Caracterizare geografica

Profesor, Chivulescu Maria

Ce formă de relief este prezentată pe hartă?

Subcarpaţii
 Subcarpaţii

▬ reprezintă o regiune de dealuri la exteriorul Carpaţilor

▬ delimitaţi de: Valea Moldovei în nord şi Motrului în sud-vest, Carpaţii

Orientali şi Meridionali în vest şi nord, Podişul Moldovei în est şi Podişul
Getic în sud
▬ cele mai înalte dealuri au peste 1000 m, iar cele mai joase au 300 m
▬ resurse: petrol, gaze naturale, cărbuni, sare, etc.

Diviziuni: Subcarpaţii Moldovei → între râurile Moldova, Trotuş şi Siret

Subcarpaţii de Curbură →de la valea Trotuşului la valea
Dâmboviţei, între Carpaţii de Curbură, Bucegi şi Câmpia Română
Subcarpaţii Getici → între văile Dâmboviţa şi Motru, Carpaţii
Meridionali în nord şi Podişul Getic în sud
Subcarpaţii
→ situaţi la exteriorul Carpaţilor
→ se întind de la Valea Moldovei până la Valea Motrului
→ au înălţimi între 400-1000 m
→sunt formaţi prin încreţire, asemeni munţilor
→ resurse: sare, cărbuni, petrol, gaze naturale, materiale de
construcţie,
ape minerale
→Subdiviziuni: Subcarpaţii Moldovei
Subcarpaţii de Curbură
Subcarpaţii Getici
Subcarpaţii Moldovei
Subcarpaţii de Curburură
 Vulcanii Noroioşi, în istorie şi legende

”Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru

prima dată la noi în ţară la Berca, judeţul Buzău, de
francezul H. Cognard în 1867 cu ocazia unor
prospecţiuni petroliere. Mai târziu, au fost descrişi în
1883 de Grigore Cobălcescu, în 1890 de Grigore
Ştefănescu şi în 1965 de Mircea Peahă, care
întocmeşte o lucrare de sinteză”, scrie publicistul
Gheorghe Petcu, în "Judeţul Buzău-Legende şi istorie".
Pâclele Mari și Mici
Aspect selenar
Berca- Arbănași
 Cea mai mare concentraţie de vulcani noroioşi (400) se găseşte în Azerbaidjan şi în
zona Mării Caspice, iar cel mai mare vulcan noroios se numeşte Lusi şi a erupt prima
dată în 2006 în estul Insulei Java din Indonezia (în perioada de vârf a erupţiei, 180.000
m³ de noroi erau azvârliţi zilnic din crater, aşa încât au fost acoperite sate, şcoli şi
ferme locale pe o rază ce a atins 7 km²) .
De la mii de kilometri sub pământ, gazele naturale îşi caută drum spre
suprafaţă, sub o presiune crescândă; în partea finală a drumului lor, ele
antrenează ape freatice, marne (calcarele argiloase) dizolvate şi argilă,

aruncându-le în afară sub formă de noroi lichid .

 Noroiul argintiu curge din orificii mici, apărute pe suprafeţele plane, ori
izbucneşte din cratere joase cu diametre variate, dar nu foarte mari, de până la
câţiva metri. Uneori, conurile acestor vulcani în miniatură se înalţă mult,

alteori se bombează şi se rotunjesc, asemenea muşuroaielor.

Acolo unde noroiul scurs s-a uscat de curând, pojghiţe groase se adaugă stratului gălbui
şi albicios (din pricina sărurilor rămase după evaporarea apei). În timp, după cicluri
nenumărate de umiditate-ariditate, îngheţ-dezgheţ, aceste straturi de noroi se
transformă în masă compactă, brăzdată de adâncituri neregulate, prin care apa îşi face

loc în perioadele ploioase.

 Dar sub soarele de vară, movilele uscate ale vulcanilor adormiţi şi pantele lor
lor neregulate ar putea să îţi sugereze nişte spinări uriaşe de reptile preistorice,
cu solzi fosilizaţi. Sau, doar un peisaj selenar.
Pâclele Mari, deşi nu te mai surprind prin spectaculos, te farmecă: conurile
vulcanice sunt înalte, pâraiele de noroi rece strălucesc în soare, culmile

numeroase par topite şi prelinse ca ceara. 

Punctul principal de pornire către Focul Viu de la Andreiaşu este
oraşul Focşani- VRANCEA
Rezervaţia naturală „Focul Viu” este situată
în inima satului Andreiaşu de Jos, pe un
suprafaţă de aproape 40 de hectare. Focul
Viu are şi o puternică simbolistică religioasă,
fiind cunoscut ca un protector al animalelor,
însă are şi o semnificaţie negativă, în sensul
că flăcările mari anunţă un cutremur.
Focul viu de la Andreiaşu de Jos şi Focul Viu de la Lopătari,

la poaleleMunţilor Penteleu,
 Avem de-a face cu o emanaţie de gaze naturale. Cât de permanente sunt ele
nu se știe. Localnicii spun că s-ar mai stinge, dar, dacă se întâmplă asta, se

găseşte cineva să le reaprindă.

Flăcări de până la 30-40cm, care ies direct din pământ şi ard fără încetare.

Fenomenul este şi mai spectaculos odată cu lăsarea seri .

„Această emanare de gaze care are loc în permanenţă sau acest foc nestins din Andreiaşu
este legat de zona de fracturi Caşin-Bisoca, care facilitează ieşirea la zi a gazelor legate de
acumulările de hidrocarburi di subsol. Ciudatele pâlpâiri ale focurilor nestinse ce ţâşnesc
din pământ sunt legate de numele unor comori de aur ascunse prin aceste locuri. Dar nu
este vorba despre aurul galben al banilor, ci este aurul negru, ţiţeiul”, se arată într-o lucrare
din 1971 despre  rezervaţii naturale şi monumente ale naturii din judeţul Vrancea.  
 Focul viu de la Terca - Lopatari
BUZAU

Cunoscut si cu denumirea de `focul nestins`, Focul viu

este un fenomen natural, generat de o emanatie
perpetua de gaze naturale din pamant, care se aprind de
la razele solare. Efectul este un fenomen spectaculos si
mai ales o priveliste deosebita, multi turisti declarand ca
fenomenul `focul viu` se intinde pe o suprafata de 25 mp
si arde cu o flacara de 1,5 m inaltime, neincetat zi si
noapte.
Când îl vezi, gândul te duce că ar fi de sare, de fapt, este format
din roci destul de dure de culoare alb-cenusie.
Un indicator care ne arăta direcția către Focul Viu, primul și
singurul indicator.
Am parcat undeva unde nămolul era mai mic și am luat-o spre locul
unde indica săgețica. A trebuit să traversăm un pârâu…
… apoi altul
… și de aici la deal după instinct.
Și toată distracția asta pentru cateva flacări, deși, terenul pârjolit arăta
că au fost mai multe. Știam că nu era ceva care impresionează prin
mărime, ci fenomenul în sine, acele gaze care ies la suprafață și se
aprind singure sau sunt ajutate.
Aspectul rezervaţiei din satul Meledic, comuna Manzalesti este unul deosebit de frumos
    Platoul Meledic este o rezervatie naturala mixta, situata din punct de vedere geografic
in zona Subcarpatilor de Curbura, pe teritoriul administrativ al localitatilor Lopari si
Manzalesti. Acest platou reprezinta una dintre atractiile turistice ale judetului Buzau, fiind
situat in zona bazinului superior al Raului Slanic, intr-un cadru linistit, cu peisaje pitoresti.
Sunt gazduite aici numeroase atractii precum: dealuri de sare, canioane, pesteri, lacuri,
statui de lemn si o fauna specifica, alcatuita din specii printre care se numara si scorpionii
sau broastele testoase.
 ``Măgura pe care stăm — un vârf înalt de unde privim toată valea Meledicului şi munţii
depărtaţi cari-o înconjoară — se cheamă «Gruiul Haiducilor ». Un mândru castel se ridică
pe marginea lacului, flori ne-mpresoară, stelele tremură-n lac, lin clincătă pe vale apele
Slănicului“. Alexandru Vlahuţă. Sfinxul de la Buștea, unul dintre cele mai importante
obiective turistice din Muntenia este „fratele” mai puțin cunoscut al Sfinxului din Bucegi,
„uriașul” împietrit cu chip de om are șase metri înălțime și se află într-una dintre cele mai
vechi așezări umane din țara noastra.
 Mânzăleşti se află la aproximativ 50 de kilometri de municipiul Buzău, pe Valea Slănicului.
Aici este singurul loc de pe continent unde se găseşte sare la suprafaţă, mineral de care organismul
uman este dependent, fiind exploatat din cele mai vechi timpuri. Sarea este, de fapt, elementul
dominant la Mânzăleşti. Iar ca să ştii ce te aşteaptă, de vrei să-i calci meleagurile, natura a creat la
intrarea în comună un simbol sub formă de pinten alb ca sarea, înalt de zece metri. Se numeşte
Piatra Albă de la Grunj.
 La numai doi kilometri distanţă de centrul comunei se află rezervaţia „Platoul Meledic“,
care din punct de vedere ştiinţific, are o mare valoare geologică, zoologică şi speologică.
Platoul Meledic este situat la 600 de metri altitudine, fiind constituit din argile şi gresii de
cuvertură pe melasă miocenă salmastră a unui masiv de sare, înconjurată de formaţia de
gresii şi şisturi argiloase, spun prezentările ştiinţifice.
 Platoul Meledic este capătul superior al unui munte de sare, pe care s-a dezvoltat un
relief spectaculos, pe alocuri foarte denivelat. La prima vedere, pare un loc necălcat de
om, impresia fiind alimentată şi de faptul că acolo se ajunge numai pe un drum pietruit.
 Adâncimea lacului este de 20 de metri, teoretic, însă localnicii spun că nu au dat
niciodată de fund. „I se mai spune «Lacul fără Fund», din cauză că nimeni nu a dat de
fundul apei şi multe nenorociri s-au întâmplat în lacul ăsta“, spune Nicolae Lalu, localnic
din Meledic.
În jurul lacului Meledic se află o pajişte cu zeci de statui din lemn, 25 la număr, cioplite în
cadrul unei tabere de sculptură, din iunie 2001, de meşteri populari din zona folclorică
Mânzăleşti. Aici, tradiţiile au rămas nealterate, iar lucrul cu lemnul este o îndeletnicire vie,
asemenea olăritului şi ţesutului.
La un kilometru distanţă de platoul Meledic, în mijlocul unei păduri de tei, se află peştera
de Sare, unică în Europa prin modul de formare. Se numeşte S6 Mânzăleşti şi a obţinut
în anul 1980 atestatul mondial de cea mai lungă peşteră în sare, 1.257 de metri. Însă a
fost detronată, în 1983, de Peştera Malham din Israel, aflată în apropierea Mării Moarte,
care are o lungime totală de 3.100 de metri.
„La nord-vest de oraşul Buzău, pe munţi de sare, clubul de speologie «Emil
Racoviţă» din Bucureşti a descoperit 45 de peşteri care însumează 4.544 de
metri lungime şi 354 de metri denivelare. 
Teiul sub care s-a odihnit Alexandru Vlahuta cand a scris ``Romania
Pitoreasca``
Dealul Istrita, judetul Buzau
Pietroasele, locul unde a fost descoperit tezaului „Cloşca cu puii de aur”. Localitatea a
dobândit faimă în toată lumea după ce, în anul 1837, doi meşteri locali, care lucrau la o
carieră de piatră din zonă, au descoperit tezaurul Cloşca cu Puii de Aur. 
 
Crucea Manafului- Sunt două ipoteze cu privire la provenienţa numelui
-una afirmă că Manafu ar fi numele celui care a comandat-o,
-alta spune că manaf e doar un substantiv comun, care ar denumi un rang militat în
armata turcă a acelor vremuri.
Povestea locului spune că transportul megalitului de la cariera de travertin din Năieni, de
pe vârful dealului, s-a făcut pe trunchiul cu frunze al unui copac.
La doar câţiva paşi şi pe vârful înierbat din imediata apropiere a gardului de împrejmuire
sunt două necropole tracice. Aceste gropi funerare au fost săpate în calcarul dealului în
urmă cu circa 2600 de ani. În ele au foat descoperite obiecte de ceramică şi oseminte.
Pe vârful cel mai înalt al Dealului Colarea se vede spre nord un platou larg, numit Dealul
Tigoarea, pe care sunt risipite lucrările Taberelor de sculptură.
Satul Vârf şi Biserica dintr-o Piatră de pe vârful Dealului Colarea.
Deasupra peretelui Pietrei Şoimilor, versant de calcar în care trebuie să se afle şi chilia
lui Ambrozie.
 
De aici se vede cel mai bine peretele sudic din Piatra Şoimilor şi, mai în dreapta lui,
bisericuţa rupestră numită ,,Schitul lui Ambrozie”
 BIBLIOGRAFIE

Negut S.,Geografie – manual pentru clasa

a VIII-a
6. www wikipedia.org