Piertrosul Mare

Rezervatia naturala PIETROSUL MARE (M-tii Rodnei)

situatia in jurul Vf. Pietrosul (2303 m) pe teritoriul
administrativ al orasului Borsa si al com. Moisei, are o
suprafata de 3.300 ha compusa din gol de munte si
zona impadurita. Rezervatia are un caracter complex,
prezinta o mare importanta stiintifica, si peisagistica
 Cheile Rametului
•
CHEILE RAMETULUI situate in estul Muntilor Trascau, pe cursul mijlociu al piriului Rimet,
cheile Rimetului au o lungime de aproximativ 100m si reprezinta o rezervatie geologica,
paleontologica si speologica..
Anterior momentului inceperii modelarii cheilor, in zona vaii Rimetului au avut loc procese de
captare dinspre Valea Muresului, unde miscarile de subsidenta au generat un nivel de baza
mai coborit decit al Ariesului (in zona Salciua). Astfel, un afluent al Muresului a captat in
zona actuala a cheilor un riu care se indrepta dinspre actuala depresiune Mogos (intre
Muntii Metaliferi si Muntii Trascaului) spre Aries.
• Captarea s-a produs la 950 m altitudine, nivel care se racordeaza cu pesterile din versantul
sting al cheilor.
Geneza cheilor Rimetului este legata in faza a doua de existenta unei lentile de calcare
jurasice si de dezvoltarea proceselor endocarstice. Pe lungimea cheilor exista urme ale unei
vechi pesteri, care avea forma unui tunnel. Prabusirea treptata a tavanului pesterii a
favorizat aparitia si evolutia ulterioara a cheilor. Foarte dezvoltate sint marmitele, situate la
nivelul apei sau suspendate, care reprezinta etape ale adincirii cheilor in calcare (exemplu
cele din zona 'La cuptoare').
• Se mai gasesc versanti in forma de V, cu turnuri, stilpi, diaclaze si grote.
In apropiere se afla minastirea Rimet care detine si o casa de oaspeti. Pe valea Rimetului se
mai afla si 47 de pesteri si numeroase doline, lapiezuri si turnuri. (Pestera Ornesului,
Pestera Stearpa)
Acces: pe soseaua modernizata care pleaca din orasul Teius, trecind prin satele Stremt si
Geoagiu de Sus, sau pe traseele turistice putin marcate dinspre satul Salciua, valea
Ariesului sau satul Cheile Intregalde.
 Doisprezece Apostoli
• Rezervatia DOISPREZECE APOSTOLI adaposteste statui - martori
de eroziune - cu forme zoo- si antropomorfe, stane de piatra
modelate de catre natura dealungul timpului. Sint alcatuite din
aglomerate vulcanice mai rezistente la actiunea proceselor
exogene. Relieful cu stinci cu forme curioase a luat nastere prin
actiunea de eroziune a apelor de siroire si cu regim torential, care
au compartimentat placa de aglomerate vulcanice in fragmente din
ce in mai mici. S-au adaugat procese de inghet-dezghet (cu
actiunea apei din fisuri), descompunere chimica, precum si
eroziunea eoliana.
Dintre stincile mai importante se pot cita: Mosul (cu 3 fatete
distincte, dar toate cu chip uman), Mucenicul, Lucaciu, Maresalul,
Ramses II,Godzila. Aglomeratele vulcanice au generat cele mai
fantastice forme, acolo unde eroziunea a fost foarte activa, reusind
sa modeleze materialele rezultate din eruptii vulcanice. Astfel, apar
stanci uriase (40 - 50 m inaltime), pereti verticali, stinci cu aspect de
turnuri sau piramide, stinci cu forme fantastice - ciuperci, figuri
bizare, asemenea unor sfincsi.
 Lacul Rosu
• LACUL ROSU este cel mai tipic lac de baraj prin surpare si alunecare din
Romania, fiind situat in Carpatii Orientali, pe valea Bicazului, inainte de a
intra in cheile cu acelasi nume.
Lacul s-a format in 1837, in urma declansarii unei surpari de pe pantele
virfului Ghilcos. Materialul alunecat s-a oprit la baza virfului Suhard de pe
partea opusa a riului. Aceasta alunecare a fost corelata cu un cutremur
produs in regiunea Vrancea in aceeasi perioada. Prin formarea lacului in
spatele barajului a fost inundata padurea care se gasea in fundul vaii.
Trunchiurile brazilor se mai pastreaza si astazi in depresiunea lacului, care
strapung apa iesind la suprafata ca niste sulite, amplificind misterul lacului si
intarind denumirea lui de 'ucigas'.
Numele de Lacul Rosu vine de la aluviunile roscate care sint transportate de
cel mai important affluent - piriul Rosu. Prezenta lacului in mijlocul Carpatilor
Orientali, la jumatatea distantei dintre Georghieni si Bicaz, peisajul variat
dar inzestrat cu numeroase raritati cum sint Cheile Bicazului - monument al
naturii - a dus la dezvoltarea unei frumoase statiuni de odihna, Lacul Rosu.
Suprafata lacului este de 12,6 ha si adancimea maxima de 10,5 m.
 Babele si Sfinxul
• BABELE SI SFINXUL Bucegilor reprezinta martori de eroziune, in care factorul geologic
raspunzator este eroziunea eoliana, manifestat prin procese de distrugere (eroziune), transport si
sedimentare a materialului rezultat. Procesul este coraziunea sau roaderea pietrei sub actiunea
vintului, rezultind forme ciudate de stinci si pietre. Roaderea se datoreaza particulelor de praf sau
nisip existente in suspensie, in masa de aer ce loveste necontenit asupra stincilor. Slefuirea
rocilor se manifesta in special in regiunile aride, unde vinturile au in general directii constante.
Datorita faptului ca unele roci sint alcatuite din particule cu duritati diferite sau neomogen
cimentate, apar forme variate de relief ce poarta denumiri diferite, in functie de aspectul
morfologic pe care il prezinta.
Se intilnesc destul de frecvent pe crestele inalte si golase ale muntilor, ciuperci si sfere eoliene,
stilpi eolieni, ace, ziduri, saltele,nise, buzunare si faguri eolieni. Ciupercile eoliene amintesc prin
aspect de ciupercile adevarate, intilnite in general in roci dure de tipul gresiilor si
conglomeratelor, iar formarea lor se explica prin roaderea mai intensa la baza stratelor, acolo
unde aerul are la dispozitie mai mult material in suspensie cu care sa actioneze. Cele mai
cunoscute sint ciupercile din Bucegi (Babele si Sfinxul)), create in timp de zeci sau chiar sute de
mii de ani.
In tara noastra ciuperci eoliene se mai intilnesc in Platoul Mehedinti, in gresiile din bazinul
Transilvaniei si mai ales in cele din Carpatii Orientali.
Alte forme de stanci aparute in urma eroziunii eoliene in aria Carpatilor romanesti sunt: Sfere
eoliene in gresiile de Tarcau, de Kliwa si de Fusariu in Carpatii Orientali, stilpi si coloane eoliene
in andezitele din lantul vulcanic Oas-Gutii-Tibles-Calimani-Harghita, in Ceahlau, acele eoliene
Acul Cleopatrei din Muntii Fagaras si Pietrele Doamnei din Rarau.
 Cheile Turzii
• Rezervatie Cheile Turzii complexa, geologica, floristica si faunistica, cu o
suprafata de 175,70 ha, sunt situate in Podisul Pordeiului (M-tii Trascau), in
apropiere de Turda.
Cheile reprezinta o despicatura adanca de 350 m, care se intinde pe o
lungime de 3,5 km, ce au luat nastere prin adancirea treptata a vaii paraului
Hasdate, incepand din Pliocen.
De-a lungul cheilor se cunosc cca 60 de pesteri, arcade si firide, dintre care
opt depasesc lungimea de 20 m, cea mai mare atingand 120 m. Aceste
interesante fenomene carstice s-au format in calcare de varsta Jurasica
(Tithonic), ce se marginesc spre est cu tufuri porfirice de varsta Triasica, iar
spre vest cu sisturi marnoase, marne calcaroase, gresii conglomerate,
reprezentand depozite ale Cretacicului Inf.
Cheile Turzii sunt remarcabile si prin vegetatia lor, bogata si interesanta, cu
relicte tertiare, glaciare, elemente stepice, balcanice si mediteraneene.Flora
acestei regiuni cuprinde cca 1000 de specii de plante, unele fiind relicte
tertiare :scorusul-Sorbus dacica si usturoiul de stancarii-Allium obliqum.
Fauna reprezinta o alta bogatie a acestor chei. Entomologii au intalnit aici
numeroase specii de fluturi (Dysaurex, Heterogynis, Eublema).
 Cheile Tisiei
• Rezervatia forestiera si geologica CHEILE
TISIEI se afla pe cursul inferior al vaii Tisitei (2,5
km aval de localitatea Lepsa - Muntii Vrancei),
cu monumentalele sale chei. Constituia
geologica variata, structura geologica
complicata a formatiunilor , precum si
tectonizarea intensa, au condus la aparitia unui
microrelief aparte, reprezentat prin polite situate
la diferite inaltimi, pereti stincosi, surplombe,
jgheaburi, povirnisuri concave, etc. De
asemenea rezervatia mai cuprinde si valoroase
elemente flositice si lemnoas
 Rezervatia Biosferei
• Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate
al caror scop este protectia si conservarea unor zone de
habitat natural si a diversitatii biologice specifice.
Rezervatiile biosferei se intind pe suprafete mari si
cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau
acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu
comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu
peisaje armonioase naturale sau rezultate din
amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme
modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la
starea naturala, comunitati umane a caror existenta este
bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul
dezvoltarii durabile si armonioase.
 Cheile Nerei
• Rezervatia Cheile Nerei - Beusnita are rolul în primul
rând de a ocroti Cheile Nerei între Sasca Românã si
Sopotu Nou, adicã în întregime, inclusiv o zonã tampon
în jurul lor; este vorba de cele mai lungi chei din
România (cca 20 km), În sectorul Beusnita se protejeazã
nu numai pârâul Beusnita cu superbele sale cascade ce
se succed pe albia de tuf calcaros, ci si unele plante
termofile submediteraneene. Peisajul protejat e într-
adevãr fermecãtor, incluzând o întinsã poianã dominatã
de abruptul semet al Plesivei, salba de cascade amintitã.
Ochiul Beiului ti pãdurea în care cresc plante ca alunul
turcesc, liliacul, cãrpinita si mojdreanul.
 Parcul Nat. Retezat
• Parcul National Retezat este situat in Carpatii Meridionali (Judetul Hunedoara) , are o suprafata de 54400 ha
(1935) si o altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m . Este contrat de circul glaciar Bucura , cuprinde aproximativ 40
de varfuri ce trec de 2200 m , in medie depasind 2350 m . Zona de protectie ocupa centrul masivului . Prima zona
de protectie integrala are caracter stiintific (11466 ha) , fiind interzisa orice exploatare ( miniera , pasunat , vanat ,
pescuit , culegerea fructelor , turism camping ) . A doua zona este mai putin riguroasa , pasunatul fiind permis 2
luni pe an iar septelul este restrans . In prima zona accesul este permis doar cu autorizatie din partea Comisiei
Monumentelor Naturii , pe anumite itinerarii si teritorii . Parcul este declarat rezervatie a biosferei .
• Masivul Retezat are o structura geologica complexa fiind alcatuit din roci cristaline si calcare . Datorita
altitudinii sale mari
• ( Vf. Peleaga 2509 m ) , activitatea ghetarilor
• s-a desfasurat amplu , identificandu-se urmele
• a 18 ghetari .In afara ghetarilor de circ
• ( Bucura , Custura , Judele ) s-au mai pastrat
• resturile celui mai intins ghetar de vale
• ( Lapusnicul ) , precum si cel mai mare numar de lacuri glaciare din tara ( 83 ) .
• La poalele Muntilor Retezat se afla Lacul Bucura ( 2041 m ) , cel mai intins lac din zona alpina romaneasca
( 10,5 ha ) .
• Zona calcaroasa este cuprinsa intre culmile Albele , Dragasan , Scocul Mare . In acest perimetru se intalnesc
si fenomene carstice – vai seci , doline, avenul Piule , pesterile Dalma cu Brazi , Piatra Iorgovanului .
• In parc sunt 1200 de specii vegetale . La poale se intind paduri de fag , carpen si mesteacan ; in vai
creste arinul negru . Mojdreanul si teiul pot fi gasite pe Valea Raului Mare . La peste 1000 m gasim molid , scorus
, artar , mesteacan , mai intai treptat in padurile de amestec , apoi rasinoasele formeaza un etaj propriu-zis pana
la 1800 – 1900m
 Parcul Natural Apuseni
• Parcul Natural Apuseni reprezinta o regiune de concentrate frumuseti naturale,
caracterizata de prezenta, mai mult decat oriunde in Romania, a reliefului carstic:
pesteri, chei, defilee (si) platouri carstice. Un farmec deosebit este dat de umanizarea
accentuata a acestor munti, modul de viata autentic al oamenilor care locuiesc aici
fiind strans legat de natura. Usor accesibili, excelenti iarna pentru schi de partie, schi
de tura si chiar sanii trase de caini, iar in restul sezoanelor pentru drumetie, ciclism,
catarare sau speoturism, Parcul Natural Apuseni reprezinta spatiul ideal pentru
petrecerea unei vacante cu prietenii sau familia.
•
Atractii turistice
Zona Sighistel-Chiscau.
Valea Sighistelului este o vale ce adaposteste peste 160 de pesteri pe numai 15 kmp,
cele mai cunoscute fiind pesterile Magura si Coliboaia, a caror vizita necesita
echipament adecvat si sursa de lumina; Pestera Magura este una din pesterile
frumoase ale Muntilor Apuseni, fiind cea mai mare din complexul carstic al
Sighistelului. Este o pestera fosila, frumos impodobita cu stalagmite, stalactite,
coloane si gururi, relativ usor accesibila; Pestera Coliboaia este o pestera orizontala,
cu o unica galerie activa in lungimea totala de 750 m si cu o intrare mica de forma
triunghiulara.
 
 Tesalia
• TESALIA: zona cuprinde un parc naţional marin şi areale special protejate:
• 1. Parcul Naţional Marin din Alonissos
• 2. Muntele Kato, Tempi, Muntele Ossa şi Delta Piniosului:
• Aceste areale sunt împărţite astfel: două sunt zone special protejate şi două
sunt zone forestiere protejate. Dintre acestea, Valea Tempului ocupă cca.
1.762 ha., iar Complexul Forestier de pe Muntele Ossa are o suprafaţă de
cca. 16.900 ha. O parte din Muntele Ossa este rezervaţie destinată
vânatului controlat şi Delta Piniosului este şi ea o rezervaţie pentru vânat.
Peisajul de aici este foarte divers, el cuprinzând păşuni, păduri de măslini
sălbatici, păduri de brad şi fag, iar pe pantele estice ale Muntelui Ossa cresc
castani. Delta Pinosului cuprinde râuri şi teritorii împădurite, tufărişuri şi
dune de nisip.
• Speciile de păsări care vieţuiesc aici sunt: bâtlanul de noapte, ciconia
neagră, ciconia albă, vulturul egiptean, vulturul gulerat, vulturul cu picioare
scurte, vulturul pătat, vulturul auriu, vulturul încălţat, şoimul, şoimul peregrin
(Falco peregrinus), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca),bufniţa,
pescăruşul (Alcedo atthis),muscarul semicolorat (Ficedula semitorquata),
vulturul bărbos (Gypaetus barbatus),vulturul negru (Aegypius monachus),
vulturul pescar (Pandion haliaetus), şoimul Eleonorei (Falco eleonorae), etc.
 Grecia centrala

• GRECIA CENTRELĂ (STEREA ELLADAS): zona include parcuri naţionale şi areale

special protejate.
• 1. Muntele Parnassos - Parc Naţional
• 2. Muntele Iti - Parc Naţional
• 3. Muntele Parnitha – Parc Naţional:
• Aşadar, o parte a muntelui este amenajată ca parc naţional, având o suprafaţă de
3.812 ha. Munţii sunt acoperiţi de păduri de brazi (Abis cephalonica) şi de pini (Pinus
helepensis), iar la mare altitudine se găsesc câteva chei şi păşuni. Din păcate, zona
este profund afectată în ultimul timp de dorinţa de recreere a oamenilor.
• Aici au fost observate specii de păsări cum sunt: vulturul gulerat, vulturul cu picioare
scurte, vulturul auriu, şoimul peregrin, bufniţa şi pasărea Rüppell (Sylvia rueppelli).
• 4.Parcul Naţional Sounionului
• 5. Delta Spercheios – zonă special protejată
• 6. Lagunele Messolonhi şi Aitolikon, Delta Achelòosului şi Evinosului – zone
special protejate
• PELOPONEZIA: zona include areale special protejate:
• 1. Laguna Kotychi
• 2. Laguna Kalogria, Pădurea Strofylia şi Mlaştinile Lamia
• 3. Ravena Vouraikos şi Kalavryta
 Insulele Egee
• INSULELE EGEE: cuprind parcuri naţionale şi
monumente ale naturii special protejate:
• 1. Insulele: Kira Panagia, Gioura, Piperi şi
Skantzoura:
• Zona în care sunt situate insulele este protejată ca parc
marin, iar Insula Piperi este protejată ca monument al
naturii. Pe teritoriul acestor insule întâlnim abrupturi
stâncoase, peşteri şi, dincolo de ţărmurile acestora,
insuliţe stâncoase. Unele porţiuni din insule fie sunt
goale, fie sunt acoperite de tufărişuri şi arbuşti.
• Dintre speciile de păsări întâlnite aici sunt: uliul
Eleonorei, pescăruşul Audouin (Larus audouinii), vulturul
cu picioare scurte, vulturul Bonelli 8Hieraaetus fasciatus)
şi altele.
 Golful Kalloni
• Golful Kalloni:
• Este un golf larg, cu zone sărate adânci, mici
mlaştini şi platforme de sare. Mai există aici şi
păduri de măslini şi pini.
• Speciile de păsări care vieţuiesc aici sunt:
ciconia albă, raţa sălbatică afurisită, vulturul
auriu, vulturul încălţat, vulturul Bonelli, uliul
peregrin, bufniţa, ciocănitoarea cu pată pe
mijloc, egreta albă, ibisul lucios, etc.
 Padurea Dadia
• Pădurea Dadia (Evros – Tracia). Zona
protejată a pădurii Dadia este rezervaţie
naturală unică în Europa, pentru păsările
de pradă de aici, din 38 de specii din
Europa, 36 pot fi găsite aici. Zona include
rezervaţii extinse de păduri de stejar şi pin,
în care vieţuiesc păsări de pradă.
 Delta Evrosului
• Delta Evrosului:
• Având o suprafaţă de cca. 10.000 ha, Delta râului Evros este situată la graniţa greco-turcă, şi include în
acest teritoriu lacurile de coastă Skepi şi Nypon, şi lagunele Polukia, Drama şi Laki. Aici există un habitat divers,
el cuprinzând zone precum: insuliţe nisipoase, dune de nisip, diferite mlaştini, lagune, etc. Societatea elenă care
se ocupa cu protecţia naturii a construit aici o staţiune biologică, prin care au încercat să controleze vânatul ilegal,
organizarea teritoriului şi drenajul apelor.
• În ultimii ani importanţa deltei pentru speciile de păsări de aici a fost redusă, iar pădurile de pe malul
Evrosului au fost tăiate şi aproape toate luncile sunt afectate negativ de utilizarea neorganizată a apei. Dintre
speciile de păsări care sunt pe cale de dispariţie, amintim: cormoranul pigmeu (Phalacrocorax pygmeus), bâtlanul
de noapte (Nycticorax nycticorax), bâtlanul Squacco (Ardeola ralloides), egreta mică (Egretta garzetta), egreta
albă (Egretta alba), bâtlanul cenuşiu (Ardea cinerea), ibisul lucios (Plegadis falcinellus) şi vulturul cu coadă albă
(Haliaaeetus albcillia).
• Alte specii care trăiesc aici sunt: cormoranul (Phalacrocorax carbo sinensis)-la început existau
aproximativ 100 de perechi,dar au mai rămas cca. 15 perechi, bâtlanul purpuriu (ardea purpurea)-cca. 15 perechi,
gâsca de peşteră (Tadorna ferruginea)- sunt 1-5 perechi, raţa feruginoasă (Aythya nyroca)-cca. 20 de perechi,
piciorongul negricios (Himantropus himantropus)-aprox. 10 perechi, fluierarul mic (Charadrius alexandrinus) -
aprox. 50 de perechi, pescăruşul mediteranean (Larus melanocephalus)- cca. 1000 de perechi, pescăruşul ciocat
(Gelochelidon nilotica)- cam 50-100 de perechi, etc. Delta este, de asemenea, o zonă de atracţie şi pentru
păsările de pradă, care se cuibăresc în zona de deal, în partea de nord a deltei; dintre acestea păsările flamingo
(Phoenicopterus ruber) sunt cele mai întâlnite. Dintre păsările migratoare are sunt întâlnite aici amintim: pelicanul
alb (Pelecanus onocrotalus), barza albă (Ciconia ciconia), ibisul lucios (Pelegadis falcinellus), gâsca cu frunte
albă (Anser albifrons), lebăda mută (Cygnus dor), gâsca cu piept roşu (Branta ruficollis), uliul de mlaştină (Circus
aeruginosus), uliul şorecar (Circus cyaneus), etc
 Muntele Evros
• 2. Muntele Evros:
• Zona include munţii din nordul Alexandropolisului şi strâmtoarea
Avanta, areale în care vânatul este interzis. Arealul de pădure protejată are
o suprafaţă totală de 7200 ha. şi include păduri de pini, stejari, maquis, etc.
Mai jos, dealurile mai erodate sunt formate din diferite aflorimente în rocă şi
chei, în timp ce lângă sate întâlnim zone pentru culturi.
•
• Această zonă este una dintre cele mai importante zone din Europa pentru
păsările de pradă de aici. Aici întâlnim 24 de specii de păsări de pradă,
dintre care amintim: vulturul cu coadă albă (Haliaeetus albicilla), vulturul
egiptean (Neophron percnopterus), vulturul pleşuv (Gyps fulvus), vulturul
negru (Aegypius monachus), vulturul cu labe scurte (Circaetus gallicus),
vulturul pestriţ (Aquila pomarina), vulturul aurit (Aquila chrysaetos), vulturul
încălţat (Hieraaetus pennatus), vulturul rătăcitor (Falco peregrinus), vulturul
bufniţă (Bubo bubo), etc. alte specii de păsări întâlnite aici sunt : ciconia
neagră (Ciconia nigra), ciocănitoarea pătată pe mijloc (Dendrocopos
medius), pasărea cântătoare de măslin (Hippolais olivetorum), sfrânciocul
mascat (Lanius nubicus), etc.
 Lacul Ismaris sau Mitikon
• . Lacul Ismaris sau Mitrikou:
• Făcând parte din ţinutul Ramsarului, această zonă include o suprafaţă
de 3200 ha. de areal special protejat, plus încă o zonă mediteraneană
special protejată, unde vânatul este interzis. Este un lac natural,cu apă lină,
fiind singurul din această zonă care cuprinde şi mlaştini, şi este format chiar
înaintea estuarului râului Filior. Lacul este înconjurat de stufărişuri şi, vara,
este acoperit de vegetaţie plutitoare, în timp ce de-a lungul râului se
întâlnesc păduri de salcie.
• Dintre speciile de păsări pe care le întâlnim aici, amintim: bâtlanul
lucios (Ardea purpurea), raţa sălbatică afurisită (Tadorna ferruginea), raţa
feruginoasă (Aythya nyroca), piciorongul cu aripi negre (Himantropus
himantropus), fluierarul cu pinteni (Hoplopterus spinosus), etc. Numărul
speciilor de gâşte care iernează aici arată o mare fluctuaţie, depinzând de
condiţiile de vreme şi de intensitatea vânatului, putând fi observate aici în
timpul iernii specii precum gâsca cu frunte albă (Anser albifrons), gâsca gri
(Anser anser), dar şi specii de cormoran (Phalacrocorax carbo sinensis),
pelican dalmaţian (Pelecanus crispus), raţa cu frunte albă (Oxyura
leucocephala) şi alele.
 Macedonia
• MACEDONIA: zona include parcuri naţionale şi areale special protejate:
• 1.Lacul Mikri Prespa şi Lacul Megali Prespa:
• Acestea fac parte din zona central-vestică a Macedoniei şi aparţin de parcul naţional
de aici, care are o suprafaţă totală de 14.470 ha. Aceste două lacuri sunt formate în
bazinul de scurgere al apelor din munte, fiind despărţite de o strâmtoare şi fiind
înconjurate de munţi. Totodată, o parte din aceste lacuri aparţin şi Albaniei. Lacul
Mikri Prespa cuprinde numeroase zone adânci, unde există trestii şi vegetaţie
acvatică, lunci umede, păşuni şi zone agricole.
• Acesta este singurul loc din Europa, în afară de Delta Dunării, unde se întâlnesc
pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus) şi pelicanul dalmaţian (Pelicanus crispus). Aici
se mai întâlnesc specii precum bâtlanul (Ardeidae), egreta mică (Egretta garzetta),
egreta albă ( Egretta alba), bâtlanul purpuriu (Ardea purpurea), cormoranul
(Phalacrocorax carbo sinenesis), cormoranul pigmeu (Phalacrocorax pygmeus),
gâsca cenuşie (Anser anser), raţa feruginoasă (Aythya nyroca), vulturul egiptean
(Neophron percnopterus), vulturul cu picioare scurte (Circaetus gallicus), uliu de
mlaştină (Circus aeruginosus), vulturul auriu (Aquila chrysaetos), găinuşa de munte
(Bonasa bonasia), potârnichea de stâncă (Alectoris atthis), ciocănitoarea cu pată pe
mijloc (Dendrocopos medius), srânciocul cenuşiu (Lanius minor), etc. În ciuda frigului,
în timpul iernii migrează aici şi multe specii de raţe sălbatice.