Vulcanii Noroioși

Poate cel mai cunoscut obiectiv turistic din zonă, Vulcanii Noroioși se află în satul Beciu, și în comunele
Berca și Scorțoasa. Aceste formațiuni sunt de fapt explozii de gaz acumulat la peste 3000 m sub pământ,
care trece prin pânza freatică încercând să iasă la suprafață și amestecând astfel apa cu solul argilos. Când
se usucă nămolul se formează un con asemănător unui vulcan, de unde le vine și numele. Datorită
faptului că aceste „erupții” se produc constant, peisajul se schimbă în permanență, vizibil chiar de la o zi
la alta. Pâclele Mici se întind pe o suprafață de 10 hectare și sunt formațiuni mici, cu forme diverse. Acești
vulcani au înălțimi cuprinse între 2 și 8 metri. Pâclele mari se întind pe 20 de hectare și au 3 vulcani
principali, fiecare cu un diametru de peste 100 metri. Zona Pâclelor a fost numită rezervație naturală
datorită faptului că aici cresc două plante endemice (care nu se mai găsesc în niciun alt loc), pe numele
lor științific Nitraria schoberi și Obione verrucifera. Trebuie să știi că îți ia aproximativ 2 ore să vizitezi
Vulcanii Noroioși și că se percepe o mică taxă pentru vizitare, însă pensionarii și studenții beneficiază de
reduceri.
Cum ajungi: La doar 30 de kilometri de orașul Buzău, pentru a ajunge la Vulcanii Noroioși, trebuie să mergi
pe direcția Buzău-Vernești-Căndești-Berca-Joseni-Policiori-Vulcanii Noroioși.

Focurile Vii
Comuna Lopătari nu este ca oricare altă comună din județ. Aici se întâmplă fenomene asemănătoare
celor de la vulcanii noroioși, însă gazul care ţâşneşte din adâncuri, produce flăcări prin frecarea cu solul.
Focul este numit viu datorită faptului că este vizibil aproape în permanență, în special noaptea și atunci
când vegetația este minimalistă. Zona nu este una la care se poate ajunge ușor așa că se recomandă să
întrebi de localnici. Atunci când plouă, în zona care nu depășește 25 metri pătrați, se poate observa cum
bulbucă pământul, datorită gazului care încearcă să iasă la suprafață.

Lacul fără Fund

În pofida numelui, lacul are o adâncime de doar 2.5 m, însă este un lac periglaciar situat la o altitudine de
1420 m în Munții Siriului. Denumirea populară vine de la o legendă a unui oier care și-ar fi aruncat bâta de
oier în lac și ar fi regăsit-o în Dunăre ulterior. Lacul este de asemenea denumit Lacul Vulturilor, datorită
scriitorului Alexandru Vlahuță, care menționa că locul ar fi sălașul de primăvară al vulturilor. Zona este
una protejată datorită faptului că este singura zonă în care mai pot fi găsite caprele negre, specie pe cale
de dispariție. Există trasee turistice care să te ducă spre lac.

Platoul Carstic Salin Meledic

În apropierea lacului fără fund se găsește o zonă protejată, fiind o rezervație geomorfologică, zoologică
speologică și botanică. Platoul are o suprafață declarată de 136 hectare și se află la aproximativ 60 km de
Buzău. Aici se află cea mai lungă peșteră în sare (un record mondial pe care l-a obținut în 1980), peștera
„6S”, care are o lungime de 1220 m. Intrarea în peșteră este aproape blocată de alunecările cauzate de
ploi. În afară de această peșteră, platoul mai are și alte peșteri printre care și „Peștera cu 3 intrări”. Tot în
platou există două lacuri: Lacul Mare (cu o adâncime de 20 m) și Lacul Castelului.
Cum ajungi: La vreo 60 de kilometri de orașul Buzău (pe direcția Buzău-Vernești-Săpoca-Beceni-Niculești-
Mânzălești-Lopătari-Meledic) se află platoul despre care îți vorbesc. Drumul merge de-a lungul râului
Slănic și imediat după ce treci de munții de sare din Lopătari, se bifurcă. Alege drumul de țară din dreapta,
ce urcă printre case și dealuri. De altfel, chiar la intersecție vezi și indicatorul spre Pensiunea Meledic ce
se află chiar lângă lacul cu același nume. Drumul e de țară dar fără prea multe gropi așa că-l poți urca fără
griji cu mașina.

Barajul Siriu
Barajul se află pe raza satului Siriu și a fost finalizat în 1985, având ca scop producerea de energie
electrică. Este un baraj artificial, care a dus la formarea lacului (artificial) omonim și au fost construite mai
multe viaducte, pentru a ocoli satul Siriu. Totodată, construcția acestuia a provocat mutarea DN 10. Este
o destinație preferată de pescari, pentru că din lac pot fi pescuiți pești precum caras, scobar, crap, clean și
păstrăv.
Loc bun de mers cu caiacul sau barca, lacul artificial Siriu are vreo 10 kilometri lungime. Dacă găsești un
loc ferit, poți înnopta aici cu cortul și poți pescui în voie toată ziua. Tot de lângă lac pornesc diverse trasee
în munții Siriului.
Cum ajungi: Barajul se află la 80 de kilometri de orașul Buzău, pe drumul spre Brașov, pe direcția Buzău-
Vernești-Săpoca-Berca-Viperești-Cislău-Pătârlagele-Nehoiu-Baraj Siriu.

Babele de la Ulmet
„Babele” sunt de fapt o grămăjoară de trovanți care au rămas suspendați în poziții ciudate. Ei se găsesc la
marginea satului Ulmet, aparținător de comunia Bozioru. În popor, trovanții sunt numiți „pietre vii”
datorită modului în care se formează prin depuneri sedimentare, printr-un proces asemănător perlelor.
Există un traseu marcat de localnici care indică pe unde se poate ajunge la trovanți și tot localnicii sunt cei
care au denumit pietrele imense, oferindu-le nume sugestive, potrivite asemănării lor. Există așadar
Toboganul, Microfonul, Caseta, Cinci Casetofoane sau Scaunul.
Babele noastre sunt un grup de câțiva trovanți rămași suspendați în poziții ciudate. Trovanții sunt numiți
popular și “pietrele vii” și sunt pietre considerate pe vremuri magice datorită formelor acestora. În
general au forme rotunjite, uneori sferice, și s-au dezvoltat în nisipul de pe fundul mării Paratethys care
exista cândva și pe teritoriul României. Fiindcă ele „cresc” (de fapt la trecut, au „crescut”) concentric, au
fost confundați cu ouă de dinozauri sau chiar cu OZN-uri.
Ținând cont că în jurul unui punct se depun cam 4-5 centimetri de material în 1200 de ani, tragem o
concluzie rapidă că Babele noastre s-au format de-a lungul a câtorva zeci/sute de mii de ani.
Trebuie să vă dau câteva indicații, lipsa indicatoarelor poate face mai grea găsirea lor:
Pentru a merge la trovanții din Ulmet trebuie să mergeți prin Buzău pe drumul de Brașov, DN10, până la
Măgura, iar de acolo faceți dreapta prin Pârscov și urmați indicatoarele de Bozioru. În total, din Buzău
până la Ulmet sunt 45 de kilometri, iar de la Vulcanii Noroioși sunt 35 de kilometri. Înainte de Bozioru, fiți
atenți la indicatorul spre Ulmet, la stânga. După un kilometru și jumătate de drum de țară veți fi ajuns în
satul Ulmet.
Îl traversați și la ieșirea din sat, cât mai aproape de locul unde găsiți o fântână, în caz că sunteți cu mașina,
puteți parca.
Mai departe se poate continua doar la pas, dar cineva binevoitor a pus trei indicatoare din lemn care ne
vor duce ușor la Babele din Ulmet. Țineți minte ca punct de reper și această salcie bătrână: Până să
urcăm, vom găsi și alți trovanți:
Apoi cărarea ce urcă dealul vă va conduce fix la Babe. Formațiunile au denumiri date de localnici, așa că
vom găsi “Scaunul”, dar și “Toboganul”. Cei mai mici vor putea intra prin scobitura de la Tobogan.
Prezența lor este spectaculoasă și neașteptată pe vârful unui deal. Faceți poze, dar lăsați-i exact așa cum i-
ați găsit, doar așa ne vom putea bucura de ei cât mai mult timp.
Babele nu sunt singurii trovanți de la Ulmet. În 5-10 minute, urmând poteca spre vârful dealului, veți
ajunge la Coloane, o altă formațiune cu trovanți. Bucățile din coloane sunt numite
popular Caseta, Binoclul, cele Cinci Casetofoane, și Microfonul. Numele nu sunt întâmplătoare, există o
oarecare asemănare a pietrelor cu aceste obiecte.
Pentru întoarcere reveniți la cărarea de la Babe, sau, puteți coborî prin talvegul din pădure. Negreșit veți
ajunge la aceeași salcie bătrână și la fântâna la care ați găsit primul indicator.

Cascada Cașoca
Situată la 10 km de la Barajul Siriu, în Masivul Podul Calului, Cascada Cașoca este atestată documentar din
1354 și este considerată cea mai frumoasă cascadă din județ. Cascada de pe râul cu același nume are o
cădere de 17 metri. Cascada este cunoscută și sub numele de Cascada Pruncea.

Biserica dintr o piatra din sat Varf, com Naeni!

Pentru a ajunge la destinatie se merge pe drumul european care face legatura intre Buzau si Ploiesti, pana
in localitatea Sahateni (cca 27 de km de drum bun, fara probleme). De aici se vireaza la dreapta (oricum,
drumul este indicat de catre tablite indicatoare) catre localitatea Naeni, inca aproximativ 7 km de mers.
Se ajunge in centrul Comunei Naeni, la un monument dedicat eroilor cazuti in razboaie, de unde incepe
cu adevarat aventura! Urmand indicatoarele, se merge inainte, catre satele Fantanele si Naeni Varf, un
drum execrabil, foarte prost, unde daca nu aveti o masina cu o garda la sol inalta va sfatuiesc sa nu va
incumetati pentru ca este pacat. Mentionez ca drumul este asa de mult timp, de la cariera de calcar de la
Naeni Varf transportandu-se o mare parte din piatra cu care a fost "faurita" Casa Poporului/Palatul
Parlamentului.
Dupa aproape 4 km se vede un indicator care va orienteaza la stanga spre "Biserica dintr-o piatra", o
constructie finalizata de curand si care merita din plin efortul.
Biserica "Dintr-o Piatra" (GPS: 45.11678 N; 26.50243E) este construita in totalitate din calcar alb, cu
picturi facute din mozaic, o tehnica pe care am vazut-o aplicata si la impodobirea Arhiepiscopiei Buzau.
Nu departe de biserica se afla Necropola Tracica, nimic impresionant, care pare la prima vedere o groapa
daca nu ar fi un indicator.
Langa biserica se afla cariera de calcar care ofera un peisaj lunar care este depasit, dupa parerea mea,
doar de cel de la Vulcanii Noroiosi.
Mănăstirea Ciolanu
Este localizata la aproximativ 25 de kilometri de Monteoru, pe drumul local direct prin Vernesti, si la
aproximativ 45 de kilometri daca se ocoleste pe soseaua principala prin Buzau. Ca reper pe harti se poate
lua localitatea Magura, manastirea fiind plasata in imediata vecinatate (peste drum) a Taberei de
Sculptura de la Magura.
Aceasta manastire este singura dintre asezarile monahale aflate in judetului Buzau atestata documentar
inca din secolul al XVI-lea. Are doua biserici, situate la o distanta de 100 de metri intre ele. Aici exista si un
muzeu unde pot fi admirate icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult
si vesminte religioase.

Dupa traditie, manastirea ar fi fost ctitorita de Doamna Neaga la anul 1590, desi alte izvoare indica drept
ctitori, la anul 1568, pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu si Dragomir Sorescu din Vernesti.

Cladirea bisericii din vale dateaza din 1828, fiind cladita de episcopul Chesarie al Buzaului. Biserica din
deal este mai veche si mult mai interesanta. Intrarea sobra, impozanta, casutele care formeaza incinta
manastirii, biserica mare si cimitirul in miniatura si linistea formeaza un tot unitar.
Numele acesta de Ciolanu vine, cel mai probabil, de la oasele unor sihastri care au fost descoperite in
aceasta poiana. Se pare ca aici si-au gasit refugiul cativa calugari scapati din Bizantul care fusese ocupat
de turci, in secolul al XV-lea.
Biserica veche, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicata de Doamna Neaga, sotia lui
Mihnea Turcitul, in anul 1589. Era in timpul unei invazii, si Doamna Neaga, impreuna cu cei 5 copii ai sai,
s-a refugiat in vatra de sihastrie ce functiona aici.
Unul dintre copii a murit si, dupa toate probabilitatile, ale lui sunt oscioarele ce-au fost gasite, dupa multa
vreme, ingropate in dreapta bisericii. Initial, biserica era fara turle si fara pronaos. Timpul s-a scurs peste
rugile si truda monahilor din dealul Ciolanului.

In secolul al XVII-lea, dupa obiceiul epocii, manastirea a fost inchinata, vremelnicul beneficiar al actiunii
fiind lavra Rusicon, din Grecia. Evident, pustiirea si-a facut simtita prezenta, la scurt timp dupa aceea, stiut
fiind ca proasta administrare a grecilor a surpat multe dintre ctitoriile romanilor.

Lacul Mociaru
Lacul Mociaru sau Mocearu nu este foarte cunoscut nici măcar printre buzoieni. De altfel, nu am găsit
prea multe informații despre el nici pe Internet. O fi din cauză că drumul nu e ca în palmă până în buza
apei, deci grătarele nu pot fi montate prea ușor. Mociaru e un loc tare liniștit, bun pentru pescuit și
pentru înoptat acolo la cort. Cel mai probabil e că în curând zona va fi mai populată căci am văzut ditamai
pensiunea în construcție și câteva căsuțe de lemn aproape gata chiar deasupra lacului. Să sperăm că asta
nu va strica liniștea și curățenia din zonă.
Cum ajungi: Cum vii dinpre orașul Buzău pe direcția Buzău-Vernești-Săpoca-Beceni-Niculești-Mânzălești-
Lopătari, imediat după ce treci de munții de sare, continuă pe drumul forestier ce merge înainte. Drumul
de țară urcă încă vreo 7 kilometri pe care-i faci în vreo 20 de minute printre casele satelor Luncile și Plaiul
Nucului. La câteva sute de metri înainte de lac, aproape de construcția nouă de lemn ce pare că va fi o
pensiune, drumul se strică și nu mai poți înainta cu mașina. Ia-o ușor la pas la vale și în câteva minute ești
pe malul apei.

Muntele de Sare de la Lopătari

Deși nu e lucru obișnuit în România să umbli printre niște munți de sare, la Lopătari nu e înghesuială de
turiști. De fapt, nu am văzut pe nimeni în weekend. Perfect, mai mult aer curat și sărat pentru
mine. Citește și: Când ți se promite marea cu sarea
Cum ajungi: Cum ieși din Mânzălești spre Lopătari, începi să vezi pe partea dreaptă a drumului munții de
sare iar Slănicul e pe stânga. Muntele de Sare e la 50 de kilometri de orașul Buzău pe direcția Buzău-
Vernești-Săpoca-Beceni-Niculești-Mânzălești-Lopătari.

Muzeul de chihlimbar
Muzeul de chihlimbar, contruit în 1973, este unul dintre cele mai frumoase locuri din Buzău şi una dintre
cele mai însemnate colecţii din lume. În comuna Colţi, unde se află mina, au fost descoperite o bucată de
de chihlimbar de 1787 grame, alta de 1500 grame, dar şi multe altele în culori destul de diverse, pornind
de la galben, negru, verde.
Clădirea în care sunt adăpositite astfel de piese de valoare este construită pe trei etaje, fiind asemenea
unei case tărăneşti. Pe lângă colecţia însemnată de pietre de chihlimbar putem adăuga o colecţie
însemnată de icoane, fotografii, obiecte de ţesut, bijuterii, pietre semipreţioase, fosile, roci sau flori de
mina.
Program de vizitare 1 octombrie - 30 aprilie Luni - Duminica: 9-17 (ultimul bilet se vinde la ora 1615)
Colectia de Chihlimbar - COLTI - functioneaza cu sediul in sat Colti, com. Colti, jud. Buzau.

Muzeul Județean Buzău funcționează cu sediul în Bd. Nicolae Bălcescu nr. 50, mun. Buzău, jud. Buzău, cod
120360, telefon 0238/710561, tel./fax 0238/710638
Program de lucru - Luni-Joi : 8.00-16.30 Vineri : 8.00-14.00
Program de vizitare
Secția de artă - 1 octombrie - 30 aprilie - Luni – inchis Marți - Duminică: 900-1700 (ultimul bilet se vinde la
ora 1615)

Asezarile rupestre din satul Alunis

Ascunse în pădure, departe de ochii lumii, aşezările rupestre din zona Colţi-Bozioru, judeţul Buzău sunt
printre cele mai numeroase astfel de aşezări din România. Schituri şi locuinţe monahale, săpate în stâncă,
unele datând in secolul IV, altele din secolele XVI-XVII, toate sunt marturi ale puternicei tradiţii creştine în
spaţiul românesc. Cel mai vechi şi cel mai interesant asemenea complex rupestru este cel de la Aluniş, la
numai şase kilometri de Colţi şi se află la altitudinea de 665 de metri şi cuprinde o biserica săpată în piatră
căreia, i s-a adăugat o bisericuţă de lemn şi trei chili, de asemenea săpate în piatră.
Comuna Năeni este deja un punct important pe harta cu atracţii turistice a judeţului Buzău La Năeni,
primul obiectiv demn de vizitat sunt grotele preistorice. Acestea sunt amplasate strategic, într-un loc greu
de atins de către inamici şi sălbăticiuni. Au fost săpate în piatră acum 4.000 - 5.000 ani şi folosite drept
adăpost. Într-una dintre ele au fost descoperite o vatră, inscripţii rupestre, dar şi arme şi unelte
preistorice. La o sută de metri distanţă se află o tabără de sculptură în aer liber, realizată numai de
copii. La un kilometru distanţă de Tabăra de sculptură şi la aproximativ 800 de metri de grotele
preistorice se află „Biserica dintr-o Piatră”, ridicată după Revoluţie, în satul Vârf, la o altitudine de 600 de
metri. Lăcaşul a fost construit în întregime, inclusiv catapeteasma şi porţile împărăteşti, ceea ce-i conferă
unicitate, din piatră, travertin de Năeni, extrasă din cariera din vecinătate. Este acelaşi calcar alb folosit la
construcţia Casei Poporului. Este înconjurată de ziduri din piatră, asemenea vechilor cetăţi. Nu departe de
biserică se află Necropola Tracică, un mic ansamblu de morminte vechi de peste două milenii. În perioada
800 - 600 Î.E.N., locuitorii zonei îşi îngropau morţii în morminte scobite în piatră. Primele astfel de
morminte au fost descoperite în 1938, de către istoricul Nestor. Primele săpături au fost începute mult
mai târziu, prin 1981. Într-unul dintre morminte a fost descoperită o sabie Akinakes.