REFERAT

LEGISLAȚIE ÎN A.P.A. ȘI
RESURSELE
AGROTURISTICE ALE
ROMÂNIEI

STUDENT:
Bălan Dumitru Grigore

BUCUREŞTI
2019

1
 CUPRINS
INTRODUCERE
1. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATEA:Colibița
1.1. Prezentarea localității:Colibita
 Istoric
 Aşezare geografică
 Hartă
 Vecini
 Populaţie
 Climă
1.2. Resursele agroturistice naturale ale localității:
 Munţi
 Ape (râuri, lacuri, ape minerale)
 Peşteri
 Chei
 Rezervaţii naturale
 Monumente ale naturii
 Fenomene şi structuri geologice
 Vegetaţie (floră)
 Faună
 Fotografii reprezentative
1.3. Resursele agroturistice antropice ale localității:
 Vestigii arheologice
 Monumente istorice (biserici, mănăstiri, castele medievale...)
 Muzee
 Case memoriale
 Etnografie şi folclor
 Calendarul sărbătorilor populare
 Fotografii reprezentative
2. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ŞI GRADUL LOR
DE CLASIFICARE
 trecerea în revistă a pensiunilor şi precizarea numărului de margarete
 fotografii reprezentative
3. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATE
 Situaţia turismului rural (agroturismului)
 Dacă există o strategie a turismului rural (agroturismului)
 Analiza SWOT a potenţialului agroturistic din localitate (puncte tari, puncte slabe,
oportunităţi, riscuri)
4. STUDIU DE CAZ: Crearea unui pachet de servicii turistice sau agroturistice
5. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
6. BIBLIOGRAFIE

1. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN

2
 LOCALITATEA:COLIBIȚA

1.1. Prezentarea localității:Colibița

Sunt locuri in munte , uitate de lume locuri blagoslovite de Dumnezeu , oaze de linişte şi
farmec cuibărită intre culmi impadurite care o feresc de stihiile vremii, un astfel de loc este şi
depresiunea Colibiţa situată in judeţul Bistriţa-Năsăud.Inainte de a trece la prezentarea propriu-
zisă a zonei , vom menţiona deci câteva cuvinte despre acest judeţ.

Judeţul Bistrţa-Năsăud, aşezat în partea central nordică a ţării, are o populaţie de 328000
locuitori şi o suprafaţă de 5355 km 2, fiind încadrat de judeţele Maramureş, în nord, Suceava, în
est, Mureş, în sud şi Cluj în vest. Încadrat de un arc montan, format din munţii Ţibleş (NV),
Rodnei (N), Bârgău (NE) şi Călimani (SE), relieful judeţului are aspectul unui vast amfiteatru, cu
deschidere înspre sud-vest. Dinspre zona muntoasă, treptat, altitudinile scad înspre centrul
Depresiunii Transilvaniei.
Relieful include munţi, dealuri, câmpia lipseşte, dar este suplinită de luncile râurilor şi
suprufeţele create de reţeaua hidrografică între culmi şi dealuri.Clima este continental moderată,
cu diferenţieri în funcţie de relief; asfel se distinge un climat de deal şi altul de munte, primul
având un continentalism mai pronunţat. Temperatura medie anuală coboară sub 0 grade C la
munte (la peste 1900 m) şi depăşeşte 8,5 grade C în zona de deal.
Judeţul Bistriţa-Năsăud este afectat de vânturile din sectorul V cu intesificări locale, în
funcţie de relief. Pe versanţii munţilor sunt frecvente brizele de munte şi de vale. Precipitaţiile
sunt bogate în zona montană 1000-1400 mm/an, în zona deluroasă se reduc spre S-V până sub
650 mm,iar reţeaua hidrografică este tributară câtorva râuri principale Someşul Mare, Şieul,
Bistriţa Ardeleană.
În acest context Depresiunea Colibiţa este aşezată în partea de est a judeţului, la 38 km
faţă de oraşul Bistriţa (municipiul reşedinţă a judeţului Bistriţa-Năsăud), în imediata apropiere a
DN17, E576 ce face legătura Dej-Vatra Dornei, peste pasul Tihuţa între Transilvania şi Moldova.
Drumeţule, care vii tocmai de pe crestele Făgăraşilor sau de plaiurile Apusenilor şi te
îndrepţi spre tărâmul pădurii veşnice de molid, odată ajuns aici, vei găsi un loc liniştit, parcă uitat
de timp, acolo unde se îngemănează Călimanii cu Bârgăul. Acest loc este Colibiţa “Poarta
Călimanilor”, frumoasa depresiune şi aşezare situată pe valea superioară a Bistriţei Ardelene.

3
 Înconjurată de culmi ce ating 1500-1600 m altitudine şi închisă de masivul Bistriciorul
(1900 m), larga depresiune a Colibiţei rămâne la o altitudine medie ce depăşeste cu puţin 800 m,
suprafaţa sa fiind identificată cu bazinul superior al Bistriţei, adică 103 km2. Limetele Colibiţei
corespund cumpenei de apă care individualizează bazinul superior al Bistriţei. Astfel, în N este
stăjuită de măgurile Bârgăului, vf.Căsar-1591 m, vf. Arşiţa-1607 m, vf. Măguriţa-1582 m, Dealul
Ariilor-1547 m şi vf. Cornu-1502 m.
Din vf. Căsar spre vest, limita o formează Şaua Blajului (850-950 m), Dealul lui Puşcă
(1085 m), dipă care limita vestică coboară în zona barajului, urcă în Capu dealului, vf. Halău
(1210 m) trece prin Pioana lui Orban (1465 m) apoi mai spre sud în Dealul Calului (1571 m)
culminând în vf. Poiana Cofii (1590 m).Din acest punct, limita se îndreaptă către est, trecând
prin vf. Moldoveanca (1560 m), Ţiganca (1397 m).
În partea estică, stau de strajă Călimanii cu vf. Zurzugău 1907, Bistricior 1990, Stracior,
1963, urcând spre nord cu Viişoara, (1810 m) şi Buba (1679 m).Prinicipalul punct de plecare il
constituie oraşul Bistriţa, situat la 38 km. de Colibiţa la încrucişarea unor importante drumuri
comerciale, drumul dintre ele străbătând Valea Bârgăului. Astfel, spre Colibiţa se păoate ajunge
fie pe drumul care porneşte din Mureşenii Bârgăului oeste Şaua Blajului, fie pe cel care se
desprinde din Prundul Bârgăului şi, după ce ajunge în Bistriţa Bârgăului la fabrice de cherestea
valea se închide şi se strecoară aproape 9 km prin defileul pitoresc al Bistriţei.
Ne strecurăm prin acest defileu admirând stâncile care ţâşnesc din pădure şi pereţii
abrupţi de pe partea stângă. Când intrăm în Colonia muncitorească, valea se lărgeşte puţin
ameninţată de “dragonul” Piatra Mare, cunoscută şi sub numele de “Maimuţa” datorită formei
ciudate asemănătoare unei creaturi sculptate de mâna răbdătoare a naturii. Intrarea în cheile
Bistriţei este marcată de Cascada Diavolului, iar spre ieşire din colonie, unde versanţii se apropie
din nou se ramifică din vechiul drum un altul asfaltat (săpat în aglomerate vulcanice) şerpuind
nervos pe deasupra văii. La capătul defileului, barajul care formează lacul marchează intrarea în
lumea Colibiţei.
Când ajungem deasupra barajului hidroenergetic, munţii se dau în lături: sepre stânga
Munţii Bârgăului, spre dreapta Călimanii. În faţă se deschide o privelişte fascinantă iar de jur-
împrejur spinări de munţi îşi tremură pădurile, iar la poale, ochiul minaral al lacului antropic
clipeşte, în mândra Poiană a Colibiţei.
Orice iubitor de frumos, de natură, de linişte va rămâne profund atins de aceste meleaguri
parcă desprinse dintr-o altă lume, dintr-o altă viaţă. Te simţi parcă la o răscruce de drumuri-
încotro s-o apuci? Să-ţi continui drumeţia pe partea stângă sau să traversezi barajul să descoperi
ce se află pe partea dreaptă? Oricare dintre variante ne va oferi poate mai mult decât aşteptam.
Totuşi, o mică diferenţă există: dacă partea stângă este mai intens populată şi circulată,
adresându-se în mod deosebit celor doritori de distracţie, de contacte cu locuitorii zonei, de
cazare în case ţărăneşti şi cabane, atunci putem afirma cu certitudine că malul drept al lacului
este destinat celor iubitori de munte, de necunoscut, de camping, de linişte deplină, dornici să se
rupă de orice legătură cu “civilizaţia”, cu oraşul, dornici să îmbrăţişeze soarele, lacul, cerul
înstelat, sălbăticia naturii.
Rămânem pe latura stângă, unde sub Dealul lui Puşcă într-un loc de belvedere se află în
construcţie hotelul Colibiţa; de aici panorama este de-a dreptul extraordinară.Monumentali,
Călimanii se lasa mângaiaţi de nori, râd şi se întuneca.Primele case pe care le intâlnim vor parcă
să ne spună povestea acestor locuri.Pe nesimţite, ne contopim cu peisajul.Drumul ocoleşte lacul,
trece pe sub şaua Blajului, intersectând drumul care vine de la Mureşenii Bârgăului şi pe sub
culmile Căsarului şi Pietricelei ne poartă sprinten spre Colibiţa. Pe malul drept, spre sud, Piatra
lui Orban se oglindeşte în apele lacului.
Pe lângă cele câteva case ale satului vechi, dintre pâlcuri de molizi, ne salută numeroase
vile particulare. Coborâm pe sub creasta carierei Pietricelul şi intrăm în satul Colibiţa. Casele
vechi şi noi sunt adunate la confluenţa Văii Măgura cu apa Bistriţei. Gospodariile se răsfiră şi
prin fâneţele de la poalele Dealului Ariilor şi Făgăţel. Satul e liniştit iar oamenii lui poartă în

4
suflet cântecul ierbilor şi freamătul codrilor. Dacă te-ai hotărât să mai zăboveşti pe aici, o să-I
cunoşti, o să-I îndrăgeşti.
Dincolo de Colibiţa, începe lumea misterioasa şi sălbatică a Călimanilor. Drumul
continuă neasfaltat spre est. La Gura Izvoarelor, se întâlneşte apa Izvorului Lung cu cea a
Colbului, pâraie care-şi adună apele de sub zidul Călimanilor. Drumul de pe Izvorul Lung te
duce spre izvoarele minerale şi spre culmea Buba-Terha de unde poţi coborî spreŢara Dornelor.
Pe Colbu te va înmiresma coaja molizilor, iar dacă ai curaj destul, poţi să ajungi pe creastă, sus,
pe Bistricior şi să treci în Valea Mureşului.
Din punct de vedere hidrografic este de reţinut densitatea ridicată a reţelei de pâraie cu
caracter permanent care se concentrează în depresiune: Izvorul Lung, Pănuleţ, Valea Măgurii,
Tomnatec, Buzilă. În Cheile Bistriţei se varsă Repedea şi Şoimul (pe stânga).
Climatul este tipic depresiunilor din Carpaţii Orientali ca rezultat al diferenţei de
altitudine dintre fundul depresiunii şi rama montană înconjurătoare, cu frcvente inversiuni de
temperatură. Astfel, zona se încadrează în climatul temperat-montan cu o temperatură medie
anuală cuprinsă între 2-6 C.
Vegetaţia se constitue din conifere compacte sau în amestec cu foioase (fag) la care se
adaugă păşuni şi fânaţe naturale iar pe culmile înalte ale Călimanilor îşi face aparuţia vegetaţia
subalpină. Aici vieţuiesc cerbul, ursul brun, mistreţul, caprioara, jderul,veveriţa, o serie de păsări
– de la ciocănitoare la acviula de munte, iar apele sunt dominate de pastrăv.
Aceasta este Colibiţa. Ea are ceva din sălbăticia Călimanilor şi ceva din liniştea
Bârgăului. Contemplând-o câteva clipe te străbate un sentiment de împăcare cu tine însuţi.
Călătorule, s-o porţi în suflet şi nu uita că a fi înseamnă a iubi pădurile şi munţii,…
oamenii!

ISTORIC

La începuturi, locuitorii satelor Bistriţa Bârgăului şi Mureşenii Bârgăului urcau aici cu

vitele pentru a le păşuna. Singurele adăposturi erau colibele, care vor da denumirea localitaţii
mai târziu. Cu timpul, datorită condiţiilor naturale prielnice o parte din locuitorii celor două sate
se stabilesc aici construindu-şi locuinţe permanente. Mai întâi casele erau răspândite prin fânaţe
la poalele Căsarului şi Pietricelei, iar apoi se constituie vatra propriu – zisă, pe fundul
depresiunii, traversata de apele Bistriţei. Îndeletnicirile locuitorilor erau creşterea animalelor şi
lucratul pământului.
Până la începutul secolului al XIX – lea toată zona Colibiţei era stăpânită de pădure. La
început, pădurile de aici aparţineau domeniului regal, dar în 1317, Munţii Bârgăului şi Colibiţei
au fost donate contelui Bethlen.
Abia în 1766, Maria Tereza declara libere comunele de pe Valea Bârgăului şi padurile
revin pământenilor, care încep să folosească pentru păşunat cele două poieni existente aici. Odată
cu apariţia ”morii de hârtie” de la Prundul Bârgăului, în anul 1768, se trece la defrişarea
pădurilor, astfel ca unii dintre membrii comunităţii vor deveni forestieri. În urma lucrărilor de
defrişare în partea estica a satului ia naştere un canton forestier numit Miţa, care treptat, va fi
ocupat de gospodăriile colibiţenilor. Toponimul Miţa se păstreaza şi astazi.Odinioară, pe când
codrii mari stăpâneau depresiunea Colibiţei câţiva căutători de aur, originari din Italia, au început
săpături, undeva la izvoarele Colbului, sub Bistricioru. Se pare că recolta a fost bogată de vreme
ce fiscul şi-a făcut apariţia. Urmăriţi de organele fiscale italienii au astupat galeriile şi s-au întors
pe meleagurile natale. Cuprinşi de febra aurului, localnucii au pătruns şi ei în depresiunea
împădurită dintre munţi dar căutarile lor au fost zadarnice.La începutul secolului alXIX – lea, un

5
fecior din Bistriţa Bârgăului, ajuns în armata austro – ungară, pe meleaguri italiene, a găsit un
urmaş al minerilor de odinioară. De la el a obţinut o schiţă a zonei aurifere, care va trece în timp
prin mai multe mâini până se va pierde în urma morţii ultimului proprietar, notarul Ignat din
Bistriţa Bârgăului. În tot acest timp, cu toate eforturile depuse, filonul aurifer al italiienilor nu a
putut fi regăsit. Şi astăzi, sub Bistricioru, lucrează mineri în căutarea legendarului aur al
Colibiţei.Mai apoi, preotul Vasile Pavel din Bistriţa Bârgăului, încântat de frumuseţea locului, a
construit în poiana care îi poartă azi numele, o casă, o moară, un fierăstrău şi o mică bisericuţă
din lemn. Aici se pun bazele localităţii care nu va întârzia să apară.
Aşezările de pe Valea Bârgăului sunt atestate documentar în secolul XIV ; la 1317 este
pomenit Borgo, la 1566 Bârgău, la 1638 Bârgăul cel de sus. La început au fost două Bârgaie – de
Jos şi de Sus, iar într-o statistică din 1760 – 1762 găsim: Josenii, Mijlocenii, Prund, Colibiţa şi
Tiha.Radicalul slav “bârg” are semnificaţie de “loc ascuns”, “înfundătură”, “văgăună”. Dacă
legăm această accepţiune de configuraţia reliefului observăm că satele cin zonă sunt aşezate în
bazinele de eroziune diferenţială ascunse la poalele măgurilor vulcanice.
La 1780 sunt atestate nominal Rusu, Josenii, Susenii, Prundul, Tiha, Mureşenii şi Bistriţa
Bârgăului.Toponimul Colibiţa provine de la termenul latin colebis, care înseamnă colibă. Este
foarte simplu de înţeles că satul a luat fiinţă dintr-o aşezare temporară formată din colibele
locuitorilor de pe Valea Bârgăului, care păşunau animalele în această zonă.
Bisericuţa din lemn ridicată de preotul Vasile Pavel în 1882 are o istorie a ei: 100 de ani
mai târziu din cauza lucrărilor de conâstrucţie a barajului de acumulare a fost inevitabilă
demolarea ei, pentru ca în 1984 să se înceapă zidirea noii biserici de la Colibiţa în noua vatră a
satului, având exact forma celei din lemn.
Viaţa umană în Valea Bistriţei este atestată de vestigiile arheologice încă din epoca pietrei
şlefuite,

1.2. Resursele agroturistice naturale ale localității:

Depresiunea Colibiţa reprezintă o prelungire a golfului depresionar Bistriţa Bârgăului ,

desparţit de acesta prin sectorul Cheilor Bistriţa.Din prezentarea generală a zonei Colibiţa, s-a
conturat clar ideea că principalul element al potenţialului natural il constituie muntele.In spaţiul
depresiunii, se interpretează trei unităţi geomorfologice;
- Munţii Bârgăului cu masivele subvulcanice Căsaru 1591, Măguriţa 1581, Arşiţa 1607,
Dealul Ariilor 1547, Cornu1501.
- Munţii Călimani, respectiv creasta vestică care porneşte din Vf. Pietrosu 2100 m, trece
prin Vf.Gruiu 1882, Ciunget 1932, Strunior 1885, Zurzugău 1907 si aliniază spre Colibiţa:
Bistricior 1990, Stăcior 1963, Viişoara 1810, Dalbidan 1648 si Buba 1670.
- Platoul vulcano - sedimentar al Călimanilor desfăşurat in continuarea culmii inalte, spre
vest.Inainte de abordarea fiecarei unităţi in parte, vom face referiri asupra alcătuirii
geologice.Astfel, avem eruptivul Călimanilor care trasează limita SV a depresiunii, caracterizat
prin predominanta lavelor si aglomeratelor andezitite, generand un refief de platou structural
inalt 1400-1600 m, ce domină categoric depresiunea printr-un abrupt. Valea Neagră şi
Pănuleţului, ambele tributare Colibiţei s-au adâncit in cuprinsul platoului, fragmentându-i intens
rama nord-estica si generând un relief accidentat, in contrast izbitor cu netezirea surprinzatoare
al acestuia. Varfurile Modoveanul, Calul , Piciorul Scurt, Chicera lui Pasăre, Ţiganca, Slatiniţa si
Piatra lui Orban sunt cele mai reprezentative din cuprinsul platoului vulcanic, ultimele 5

6
jalonând marginea nord-estică a acestuia.Eruptivul apare si pe latura NE a depresiunii, sub forma
unor măguri izolate( specifice Munţilor Bârgău) reprezentând neck-uri sau stiluri vulcanice ce au
străpuns sedimentarul, dominându-l prin formele lor mai impozante (Căsarul, Tomnatecul,
Măguriţa, Arşiţa, Vf.Ariilor si Făgetel).Alături de eruptiv, intâlnim sedimentarul de vârsta
oligogenă acoperite de gresii inclinate est-vest. Depozitele de dzkeuri sau neckuri cu dimensiuni
relativ reduse atat rocile sedimentare cât şi cele eruptive sunt acoperite de materiale deluviale
rezultate in urma alterării rocilor de bază.Corpurile subvulcanice ale Bârgăului, prima unitate
geomorfologică, se evidenţiază prin pante accentuate si interfluvii evazate. Muntele Căsaru
(1591m) cu o lungime de 2 km si o lăţime de 1,5 km se continua spre sud cu culmea Pietricelii
(1123m), iar spre est se trece in varful Măguriţa.Urmează Dealu Ariilor (1547 m) legat de
primele două prin stiluri, iar spre sudul acestuia se desprinde un interfluviu (Făgeţel 1478 m)
care se continuă dincolo de Valea Izvorului Lung cu Culmea Blaja pana la Dalbidan.In vestul
Căsarului, dincolo de inşeuarea Blaja se desfăşoară până la Prundu Bârgăului o culme mai joasă,
caracterizată prin câtiva martori de eroziune: Dealul lui Puşca (1084m), Dealul Pietrei (1164m )
Piatra Mare(1112 m), aceste vârfuri sunt ruinele barei vulcanice care a blocat cursul Bistriţei.
A doua unitate, culmea vulcanică a Călimanilor, are aspect greoi si domina magurile
Bârgăului cu aproximativ 400 m, constituindu-se ca o culme unitară.Individualizarea acestui zid
vulcanic este accentuată de contactul cu depresiunea Colibiţei, versantul dinspre depresiune fiind
foarte abrupt si pitoresc, acoperit cu molid si vegetaţie subalpină. Pe versantul nord-vestic al
Bistriciorului se afla un circ glaciar destul de pronunţat ocupat de Poiana Bistriciorului. Aici
zăpada se acumulează in timpul iernii şi persistă până vara târziu.Ne indreptăm spre vest, unde se
intinde Platoul Călimanilor. Limita dintre spinarile inalte ale Călimanilor si platou o formează
pârâul Tilimii. Platoul se desfaşoară pe latura sudică a depresiuni Colibţa până la Cuşma.Din
culmea superioară (Dealul Negru 1380 m) se desprind spre nord, interfluvii ascuţite care se
termină abrupt spre valea Bistriţa: Piatra lui Orban 1465 m, Dealul Calului 1571 m Halău
1210m, Capul Dealului, Tonca, Tătarca, Creasta Albă.Peisajul din cuprinsul acestei zone este
inedit; din loc in loc răsar stânci uriaşe, de 15-20 m inălţime, puternic cimentate (datorită lavelor
consolidate). Adeseori pot fi intâlniţi pereţi verticali puşi in evidenţă prin apariţia crăpăturilor ce
fragmentează masa aglomeratelor (Repedele, Şoimu, Pietroasa). peste tot stau de veghe “
apostoli”, “dragoni”, şi alte făpturi impietrite care ne amintesc de cei “Doisprezece Apostoli”
din partea centrală inaltă a Călimanilor.La partea superioară , platoul este deosebit de neted. Apar
dealuri cu spinarea lăţită sau conică, in limbajul popular “bitci”: vârful Moldoveanca 1573 m,
Dealul Calului 1571 m, Poiana Jirezilor 1573 m, Poaina Cofii 1573 m, vârful Vulturul 1501 m.
Pe lângă cele 3 uniăţi geomorfologice descrise mai sus, mai adăugăm sectorul Cheilor Bistriţei.
El se desfăşoara pe o distanţă de 5 km făcând legatura intre depresiunea Bistriţei Bârgăului şi
Colibiţa, săpate fiind de apele Bistriţei in aglomerate vulcanice.Profilul longitudinal al râului in
chei prezintă o pantă de 125 m/5 km si o diferenţă de nivel de 100 m între intrarea şi ieşirea din
chei.Numeroşi afluenţi s-au incrustat sculptând chei inguste, cu ape care coboară vijelios peste
repezişuri, Şoimul de Jos, Şoimul de Sus, Stegea , Repedele.Cheile sunt marcate la intrare de
Cascada Diavolului iar pe parcursul lor sunt străjuite de stânci cu forme ciudate (maimuţa sau
Piatra Mare).

DRUMEŢII
7
 In contextul potenţialului turistic montan vom prezenta in continuare câteva obiective de
sine-stătătoare din zona Colibiţei aparţinând atât munţilor Bârgăului cât şi Munţilor Călimani.
Ele capteaza interesul turiştilor amatori, dornici de drumeţii, iubitori ai muntelui. Astfel, din
Călimani merită , intradevar descrise următoarele obiective de la vest la est:
1. Tătarca
Inainte de a pătrunde dinspre Bistriţa Bârgăului in defileul ce te scoate in depresiunea
Colibiţei, o apă firavă se varsă in Bistriţa. Este Tătarca, o vale ascunsă privirilor, puţin
cunoscută, şi tocmai de aceea, de o mare sălbăticie. Ea este o anonimă pentru cei mai mulţi
dintre drumeţi dar oferă, pe un spaţiu restrâns, o mare densitate de frumuseţe.Stâncile izolate
care ies dincolo de verdele pădurii sau cele ascunse printre brazi, sunt puse in umbra de
spectacolul grandios oferit de Stâncile Ţapului, un ansamblu de ace din piatra care urcă spre
albastru cerului.
Pentru a le putea admira in voie, un tur al vaii este bine venit ( el incepe şi se termină in
Bistriţa Bârgăului şi poate fi realizat in 4-5 ore).

2. Şoimul
În fapt, sunt două Şoimuri, cel de Sus si cel de Jos, despărţite de o creastă inaltă,
accidentată şi spectaculoasă. Ambele ape se varsă in Bistriţa, cam pe la jumatatea defileului
acesteia.Şoimul de Sus are o vale mai largă si mai lungă, pe când cel de Jos mai sălbatică, cu
pereţi mai apropiati, inalţi, stâncoşi şi prăpăstioşi. Apa sa cade in mici şi dese cascade pe
parcursul a 5 km. Pe la jumătatea drumului , “Izvorul lui Bulbuc” se constituia, înainte de
construirea drumului forestier intr-un mic izbuc.Ambele văi se pot constitui în pretexte de
drumeţie, plimbări uşoare care se pot prelungi după voie şi după dispoziţia sufletească a
fiecăruia.

3. Vulturul
Vulturul este ultimul vârf al culmii ce se desprinde spre vest din vârful Zuzurgău. El este
marcat de o uriaşă poiană, care se întinde până in apropierea a două obiective interesante: Piatra
Cuşmei şi Piatra Scrisă.Loc de odihnă si belvedere, Vulturul poate fi şi loc de plecare într-un
8
drum uşor dar mai lung pe culmea ce nu prezintă diferenţe de nivel dar oferă un peisaj
sălbatic.Sus, în poiană, la altitudinea de 1600 m poţi campa liniştit pe covorul plin de brânduşe
de un mov izbitor sau poţi poposi in stâna din mijlocul poienii.Dacă aici se poate ajunge fie
dinspre Cuşma, fie pe Valea Tătărcii dar mai uşor pe cea a Şoimului de Jos, intoarcerea se poate
realiza după 8-10 ore coborând in Colibiţa sau cu campare in cort până a doua zi, când drumul
poate fi prelungit până sub Zurzugău, cu varianta pe la tăul Zânelor.
4. Repedea
Valea Repedea este poate cea mai frumoasă de pe intinsul Călimanilor, insumând o
suprafaţă de 222 ha ocrotite. pe o distanţă de 7 km, valea si afluenţii săi străbat formaţiunile
eruptive in care au săpat cu migală figuri fantastice, modelate apoi de vânturi şi de ploi sub
formă de “ziduri”, “stâlpi”, “ciuperci”, sau figuri toomorfe, stânci uriaşe ce stârnesc si incita
imaginaţia. Aceste stânci, incadrate de molizi semeţi dau văii o frumuseţe particulară. Repedea
este tributară Văii Colibiţa, in care se varsă, 300 m mai jos de baraj. De-a lungul ei, un drum
forestier urcă spre izvoare uşurând accesul drumeţilor. Dacă pătrunzi pe vale in dreptul
confluenţei ei cu Bistriţa, intoarcerea se face la coada lacului după 8 ore de la plecare.

5. Izvorul Lung
Izvorul Lung se uneşte cu Colbul inainte de intrarea in Miţa, dând naştere Bistriţei
Ardelene, cea pe care este construit barajul Colibiţei. Valea este insoţită până la izvoare de un
drum forestier care uşurează pătrunderea intre munţi, care pe măsură ce inaintezi, ingustează
valea.După 12 km, in dreptul unei cabane forestiere, intâlneşti primele izvoare minerale care
trădează constituţia geologică a masivului. Drumul de-a lungul văii se poate constitui intr-o
uşoară plimbare sau poate fi inceputul unei drumeţii mai lungi, eventual cu campare, continuate
pe Bistriciorul şi cu intoarcere pe Valea Colbului.

6. Bistriciorul
Drumeţii mai incercaţi, cei care vor să se bucure de frumuseţea peisajului alpin sau care
vor să pătrundă in zona de creastă a Călimanilor, au de infruntat Bistriciorul care cu cei 1990 de
metri ai săi prezintă toate caracteristicile alpine: văi abrupte, căldari purtând urmele eroziunii
glaciare, jnepenişuri si o vegetaţiei alpină.
Drumul până la poalele lui poate fi uşurat căci maşinile au acces pe Valea Colbului, fie
până la cabana minerilor, de unde se urca pe un picior al Zuzurgăului, fie până la mină, de unde
urcuşul se face mai direct pe firul pârâului care izvoreşte de sub vârf. Ascensiunea, in
ambele cazuri, nu depăşeşte 3 ore iar intregul drum, care include şi parcurgerea micii creste nu
depăşeşte 5-6 ore , care nu vor fi regretate.

7. Tăul Zânelor
Sub culmea desprinsă din inălţimile Bistriciorului, la nord de Poiana Lungă, orientat spre
depresiunea Colibiţa, se cuibăreşte Tăul Zânelor; situat la 1293m altitudine, el reprezintă una
dintre cele 4 rezervaţii naturale ale Călimanilor.Inconjurat de molizi inalţi, unii căzuţi in apa
limpede, lacul isi merită numele, căci pare o imagine ruptă din poveştile din copilărie şi nu
numai el, ci intreaga zonă din jur, care ascunde o sumedenie de ochiuri de apă, mai mari sau mai
mici, apărându-ţi surprinzător la rădăcina falnicelor conifere din pădurea sălbatică, necălcată
parcă de piciorul omului. Prin această pădure, traseul urmează, în mare parte, drumuri forestiere
care pornesc şi sosesc in vechiul cătun Miţa. Pentru a le pargurge sunt necesare 6-8 ore

8. Doisprezece Apostoli

9
 Relieful ruiniform al Călimanilor a devenit celebru datorită rezervatiei geologice a celor
12 Apostoli un adevărat grup statuar situat pe vârful Lucaciu. tot aici, Moşul trezeşte admiraţia
privitorului si duce cu gândul la straveghea cultură megalitică.Descoperirea megalitului cu
gravuri arhaice din Valea Paltinului, aflată in apropiere, incrustiile de la Piatra Scrisă dar şi
civilizaţia dacică cu sanctuarele ei din munţi, lasă drum liber cercetătorilor profesionişti sau
amatori, care pot include si Carpaţii in arealul enigmaticei civilizaţii masma.Spectaculoasele
stânci din Călimani sunt insă prezente peste tot, multe neştiute, ascunse de pădurile sălbatice care
îi acoperă. Ele se dezvăluie neasteptat drumeţilor care străbat tainicile poteci ale Călimanilor.

9. Piemontul vestic

Am ajuns exact de unde am plecat, adică din vest, acolo unde depresiunea Colibiţei se
cuibareşte intre culmile impădurite. Aici Călimanii coboară inspre Podişul Transilvaniei,
trimitând o culme mai putin inaltă vara se menţine in jurul altitudinii de 1500 m. Această culme
este puternic ferestruită de ape repezi si bogate, care au dat naştere unor văi adânci şi de un
pitoresc deosebit. Ineditul peisajului a făcut ca Tătarca, Şoimul şi Repedea să fie declarate
rezervaţii naturale.La contactul Călimanilor cu Podişul Transilvaniei, sunt consemnate o serie de
fenomene geologice spectaculoase: Acul Geologului - coloana andezică cu o inăltime de 40 m,
peretele Piatra Corbului, Piatra Cuşmei, peşterile Strâmtu şi Alunului.

Puncte de interes turistic din munţi Bârgăului.

1. Piatra Mare.
Trecând prin defileul Bistriţei spre Colibiţa, vei fi impresionat de stâncile care il
strajuiesc. Din ele, cea ridicată deasupra Coloanei iţi va atrage insă atenţia. O vei vedea apoi, din
alte unghiuri, atunci când urci barajul sau de pe Capul Dealului, imaginaţia o va asocia unor
diferite animale si vei simţi un imbold de a ajunge la ea.Din această cauză i se mai spune şi
“maimută” pe lângă denumirea data de localnici “Piatra Mare”.Din Valea Bistritei, ea pare greu
accesibilă, dar de pe malul lacului drumul nu este greu căci urcă domol până sus, sub vârful
Arinişului şi apoi urmează culmea secundară care sfărşeşte pe creştetul de piatră.De aici, intreg
defileul Bistriţei se deşfasoară la picioarele tale si privirea rătăceşte liberă peste culmi.Drumul de
intoarcere este acelaşi şi intreaga drumeţie durează poate cinci ore.
2. Dealul lui Puşcă
.
Cine ajunge la Colibiţa nu poate sa nu fie impresionat de peretele stâncos inălţat in
spatele hotelului. Privit de departe, el pare inaccesibil, dar nu este aşa, pornită din spatele
hotelului, o cărare suie spre culme, şerpuind uşor prin pădure. Şi drumul e plin de surprize, un
pinten de stâncă te poate scoate deasupra pădurii şi a lacului, te opreşti apoi uimit in fată
coloanei care ţâşneşte dintre copaci inspre cer şi poposeşti in marea poiană de sub vârf, deseori,
căprioarele pasc liniştite.De aici, un adevărat canion te aşteaptă pentru a te duce la portalul de
piatră un tunel ce te scoate pe versantul opus. La ieşire o mică grotă îmbie la exploatarea
adâncului iar colţul de stâncă de alături, cheamă la zbor.Coborârea pe deasupra marelui abrupt
oferă, din balcoanele de piatră privelişti unice şi tot circuitul nu durează mai mult de 2-3 ore.
3. Căsarul.

Căsarul cu cei 1591 m ai săi, străjuieşte spre nord depresiunea Colibiţei şi este un
adevărat barometru al zonei, căci norii agăţaţii de creştetul său prevestesc ploaie.El oferă insă
prilej de drumeţie căci şaua care il desparte de Măguriţa este un incântător loc de popas şi
belvedere spre Munţii Bârgăului.Drumul care il inconjoară ca o veritabilă centura, la altitudinea
poianei din şa, oferă două variante la fel de atractive, spre şaua Blajului de unde se revine pe
malul lacului după 5-6 ore de la plecare.Munţii, aceste “insule de uscat” cum le-a numit Darwin,

10
au primit si apărat in vremuri grele pe toti locuitorii din apropiere şi depărtari.Munţii sunt
stăpâniţi din vremuri imemoriabile numai de oameni sănătosi la minte si corp, harnici, curajoşi,
inteligenţi şi primitori ca nimeni alţii.Locuitorii acestor zone şi-au ales doi protectori, totdeauna
siguri: Muntele si credinţa in Dumnezeu.

POTENŢIALUL CLIMATO - TURISTIC

Potenţialul climato-turistic inseamnă totalitatea acţiunilor şi a formelor lor de exercitare

asupra organismului uman de către principalii factori ai climatului (presiunea aerului,
temperatura, umiditatea, radiaţia solară).Zona de contact Bârgău-Călimani se incadrează in
climatul temperat-montan, climat tipic depresiunilor din Carpaţii Orientali, ca rezultat al
diferenţei de altitudine dintre fundul depresiunii şi zona montană inconjuratoare. Sunt frecvente
inversiunile de temperatură, evidenţiate şi de faptul că formarea brumei şi a ingheţului are loc
mai timpuriu in zonele de luncă decât pe versanţi.
Durata de strălucire a soarelui insumează 2000 ore/an, zilele cu cer acoperit deţin 45% cu
maximul in lunile noiembrie, decembrie şi ianuarie. Nebulozitatea are valorile cele mai mari în
lunile mai-iunie.Stratul de zăpadă se menţine la sol in medie 60 zile/an, diferind in funcţie de
expunerea versanţilor.Primele ninsori apar intre inceputul lunii octombrie, iar ultimele căderi
spre mijlocul lunii mai.Solul ingheaţă spre sfârşitul lunii septembrie- inceputul lunii octombrie,
mai devreme pe fundul depresiunii.Temperatura medie anuală se incadrează intre 6-2 grade
Celsius. Timp de patru luni. dec.- martie, valorile de temperatură medie sunt negative, luna cea
mai rece fiind ianuarie (-6), valorile maxime fiind in iulie (16,7).

Datele locale indică o medie a precipitaţiilor de aprox.850 mm/an, cu ani ploioşi în care
s-a ajuns la 1184 mm/an (1960) dar şi ani in care au căzut doar 580 mm/an.Cantitatea medie
lunară maximă se inregistrează in luna iunie 146 mm iar cea mai coborată in decembrie 60 mm.

Astfel de valori de 850 mm in zonele joase ale depresiunii inaintând spre munte medii
anuale cresc la 1000 mm, iar pe culmile inalte ajung la 1100-1200 mm.In ceea ce priveşte,
regimul vânturilor, Colibiţa este adapostită comparativ cu zonele inconjurătoare, inalte. Vânturile
predominante au direcţia V-E; iarna predomină vântul din sectorul estic, iar vara frecvenţa atinge
maximul in iunie.
Se manifestă de asemenea şi brizele de munte şi de lac, cele din urmă fiind generate de
diferenţele de temperatură dintre suprafaţa uscatului şi a lacului.
Datorită configuraţiei reliefului, in cadrul depresiunii pot fi separate următoarele
topoclimate:
- Topoclimatul fundului depresiunii, adapostit de vânturi, dar afectat de inversiuni de
temperatură, cu strat de zăpadă uniform.
- Topoclimatul versanţilor cu expoziţie sudică, cu valori mari de radiaţii solare, strat de
zăpadă instabil, intensificări ale vântului.
- Topoclimatul versanţilor cu expoziţie nordică, cu valori ale radiaţiilor solare mai mici,
strat de zăpadă uniform şi de lungă durată, cu unele intensificări ale vântului.
- Topoclimatul culmilor, cu intensificări ale vântului şi strat de zăpadă spulberată.
- Topoclimatul lacului de acumulare, cu regim termic moderat, umiditate ridicată,
circulaţia locală a aerului.

11
 Putem caracteriza clima Colibiţei ca una in general răcoroasă, cu veri plăcute care
frecvent se prelungesc până în lunile de toamnă.

POTENŢIALUL HIDROGEOGRAFIC

Apele din depresiunea Colibiţa aparţin bazinului hidrogeografic superior al Bistriţei-

Ardelene şi sunt reprezentate de cursul superior al Bistriţei, de afluenţii acesteia şi de lacul de
acumulare Colibiţa. Râul Bistriţa se formează din pâraiele Izvorul Lung şi Colbu, cu debite
importante, despărţite de interfluviu Blaja-Dălbidan.Este de reţinut densitatea ridicată a reţelei de
pâraie cu caracter permanent: Izvorul Lung, Panuleţ, Valea Măgurii, Buzila, Tomnatec.In cheile
Bistricioarei se varsă Repedea şi Şoimul ( pe stânga), vai mai viguroase.Pe dreapta merită a fi
semnalată cascada Tinoasa, cu o cadere de 35 m.Menţionam si câteva pâraie neânsemnate care se
varsă direct in lac. Pârâul hanganilor, Buzila, Făgădău.Debitele mari se produc în perioada de
suprapunere a ploilor de primavară cu topirea zăpezilor sau in timpul ploilor torenţiale de
vară.După originea lor debitele maxime provin în proporţie de 75 % din ploi şi 25% din ploi şi
zăpezi. Anii cu debitele cele mai mari la Colibiţa au fost 1933,1970,1974,1980,1998.

Apele subterane.
În spaţiul depresiunii Colibiţa apele subterane nu sunt organizate intr-o pânză freatică
continuă datorită constituţiei marnao-argiloasă a sedimentelor. Ele sunt localizate numai în
aluviunile albiilor majore ale pâraielor şi în deluviile cu pat impermeabil.
Izvoarele.
Sunt rare pe fundul depresiunii, dar sunt prezentate în acumulările piemontane de la
poalele Bârgăului, în glacisul de sub Piatra lui Orban, la poalele Călimanilor şi în zonele înalte
(Poiana Calului, Terha, Tomnatic, Dabildan).În Poiana Slatini, în partea nordică se află izvoare
sărate.Izvoarele minerale carbogazoase - feruginoase, se intâlnesc în zona Călimanilor, dar cele
mai importante sunt pe Valea Izvorului Lung:
- izv. Dalbidan 1-la 7 km de Gura Izvoarelor, pe partea dreaptă a drumului, este
amenajat cu centură de beton şi acoperiş, are cea mai bună apă din zona.
- izv. Dalbidan 2- la 500 m de primul la conflueţa părăului Dascălu cu Izvorul
Lung, este înconjurat cu lespezi, cu o fântână cu apă dulce la câţiva metri de el.
- izv. Dalbidan 3- se află la 100 metri de al doilea, pe dreapta Izvorului Lung,
lângă pădure.Este în stare sălbatică.
- izv. Terha - la 50 m de Cracii Trhii, pe stânga drumului, se lucrează la
amenajarea lui.Intre izv. Dalbidan 3 şi Terha se mai află incă 3 izvoare minerale, sub drumul
forestier, pe dreapta, dar sunt slabe ca debit şi greu de depistat.
În bazinul Colbului, se află Tăul Zânelor, lac de munte, format într-o adâncitură la baza
versantului abrupt al Culmii Ţiganca(prezentat la capitolul Drumeţii). Dimensiunile acestuia sunt
reduse şi se află într-un avansat stadiu de colmatare.

12
 Lacul de acumulare Colibita
S-a format în spatele barajului, având o suprafaţă de 300 ha. Poate aduna un volum de
apă de 90 mil.mc, constituirea acestuia având pe bază debitului Bistriţa precum şi a unei cantităţi
de apă ce este adusă în lac în sistem gravitaţional, din mai multe văi din stânga râului. Pentru
evacuarea apelor mari, în lac a fost realizat un sistem de deversare de tip pâlnie şi o galerie în
măsură să permită trecerea unui debit de 550mc/s. În acelasi timp, golirea de fund a barajului a
fost dimensionă pentru un debit de 104mc/s, iar priza de apă şi aductiunea pentru hidrocentrală
pot conduce un debit de 87mc/s. Producţia de curent electric a Amenajării Colibiţa-Bistriţa este
realizată printr-o uzină subterană, cu o putere instalată de 21 mw. Producţia de curent electric
într-un an cu regim hidrologic mediu este de 47,5 mil kw/an.Lacul a schimbat nu numai faţa
Colibiţei ci şi cursul vieţii. Satul a urcat în amonte, locul lui fiind luat de oglinda lacului. Acest
lac, ca de altfel orice lac antropic se adresează turismului recreativ, indiferent de funcţia lor
primordială, hidroenergetică, de aprovizionare cu apă, de regularizare, pentru irigaţii.

POTENŢIALUL BIOGEOGRAFIC

Potenţialul hidrogeografic include două elemente specifice cadrului natural şi anume

vegetaţia şi fauna.Interdependenţa stransă dintre cele două componente ale peisajului şi
conexiunile de ordin genetoc şi evolutiv motivează abordarea lor intr-un context aparte.Dealtfel,
legăturile existente între covorul vegetal şi animalele care şi-au găsit biotopul preferat în diferite
asociaţii, se reflectă şi în plan recreativ prin posibilitatea diversificării formelor de practicare a
turismului.
Padurea.

13
 Pădurea ocupă un loc de frunte în cadrul eco-sistemelor terestre, având o deosebită
importanţa din punct de vedere ecologic: protejează şi stabilizează solul şi climatul local şi
regimul hidrologic; controlează eficienţa ciclului nutrienţilor între sol şi vegetaţie; este habitatul
numeroaselor specii de animale şi plante.Din punct de vedere economic, pădurea furnizează
lemn de construcţii, materie primă pentru fabricarea celulozei şi hârtiei, fructe seminţe, rădăcini
folosite în hemeopatie.Pădurea este folosită în scopuri recreative, educaţionale, având o valoare
deosebită din acest punct de vedere.
Degradarea ei tot mai accentuată se datorează unor surse de poluare precum şi factorilor
antropogeni (seceta, vânt, îngheţ). La toate acestea se adaugă tăierile necontrolate, tăierile “rase”
precum şi folosirea de insecticide.Pădurile din zona Colibiţei sunt dispuse pe doua etaje: cel al
pădurilor de amestec şi cel al pădurilor de molid.
Etajul pădurilor de amenstec este reprezentat de fag şi molid. îl găsim prezent pe culmea
Pitei. La poalele Pietrei lui Orban şi în şeaua Blajului. La aceste specii se adaugă mai izolat
bradul , paltinul de munte, larita. Stratul ierbos cuprinde macrisul iepurelui, ferigi,murul,
ciupercile comestibile şi otrăvitoare.Etajul molidului incepe la 1000 m altitudine pe partea sudică
şi la 1200 m pe cea nordică. specia dominantă este Picea Abies, asociată cu scorus, paltin, larita,
fag, frasin. Stratul de arbuşti este mai sărac: caprifoi, cununiţă, coacăz, zmeur, mur.Stratul ierbos
se compune din merişor de munte, macrişul iepurelui, afinul, clopoţei. Ferigele sunt mai
răspândite, iar în poienile rezultate din despăduriri s-au format pajişti secundare unde pot fi
întâlnite plante ca zburatoarea, trestia de pădure, zmeuriş, foarte căutate de turişti şi localnici.

Etajul subalpin.
Deasupra pădurii de molid se întinde etajul subalpin. În zona Bistricior- Stracior-
Viiăoara la 1350 m apare jnepănul; el devine dominant în jurul altitudini de 1850 m şi se
asociază cu ienupărul, salcia căprească, afinul merişorul. Între 1600-1900 m este prezent arinul
de munte, iar molidul este un element nelipsit, urcând până la culmi indrăzneţe.Deasupra
ţesăturii de jneapăn, pe crestele Bistricorului şi Străciorului, în golul alpin răzbat doar arbuştii ca
afinul, merişorul, salcia pitică, plante care rezistă vânturilor, temperaturilor extreme şi ceţii.

Fauna.
Etajele de amestec şi al molidului sunt populate de cerb, ursul brun, jder, căprioara,
mistreţul. Dintre păsări putem vedea ienurca, cocoşul de munte, acvila, huhurezul, ciocănitoarea,
corbul, mierla, piţigoiul, cucul. Pe lac se rotesc în treacăt pescăruşi, raţe sălbatice,
berze.Reptilele întâlnite în această zonă sunt vipera comună, şopârla de munte, salamandra,
broaşte, şopârla de casă.
Apele aparţin păstrăvului, zglăvoacei, lipanul, cleanul, grindelul.
Păşunile şi fâneţele.

Ele ocupă areale intinse în perimetrul depresiunii, orpindu-se la poalele pădurilor,

prevestite de măceş şi alun.În timpul primăverii şi verii se lasă alintate de căldura soarelui,
margaretele, clopoţeii, aglica. Pe locurile mai umede întâlnim poroinicul. Prin fâneţe putem
admira brânduşele, ciuboţica cucului, o sumedenie de flori albe şi galbene.
Solurile.
Sub pădurile de amestec s-au format soluri brun-acide şi brune eumezobazice, iar sub
etajul molidului sunt soluri brune-acide podzolice şi brune feriiluvide.
În perimetrul mlaştinilor (cantonate în locuri concave, umbroase şi umede) vegetaţia este
compusă din specii hidrofileşău higrofile (muşchi acvatici, anini). Mlaştinile se întind în jurul
lacului, pe Izv. Lung, Valea Colbului, etc.

14
 REZERVAŢII NATURALE.

Printre elementele care contribuie la menţinerea unui mediu natural nealterat, un loc
important îl ocupă ariile care pot conserva uneori pe suprafeţe întinse entitaţi deosebit de
valoroase din natura primară.Să ne oprim asupra acestor locuri care ne vor arata lucruri neştiute
şi nebănuite, ne vor familiariza cu specii şi fenomene deosebite. Tot ele vor fi acelea care ne vor
arăta natura nealterată de intervenţia umană şi ne vor face sa înţelegem necesitatea ocrotirii
naturii în ansamblu ei.
TĂUL ZÂNELOR - rezervaţie hidrologică.

Caracterizare - lac cu faună şi floră specifică lacurilor montane, dar nu alpine.

Localizare şi acces - Tăul Zânelor este situat în partea NV a Munţilor Călimani la baza
versantului NE al vf. Ţiganca (1596 m). Din şoseaua betonată Bistriţa-Bârgăului - Vatra Dornei
(DN 17), din loc. Prundu Bârgăului, la km 85+400 se ramifică spre SE drumul ce duce la Bistriţa
Bârgăului şi care străbate pitoreştile Chei ale Bistriţei până la barajul lacului de acumulare.Mai
departe drumul neasfaltat constituie şoseaua de centura a lacului înspre N, iar spre coada lacului
coboară în Miţa. Din Miţa urmăm drumul forestier care merge pe părăul Panuleţ, Poiana
Fundului Secului, Izvorul Secului până sub vârful Ţiganca.Obiectul ocrotirii - lacul s-a format în
spatele unui val de grohotis, pornit de pe versantul nordic al vf. Lui Ţiganca la care se adaugă şi
două conuri de grohotis ce au format împreună o perdea de grohotis. De-a lungul timpului
acţiunea agenţilor atmosferici a favorizat alterarea lor fizico-chimica dând naştere unui material
argilos care a umplut golurile, impermealizând acumulările de grohotis rezultând un “tău” lung
de circa 75 m şi lat de 50 m cu adâncimea maximă de 4 m.Azi lacul este înconjurat de o
frumoasă pădure de molid, iar în partea sa nordică se află o mică poieniţă. Suprafaţa ocrotită este
de 15 ha.

BISTRICIORUL - rezervaţie botanică.

Caracterizare – pâlcuri mari de jneapăn alcătuiesc un jnepeniş relativ întins, pe versantul
N şi E al vârfului Bistriciorul (1990 m), cărora li se asociază grupuri de rododendroni.Localizare
şi acces - Situat la izvoarele Părăului Colbu. Punctul de plecare pentru o ascensiune , este Miţa,
de unde se pleacă pe părăul Colbu până la mină, iar apoi o potecă ne duce pe Bistricior. Un alt
drum porneşte din Prundu Bârgăului, apoi pătrunde în Cheile Bistriţei. Pe care le străbate şi
continuă până în Miţa, de unde ieşim şi urmărim drumul forestier care însoţeşte V.Colbului şi ne
îndreptăm spre creasta alcătuită din Vf. Viişoara , Stracior, Bistricior.De la mină, dupa urcuş de
circa o ora , se ajunge la baza versantului vestic al vf. Bistricior, iar de aici mai avem 100 m până
unde incepe jnepenişul şi intrăm ăn suprafaţa ocrotită.Obiectul ocrotirii - pe versantul de V al
Bistriciorului pe o suprafaţă de aproximativ 10 ha, se află un jnepeniş compact care se continuă
cu mici intreruperi spre N, spre vf. Viişoara şi spre S spre Strunior. Jnepii formează o fâşie
continuă lungă de 1,5 km şi lată de 200 m, paralele cu curba de nivel, dar ei se continuă şi
perpendicular, fiind întrerupţi doar de curgeri de grohotişuri pornite de pe Vf. Bistricior.

15
 Avale de jepi se află mici suprafeţe de păşuni şi apoi o frumoasă pădure de molid, iar mai
sus de ei printre blocuri de piatră se află grupuri de zmirdar, pe care le zărim până spre vârful
muntelui.Suprafaţa ocrotită este de 20 ha.
VALEA REPEDE - rezervaţia complexă din Călimani.

Caracterizare - formaţiuni erozionale deosebit de numeroase, pe valea Repedea din

Călimani de NV, la care se adaugă pâlcurile de larice.Localizare şi acces - din Prundu Bârgăului
prin valea Bistriţei trecând de Bistriţa bârgăului, străbatem Cheile Bistricioarei până la
confluenţa cu Valea Repedea.Obiectul ocrotirii - Valea îşi are originea într-un sector cuprins între
vf. Calul (1540 m) şi Piatra lui Orban (1453 m). Pe o distanţă de
12 km, a ferestruit formaţiunile eruptive ale Călimanului, în apropierea limitei dintre aceştia şi
Munţii Bârgăului.Pe dreapta şi pe stânga văii apar numeroase formaţiuni erozionale (ace, stâlpi,
ciuperci, ziduri) datorate eroziunii diferenţiale care a afectat formaţiunile vulcanice. În această
succesiune de formaţiuni cu durităţi şi granulaţii diferite, eroziunea acţioneaza diferenţia şi azi,
având ca rezultat formele ciudate ce dau peisajului o notă aparte.Versanţii care flanchează Valea
Repede afluent sau vale Scoruseţ cu Valea Neagră, au un aspect ruiniform datorită alcătuirii lor
geologice. În ansamblu , peisajul este incântător şi de un pitoresc aparte.Pe versanţii care
mărginesc valea, începând de la confluenţa cu Valea Bistriţei, apar stânci curioase, a căror număr
este mai mare decât în amonte de confluenţa cu Valea Scoruseţ la circa 1,5 km amonte de
confluenţa menţionată, Valea Repede primeşte pe dreapta Părăul Cerbului, flacat de alte stânci cu
forme diferite, interesante.Pe versanţii de la obârşia părăului se afla numeroase exemplare de
larice.Suprafaţa ocrotită este de 500 ha.

TĂTARCA - rezervaţie peisagistică

Caracterizare - peisaj de mărturii geologice (microreliefuri reziduale) în eruptivul

Călimani de NV.Localizare şi acces - numită şi “Pietrele Tătărcii”, reprezintă un sector montan
situat la extremitatea NV a Călimanilor, pe părăul Tătarca, afluent al Bistriţei Ardelene.Pornim
din Prundu Bârgăului pe traseu care duce la Colibiţa, trecem prin Bistriţa Bârgăului până în
dreptul gării, de unde porneşte pe dreapta un drum care urcă printre case, însoţind valea Tătarcii.
Intrăm în culoarul strâmt creat de Valea Tătarcii. Până la marginea localităţii se poate merge şi cu
mijloace auto, dar mai departe drumul forestier, abandonat, a fost spălat de apă în mai multe
locuri şi ne continuăm drumeţia pe jos.Obiectul ocrotirii - la marginea localităţii Bistriţa
Bârgăului, eruptivul este alcătuit din piroclastice depuse subaerian, reprezentate printr-o
alternanţă de brecii şi microbrecii, conglomerate.În multe puncte, formaţiunile vulcanice sunt
acoperite de curgeri andezitice şi strabătute de intruziuni de aceeasi natură.Grosimea acestor
formaţiuni în zona Tătarca ajunge la circa 500 m, iar Valea Tătărcii le-a taiat pe o adancime de
200 m. versanţii văii, lungă de 3km sunt acoperiţi în parte de pădure de foiase în amestec cu
molid. Această pădure este pigmentată de formaţiuni erozionale, de forme şi mărimi diferite,
dând un peisaj geologic asemănăntor cu cel din Valea Bistriţei şi Valea Repede.Formaţiunile
erozionale cu forme curioase, apar pe vârful Tătarca (1274m) ca nişte stânci înalte,
grupate.Pentru frumuseţea şi pitorescul acestei suprafeţe s-a constituit o rezervaţie
peisagistică.Suprafaţă ocrotită este de 500 ha.Suprafeţele descrise reprezintă zone care prin
elementele naturalistice pe care le includ, prezintă o deosebită insemnătate ştiinţifică şi estetică.
Ele trebuie conservate pentru a putea fi lăsate posterităţii ca bunuri ale acestui popor, “libere de
orice sarcini şi servituţi”.

16
 1.3. Resursele agroturistice antropice ale localității:

Depresiunea Colibiţa, după cum s-a putut observa până la acest capitol, se remarcă în cea
mai mare parte datorită velentelor turistice aparţinând componentelor cadrului natural. Resursele
turistice de natură antropică ocupă un rol secundar cu siguranţă, atât din cauza aspectului
cantitativ cât şi a diversităţii reduse, însă îşi aduc şi ele contribuţia la completarea valorii turistice
a zonei.Astfel o întâietate evidentă trebuie acordată resurselor turistice de natură etnografică
datorită specificului lor, ştiut ca fiecare etnie posedă un patrimoniu propriu, spiritual şi material
rezultat din evoluţia conştiinţei sale în timp şi spaţiu.Din această cauză, turiştii proveniţi din
afara zonei, vor asimila acest patrimoniu ce va reprezenta pentru el însuşirile unicităţii şi ineditul
adesea absolute.O altă caracteristică a resurselor etnografice o reprezintă imbinarea permanentă a
edificiilor şi obiectivelor cu funcţie atractivă cu manifestăirle şi ocupaţiile ce se desfăşoară într-
un cadru oferit frecvent de primele.

GOSPODARIA ŢĂRĂNEASCĂ.

În funcţie de poziţia forma, dimensiunile, materialele de construcţie folosite ,

gospodăriile ţărăneşti pot fi grupate în tipice şi netipice.
Tipul vechi - unde anexele gospodăriei (sura, grajdul, coteţul ) fac corp comun cu casa.
Astfel, formele pe care le inglobează acest tip sunt:
- cameră, şură, grajdul
- cameră,cămară, şură, grajdul
- cameră, tindă,şură, grajdul
Casele de acest tip sunt mici şi cu acoperiş de şindrilă înalt. Ferestrele mai reduse ca
număr şi dimensiuni. pe dinafară sunt tencuite în alb sau albastru. Intrarea în casă se face de pe
prispă, prin tindă.
Al doilea tip caracterizează prin aceea că anexele nu fac corp comun cu casa. Aici
distingem următoarele compartimente:
- cameră, tindă, cameră
- cameră, tindă, cameră, cameră
- cameră, tindă, cameră, cameră, cameră
Odată cu organizarea şantierului de construire a barajului cea mai mare parte a
construcţiilor vechi sunt demolate, organizându-se o altă vatră de sat în locul numit Valea
Măgurii sau Miţa unde se fac construcţii cu caracteristici moderne.

PORTUL POPULAR

Este comun pentru toate localitatile de pe valea bârgăului, care este situată ţntr-o zona de
interferenţă etnografică, Bârgău, Someş, Bucovina, se reflectă şi în structura generală a portului
popular.Portul femeiesc cuprinde cămaşa şi poalele. Cele pentru zilele de sărbătoare din pânză de
bumbac (panam), iar cele pentru zilele de lucru din cânepă. Împodobirea cămăşii se face la guler,
pe mânecă, pe piept(platca) şi constă din cusături cu satinuri şi mărgele de diferite culori ( nuanţe
de roşu, portocaliu, albastru pentru tineret, acestora adăugându-li-se mult negru la cei vârstnici.
peste poale se poartă şurţul (în faţă) şi pânzătură (în spate).Îmbrăcămintea împletită din lână este
reprezentată prin flanele (sfetăre), sau ciorapi şi mânuşi. Pentru zilele de iarna se foloseşte

17
îmbrăcăminte din panură: sumanul, căputul, recalul.Oierutul a oferit sursa principală de materii
prime pentru hainele de iarnă; pieile lucrate de cojocarii săteni se transformă în pieptare de tot
felul şi cojoace ornamentate de o bogată tematică florală.Portului popular I se adaugă şi piesele
de incăltăminte: opinci, ciubote, ghete, pantofi, sandale.Pe cap poartă năframă, mai subţire din
bumbac, vara, iar din lână iarnă.Portul bărbătesc se compune din: cămaşă, izmene, pantaloni -
cioareci din pănură albă/neagră, pieptar, suman, cojoc, confectionate din aceleaşi materiale ca şi
portul femeiesc.

Ocupaţiile şi Meşteşugurile

Modul cum populaţia rurală îşi asigură existenţa diferă de la un tip de relief la altul, de la
o regiune climatică la alta. Atractivitatea acestora este conţinută în modul lor de practicare, în
ustensilele folosite, în modificările aduse peisajului natura, în rezultatul final al activităţii umane.
Cultivarea pământului
Este ocupaţia de bază la Colibiţa, 68% din locuitori fiind cuprinşi în această ramură. Din
cele 249 ha de teren agricol, 68 ha sunt arabile, restul fiind ocupate de pasuni, fâneţe şi păduri.
Prin realizarea acumulării, suprafaţa agricolă s-a restrans, în special în zona de luncă, rămânând
folosibili versanţii şi terasele.e practică cultura individuală. Culturile sunt reprezentate de ovăz,
porumb, cartof, varză, sfeclă furajeră, fasole, pomi fructiferi.
Creşterea animalelor

Ocupaţie străveche ce se bazează aici pe întinsele păşuni şi fânaţe. Transhumanţa

pulsează prin numeroasele stâne care se află în Poiana Calului, gura Plaiului, Poiana de sub
Măgura, Poiana Andrechii.

Exploatarea lemnului

Se practică de foarte multă vreme în această zonă. În timpul Mariei Tereza (1740-1780)
s-a construit drumul forestier de pe culmea Dealul Negru, care vine de la Cuşma, trece prin
Vulturul, Dealul Calului,poiana Cifii, Moldoveanca, Ţiganca, ocoleşte pe la sud Bistriciorul şi
Străciorul şi ajunge în zona Pietrosul Călimanilor.Acest drum se numeşte “Drumul Tăranilor”,
care asigură transhumanţă păstorilor din Valea Bistriţei Ardelene spre Călimani.Pădurile de
molid constituie o bogăţie inestimabilă a acestor locuri. Lemnul tăiat este transportat la fabricile
de cherestea de la Bistriţa Bârgăului şi Susenii Bârgăului sau la fabrica de hartie din Prundu
Bârgăului.Exploatarea şi prelucrarea lemnului este nu numai o ocupaţie ci şi un meşteşug,
materialul exploatat fiind ulterior transformat prin prelucrare artizanală într-un foarte mare
număr de produse de uz casnic sau decorativ.
Deoarece se întalneşte cu predilecţie la locuitorii din regiunile montane, în special acolo
unde predomină esenţele uşor prelucrate (de răşinoase), este prezentă şi în această
zonă.Numeroase cabane forestiere pot fi întâlnite de-a lungul drumurilor, în Valea lui Toader,
Dalbidan, Terha, Ţiganca, Valea Blajei, Repedele.De asemenea, majoritatea gospodăriilor
folosite ca material de construcţie lemnul.

Olăritul

18
 O altă activitate cu rădăcini adânci în istorie, care se mai păstrează , în forma sa
tradiţională din punct de vedere al tehnicii de execuţie (ardere) şi a culorilor naturale folosite,
doar într-un număr restrans de localităţi; în cazul zonei noastre este vorba despre Josenii şi
Prundul Bârgăului unde se produce ceramica neagră, respectiv ceramică roşie.Din tehnicile
populare de prelucrare, se remarcă morile de apă cu ciutura (roata orizontală) sau cu roata
verticală cu cupe, care până acum cateva decenii erau frecvente, amplasate pe cursurile de apă
(Bistriţa) sau pe pivele (cu valtori), dintre care au rămas puţine.

Biserica
Istoria bisericii de la Colibiţa este zbuciumată. Construiţa din lemn în jurul anului 1882
da către preotul Vasile Pavel, se vede demolată 100 de ani mai târziu din cauza lucrărilor de
construcţie a barajului de acumulare.În 1984, începe clăditul noii biserici de la Colibiţa, în noua
vatră a satului, exact de forma celei din lemn, dar din zidărie.

BARAJUL

Barajele sunt legate de o categorie relativ nouă de lacuri cu o valoare peisagistică

deosebită; lacurile de acumulare s-au impus ca obiective de sine stătătoare, amplasate la distanţe
relativ mici faţă de centrele urbane, carpatice sau limitrofe regiunii montane.Amplasarea şi
legăturile favorabile prin căi rutiere modernizate au făcut din lacurile de acumulare obiective
solicitate pentru turismul de sfârşit de săptămână. Unele lacuri beneficiază de ambianţa montană
deosebită cum este şi cazul lacului de la Colibiţa.În continuare vom face o prezentare a barajului
propriu-zis, lacul în sine fiind abordat în cadrul “Resurselor hidrografice”.Barajul este amplasat
în zona de chei, între Dealul lui Puşca şi Capul Dealului. A fost executat din anrocamente
(andezite veritabile) extrase din cariera Pietricelul situată la 10 km de baraj, culmea pierzand
astfel 1,5 milioane metri cubi de rocă.Lucrările de pregătire şi apoi de punere în operă a
anrocamentelor a început în 1977, acolo unde versanţii s-au apropiat cel mai mult de râu, astfel
încât să permită economicitate în acelaşi timp condiţii tehnice optime pentru obţinerea unei
acumulări cât mai mari.Barajul, are o înălţime de 92 m şi lungimea la coronament de 252 m, iar
etanşizarea papamentului amonte s-a executat în principal cu folie din PVC de 0,8 mm grosime,
aplicată peste un strat de mortar şi alte materiale izolatoare (inclusiv bitum), protejată apoi de
dale prefabricate din beton slab armat În 1989 cand hidroconstrucţia a reuşit să asimileze
tehnologia şi utilajele pentru execuţia maşinilor din betoane asfaltice, lacul a fost golit,
umplutura de anrocamente.

19
2. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ŞI GRADUL LOR

DE CLASIFICARE

Pensiunea Lac Colibita – 3 margarete

Pensiunea Lac Colibita este situata deasupra drumului care serpuieste pe malul stang al
lacului cu acelasi nume. Terenul generos pe care este amplasata pensiunea, incojurat de padure,
asigura intimitatea si linistea clientilor nostrii.
Pensiunea inaugurata in decembrie 2015 ofera clientilor sai servicii de cazare in 11
camere duble, cu baie si balcon propriu, la preturi si conditii care satisfac cele mai pretentioase
gusturi.
Datorita pozitionarii ei la inaltime, din camerele si restaurantul pensiunii puteti admira
privelistea deosebita, panoramica, oferita de lacul Colibita, muntii Bargau si muntii Calimani
care-l inconjoara.
Restaurantul pensiunii cu o capacitate 48 de loc+ 50 de locuri ofera clientilor sai o gama
diversificata de produse traditionale ardelenesti peparate din ingrediente naturale cum ar
fi: slana, jumari, carnat, branza de oaie framantata, zama de fasole cu ciolan afumat, zama de
cartofi cu afumatura, ciorba ardeleneasca cu tarhon, zama de varza (lucicos), zama de salate cu
mamaliga pe paturi, gulas de porc, gulas de vita, bobgulas, papricas de pui, papricas de
ciuperci, piept de porc intreg la cuptor, fasole frecata cu carnat de casa, mamaliga pe paturi cu
branza, jumari si carnati.
Barul pensiunii pune la dispozitia clientilor sai un sortiment diversificat de bauturi
alcoolice si nealcoolice cafea, ceai si binenteles binecunoscuta palinca de Bistrita.
Clientii pensiunii se pot recrea in sauna si jacuzziul exterior amplasat pe terasa, la etaj, de
unde pot admira peisajul mirific.

20
21
 Pensiunea Ily – 3 margarete

Situată în Colibiţa, Pensiunea Ily oferă o terasă şi WiFi gratuit în întreaga proprietate.
Toate camerele au TV cu ecran plat cu canale prin cablu, bucătărie şi baie privată. Proprietatea
are o bucătărie comună şi un lounge comun.
Toate camerele pensiunii au un balcon cu vedere la munte. Unităţile sunt utilate cu un
cuptor cu microunde.
În Colibiţa şi în zona din jur sunt disponibile diverse activităţi, care includ pescuitul.
Oraşul Bistriţa se află la 43 km de proprietate.

22
 Pensiunea Encian – 3 margarete

Pensiunea Encian se află în Colibiţa şi are un lounge comun, o grădină, facilităţi de grătar
şi acces gratuit la internet WiFi în întreaga proprietate. Această proprietate are o terasă şi oferă
camere de familie. Se oferă parcare privată disponibilă la un cost suplimentar.
Unităţile de cazare ale pensiunii au cuptor cu microunde, zonă de relaxare, TV cu ecran
plat cu canale prin cablu, bucătărie, zonă de luat masa şi baie privată cu uscător de păr, duş şi
articole de toaletă gratuite.
Oaspeţii pot juca tenis de masă şi darts la Pensiunea Encian, iar proprietatea asigură
închirieri de biciclete.
Bistriţa este la 42 km de proprietate.

23
 Pensiunea Diana – 3 margarete

Situată în Colibița, Pensiunea Diana are terasă, grădină și facilități de grătar. Facilitățile
includ bucătărie comună, lounge comun și acces gratuit la internet WiFi în toate zonele
proprietății. Parcarea privată este disponibilă la un cost suplimentar.
Toate camerele pensiunii au zonă de relaxare. Camerele de la Pensiunea Diana au dulap,
TV cu ecran plat și baie privată.
De asemenea, există un loc de joacă pentru copii.
Bistrița se află la 43 km de Pensiunea Diana.

24
 3. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN
LOCALITATE

Turismul rural se defineşte prin petrecerea vacanţei in spaţiul rural. Colibiţa nu face
excepţie de la această formă de turism fiind reprezentativă prin conservarea tradiţiilor cât şi a
arhitecturii constructive locale. Însă această formă de turism cu motivaţii în dorinţa de
întoarcerere la natură, la viaţa şi obiceiurile tradiţionale are deocamdată o slabă prezenţă în zonă
motivată fiind de numărul scăzut al spaţiilor de cazare (ferma sau pensiune agroturistică), cât şi a
calităţii insuficiente al serviciilor şi dotărilor aferente.
Regiunea fiind situată deocamdată într-un mediu fără factori poluanţi, deţinătoare a unor
valori etnofolclorice, culturale şi tradiţii ancestrale, turistul este de la început mai mult sau mai
puţin implicat în activităţile tradiţionale ale zonei sau a gospodăriei.
Învingând reticenţa localnicilor la această formă inedită de turism, cu un management şi
cu resurse turistice adecvate (dar nu incisive), se va putea permite realizarea unor oferte
diversificate şi personalizate, satisfăcând motivaţiile turiştilor (recreere, tratament, sport,
vânătoare, pescuit, artizanat, vizitarea obiectivelor naturale şi antropice, ocupaţii tradiţionale,
păstorit, etc).
Avantajele acestei forme de turism sunt costurile mici comparativ cu alte forme de vacanţă,
originalitatea călătoriilor, absenţa aglomeraţiei, stimularea economiei zonei rurale, crearea de noi
locuri de muncă mai ales pentru femei, obţinerea de venituri din valorificarea excedentului de
produse agricole şi zootehnice, protejarea mediului şi conservarea tradiţiilor.
Aria de desfăşurare : pe latura dreaptă a lacului Colibiţa până pe versantul sud-estic al
Vârfului Căsarul unde gospodăriile ţărăneşti sunt mai numeroase dar destul de răsfirate.
Turismul cultural pe axa Colibiţa – Bistriţa Bârgăului se concretizează prin vizitarea
obiectivelor patrimoniului istoric, participarea la evenimente culturale (festivaluri folclorice,
sărbători tradiţionale) cu caracter periodic sau permanent. Printre avantaje se poate numi
independenţa de un anumit sezon cât şi de calitatea infrastructurii (interesează mai mult
importanţa culturală a obiectivului).
Dezavantajele sunt legate de faptul că se adresează unui public avizat, cu înalt nivel de
instrucţie şi cultură şi este mai scump decât turismul de agrement. Turismul cultural începe să
devină aici o formă modernă de a petrece vacanţă, o formă în plină expansiune.
Aria de desfăşurare: Regiunea Bistriţa Bârgăului - Colibiţa beneficiază de un valoros
patrimoniu turistic antropic, reprezentat prin arhitectură şi creaţie tehnică populară, manifestări
populare tradiţionale, etnografie şi tradiţie orală.

25
 Concluzii şi perspective de dezvoltare

În momentul de faţă, zona Colibiţei deţine o serie de atribute care ar putea să o plaseze în
sfera staţiunilor montane de interes naţional, însă din cauza unor neajunsuri majore, acest lucru
nu este deocamdată posibil.În cele ce urmează , aş dori să enumăr câteva idei privitoare la
eliminarea neajunsurilor existente şi dezvoltarea turistică a zonei în viitor:
- îmbunătăţirea căilor de acces, în special a celor locale situate de-a lungul lacului,
acestea necesitând a fi asfaltate în întregime.
- introducerea unor mijloace de transport cu plecare din Bistriţa, care să urce până sus
la baraj (sau până în Miţa).
- având în vedere că pe calea ferată se poate ajunge doar până la Bistriţa Bârgăului,
asigurarea transportului de aici şi până sus la baraj ar fi de mare utilitate, mai ales pentru turiştii
care nu sunt posesori auto sau pur şi simplu nu doresc să călătorească cu autoturismul.
- ţinând cont că pincipala atracţie a zonei este exercitată de munţi (Călimanii fiind,
comparativ cu alte massive montane, de o sălbăticie aparte şi bine împăduriţi), se impune
verificarea, completarea, intretinerea potecilor, marcajelor şi a drumurilor forestiere.
- finalizarea rapidă a hotelului şi punerea acestuia în funcţiune.
- edificarea unei baze materiale corespunzatoare, în special a bazei de cazare, aceasta
fiind practice inexistentă. Astfel, ar creşte cu siguranţă fluxurile turistice iar ariile emitatoare de
turişti s-ar extinde.
- reglementarea situaţiei reşedinţelor secundare, clarificarea posibilitşţilor şi condiţiilor
de cazare a turiştilor.
- iluminarea (cel putin parţială) a drumurilor locale, în special a drumului ce însoţeşte
lacul; astfel se elimină posibilele accidente.
- stoparea defrişării pădurilor care are drept urmare smulgerea copacilor de către
vânturile puternice.
- amenajarea, exploatarea raţională şi conservarea mediului inconjurator, în
concordanţă cu perspectivele de dezvoltare turistică, în aşa fel încât să satisfacă şi cerintele unor
fluxuri viitoare.

26
4. STUDIU DE CAZ: Crearea unui pachet de servicii turistice sau
agroturistice

27
 BIBLIOGRAFIE

Google imanges
Wikipedia.ro
Booking.ro
Turistinfo.ro
http://cabana-amurg.ro/pagina/lacul-colibita/

28