Mitran Duțu Luca

Clasa a VIII-a A
LACUL ROȘU
Lacul Roșu (local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural
format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, ora 18,45.
6,9 magnitudine, VIII intensitate[1], la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor
Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători,
efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m,
aria este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a format
la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin.
Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi
și hidroxizi de fier. În limba germană se numește Mördersee ("Lacul Ucigașul"); în maghiară,
gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i
atât locuitorii lui, cât si animalele. Apa adunată a avut culoarea roșie de așa de mult sânge, încât
numele lacului a devenit atât Lacul Rosu, cât și Lacul Ucigaș. În 1864 apare sub denumirea
Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul
Roșu. Vechea denumire ungurească pentru lac a fost Veres-to (Lacul Roșu), sub forma Gyilkos-
to (Lacul Ghilcoș) apare prima dată în în 1773 ca teren al contelui Lazăr. descrierea lui Orbán
Balázs. Denumirea muntelui Ghilcoș apare de prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazăr.

Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat,
oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai
Mitran Duțu Luca
Clasa a VIII-a A
mult – cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul natural s-a
erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual.

Formare
Cu toate că Lacul Roșu este o formație tânără, condițiile și timpul de formare a lacului
sunt foarte discutate. În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de
vedere economic neexplorată. După Franz Herbich, un geolog recunoscut în Ținutul Secuiesc,
Lacul Roșu s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat și de cutremurul din 11 ianuarie
1838, care s-a repetat în februarie și ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare
este 1837, care poate să fie argumentat de furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această
perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a
format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-
vestic al muntelui Ghilcoș.
Turism
Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea
stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este
de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi,
aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente
pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai
turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor
turistice a acestei zone.
Mitran Duțu Luca
Clasa a VIII-a A

Legenda Lacului Roșu

” Trăia odată, prin ținutul Giurgeului, o fată deosebit de frumoasă, Estera. Părul ei era ca pana
corbului, ochii ei erau verzi, iar silueta îi era ca un tânăr molid înalt, legănat de vânt. Într-o
dimineață însorită de iulie, Estera s-a dus la târgul din Gheorgheni. Acolo s-a întâlnit cu un
flăcău înalt și chipeș care era atât de puternic încât omora dintr-o singură lovitură până și pe cel
mai mare urs; și cânta voinicul acesta din fluier de nu avea pereche în tot ținutul, iar la
meșteșuguri mai că nu-l întrecea nimeni. Cum s-au văzut, s-au și plăcut, pentru că dragostea vine
pe neașteptate și pune stăpânire numai-decât pe inimile tinerilor. Tânărul voinic i-a cumpărat
Esterei o basma albastră ca cerul și a rugat-o să-i fie mândruță. Însă cei doi n-au putut să se
căsătorească pentru că voinicul a fost luat în armată. Frumoasa fată își aștepta cu răbdare
logodnicul.
Seara, când mândrul soare se ascundea după munții înalți, Estera își lua cofa și se ducea la
izvorul cel lin de la poalele brazilor și se gândea ore în șir la alesul inimii sale. Până și munții cei
înalți se înmuiau auzind oftatul și cântecul ei de dor.
Într-o duminică, Estera a fost zărită de un haiduc, care a răpit-o pe mândra cea frumoasă
și a fugit cu ea tocmai până la Suhardul Mic, între stâncile cu mii de fețe unde își avea el
adăpostul. I-a promis Esterei aur, argint și multe alte bogății, numai să devină soția lui. Fata însă
s-a respins pe haiduc căci își aștepta credincioasă iubitul, din zori până-n seară. Îndărătnicia
haiducului a făcut-o pe Estera să ceară ajutorul munților, rugămintea ei plină de deznădejde fiind
auzită de stânci.
Într-o noapte de iulie, veni din senin o furtună nemaipomenită, cu ploaie grozavă, cu
tunete nemaiauzite și fulgere nemaivăzute.Într-un vuiet asurzitor, muntele s-a prăvălit și a
îngropat fata, haiducul, dar și un păstor cu turma lui, care-și avea stâna prin preajmă.
Mitran Duțu Luca
Clasa a VIII-a A
In dimineata ultimei duminici a lui Cuptor, soarele strălucea peste stânci. Valea, unde cu
o zi înainte curgea limpede Pârâul Vereșcheului, a fost închisă de alunecarea muntelui, dând
naștere lacului numit Lacul Roșu.