Fluvii și râuri[modificare 

| modificare sursă]

Imagine din satelit a Mării Negre

Schema hidrologică a Mării Negre

Sunt mai multe fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeană principalele
sunt Casimcea, Dunărea, Nistrul, Niprul, Bugul și Kubanul. În Asia Mică principalele ape care se
varsă în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Câzâl-Irmac și Ieșil-Irmac. Alte ape care se varsă în
Marea Neagră sunt Cioruhul în Armenia, Rionul în Georgia, Provadia și Camcia în Bulgaria etc. Un
aport mare de ape este primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov. Pe de altă
parte, în august 2010, grup de cercetători britanici de la universitatea din Leeds au studiat sub
partea de nord-vest a Mării Negre o importantă scurgere de apă freatică dulce, al cărei debit este de
350 de ori mai mare decât cel al Tamisei.[2] Scurgerea de apă freatică se găsește aproximativ
sub valea Carasu, provine parțial și din Dunăre, și ajunge în mare, prin nisipul de la fund, în
largul Constanței, oraș ale cărui puțuri de captare prelevează o parte din ea. Dacă s-ar afla la
suprafață, această scurgere ar forma un fluviu care ar fi al șaselea din lume, din punctul de vedere
al debitului.[2] Scurgerea are loc la o adâncime de 35 de metri și pe o lărgime de peste 800 de metri,
[2]
 iar viteza apei ajunge la 6,5 kilometri pe ora.[2]
Salinitate[modificare | modificare sursă]
Apa oxigenată din straturile superioare ale mării are o salinitate relativ mică: circa 17 la mie, datorată
revărsării fluviilor, cu circa 600 km³ de apă dulce pe an. În straturile mai adânci, mai jos de 150 de
metri, conținutul de sare este mult mai ridicat, deoarece aceste ape provin, prin Strâmtoarea Bosfor,
din Marea Mediterană. Anual se scurg prin Bosfor circa 450 km³ de apă salmastră la suprafață
dinspre Marea Neagră spre Mediterana, cu o concentrație a sării de 17-19 ‰, iar de-a lungul
fundului circa 50 km³ de apă cu o concentrație a sării de 38-39 ‰ dinspre Mediterana spre Marea
Neagră,[3] provocând în strâmtoare curenți primejdioși pentru navigație. Circa 200 km³ de apă se
evaporă anual.
Marea Neagră reprezintă cel mai mare bazin de apă salmastră al lumii, cu biotopuri variate și cu
o faună ce a fost supusă unor transformări continue datorate puternicelor influențe contrarii
exercitate de apele dulci și de Marea Mediterană. Apele Mării Negre au toate caracteristicile apelor
salmastre, au o mare variabilitate a salinității totale în corelație cu suprafața, adâncimea și sezonul,
o puternică variabilitate ionică, nu numai față de Mediterana, dar și de diferitele sale părți.
[4]
 Ecosistemul depinde de aceste condiții hidrologice.