considerate de specialiști dovada aplicării legii lui Moise de către grupul de
credință iudaică eseniană în secolul al II-lea î.e.n. Primele 500 de tăblițe de la Qumran au fost
descoperite de către un beduin, în mod întâmplător. Astăzi manuscrisele pot fi văzute în două
muzee din Ierusalim: Muzeul Rockefeller și Muzeul Național.
Săpăturile arheologice întreprinse după anul 2005 de o echipă de cercetători de la „Trinity
Southwest University“ din Albuquerque (USA) au descoperit la Tall El-Hammam (la cȃțiva km
nord de Marea Moartă, în Iordania) o veche așezare din Epoca Bronzului, considerată a fi
biblica Sodoma. Distrugerea ei s-ar fi datorat exploziei în aer a unui asteroid de genul celor
din Tunguska în 1908 și Celiabinsk în 2013.

Geografie

 Coordonate: long. estică 31°29′27", lat. nordică 35°28′47"

 Marea Moartă are suprafață de 600 km², lungimea de 50 km și o lățime maximă de 15 km.
 Conține apă sărată adunată într-o depresiune joasă. Această porțiune a depresiunii
Iordanului are oglinda apei la 427 m sub nivelul mării și este continuarea nordică a „Marelui
rift sau Marea falie Siro-Africană”.
Nivelul apei
Nivelul scăzut al apei și salinitatea mare sunt explicate prin evaporarea intensă și aportul
scăzut de apă dulce, existând pericolul de secare a mării, nivelul apei scăzând în fiecare an cu un
metru, un proces care accelerează.
În anii 1930 marea era alimentată anual cu 1.300 milioane de m³, azi cantitatea de apă
fiind de numai 350 milioane de m³ anual. Motivul este că râul Iordan este folosit ca sursă de apă
potabilă de către Israel și Iordania, ceea ce duce la scăderea continuă a nivelului apei.