Romania, mai ales in unitatile de orogen, are o mare varietate

petrografica. In mod normal, aceasta varietate se rasfrange si in relief,

eroziunea realizand adevarate peissaje morfopetrografice. Este destul sa
amintim relieful carstic din Apuseni, Muntii Banatului sau din Podisul
Mehedinti, multitudinea alunecarilor de teren de pe flisul carpatic, din
Subcarpati sau podisurile Moldovei si Transilvaniei, densitatea mare de
crovuri de pe unele portiuni ale Campiei Romane.
Conditiile de formare si evolutie ale reliefurilor petrografice depend
de roca, de agent, dar si de climat, de etajele morfoclimatice, de anotimp,
adica de tot ceea ce poate schimba, pe timp scurt sau indelungat, procesul
geomorfologic care modeleaza roca. Din aceasta cauza formele realizate
intr-o aceeasi roca pot suferi modificari periodice in functie de procesul
dominant sau intensitatea acestuia intr-un anumit timp, dar si in functie de
stadiul de evolutie. Exista insa si forme tipice fiecarui peisaj
morfopetrografic care se perpetueaza timp indelungat chiar atunci cand
evolutia formei in sine este rapida, dai in locul celei disparute apare una
noua, identica.
Varietatea cea mai mare a reliefurilor petrografice o dau rocile
sedimentare, care in plus ocupa si circa 85% din teritoriul tarii. Celelalte
tipuri de roci se extind pe suprafete mai reduse : 10% cele metamorfice si
5% rocile eruptive (Geografia Romaniei, vol1, 1983)
Studile asupra reliefurilor petrografice sunt foarte multe, fie sub forma
de articole speciale, mai ales locale si regionale, fie in cazul majoritatii
tezelor de doctorat in geomorfologie, sau in lucrari de alt tip. Sinteze
generale se gasesc in Relieful Romaniei volI (1983).
In mod obisnuit sunt retinute urmatoarele tipuri de reliefuri
petrografice : pe roci cristaline, carstic, pe conglomerate si gresii, in argile si
in marne, pe nisipuri si in loess.

Relieful dezvoltat pe roci cristaline

Aceste roci includ di pe ce metamorfice si vulcanice vechi. Relieful

corespunzator este specific masivelor cristaline din Carpati, in primul rand in
Meriodionali, apoi in magurile din nordul Dealurilor de Vest, in Muntii
Macinului si Dobrogea Centrala, sau in Podisul Mehedinti.
Fiind vorba de roci dure, cristalizate, forma de relief principala
rezultata este aceea de masiv si/sau culmi netede . Masivele au aspect de
cupola ( exemplu Poiana Ruscai, Gilau- Muntele Mare, Bihor) uneori
modelate in trepte. Culmile montane se desprind adesea dintr-un nod central
al masivului ( ca cele din Meridionali, Rodna, Semenic s.a.) dar pot avea

1
forma si de obcina (Obcina Mestecanis, Muntii Persani). Vaile au un profil
transversal in V ascutit, cu versanti foarte inclinati dar uniformi ca panta. Ele
formeaza obisnuit defilee (Lapus, Jiu, Olt, Portile de Fier) sau chei
(Morlaca- Huiedin). Un specific aparte il dau si abrupturile marginale,
initial de falie, in special cele de la contactul cu reliefurile mai joase
(depresiuni, dealuri, podisuri).
O alta caracteristica a masivelor si culmilor cristaline este aceea ca
pastreaza reliefuri vechi provenite de la perioade sau etape succesive ale
evolutiei, cum sunt peneplenele, umerii de eroziune, pedimentele si
inselbegurile. Astfel, toate masivele cristaline din Carpati, dar mai ales cele
inalte din Meridionali, Rodna sau Bihor, se remarca prin treptele lasate de
mai multe suprafete de nivelare. In mod deosebit toate masivele sunt retezate
pe pediplena carpatica, iar in Dobrogea Centrala si in muntii Macinului de
altele si mai vechi.
Masivele si culmilede peste 1800m conserva de asemenea relieful
glaciar din wurm si relieful periglaciar, care insa coboara mult mai jos, la
circa 800m (grohotisuri fosile si abrupturi, grohotisuri active in etajul alpin).
Cat priveste formele minore, ele sunt legate de un proces de alterare
si/sau de dezagregare dirijat pe pliurile sisturilor cristaline sau de fisurile
rocilor vulcanice vechi. Rezultatul este o scoarta de alterare pe locurile mai
netede, grohotisuri la poala versantilor, nise nivale si chiar arena granitica si
blocuri sferoidale (la poala Macinului)
Peisaje aparte impun rocile cristalino-granitice din Macin si magurile
cristaline din nordul Dealuril ;or de Vest (magurele Simleului, Ticaului sau
Prisaca, Faget). Pe sisturile verzi din Dobrogea Centrala se remarca o
suprafata ondulata de eroziune si cupole de inselbeguri.

Relieful carstic

Se dezvolta in roci solubile, in primul rand pe calcare, apoi pe sare si

ghips si alte roci cu continut calcaros cum sunt gresiile calcaroase si
conglomerate cu ciment calcaros. Datorita spectaculozitatii formelor este
foarte cautat de turisti, dar i s-a acordat si o mare atentie stiintifica. Exista
chiar un Institut de Speologie, care poarta numele lui E. Racovita. Intre
geografii care s-au ocupat mai mult cu relieful carstic citam pe M.Bleahu,
V.Sencu, I.Ilie, Cr. Goran, I. Povara
La noi in tara calcarele, care reprezinta roca tipic carsificabila, ocupa
cam 2% din teritoriu. Nu apar insa sub forma unor unitati teritoriale mari, ci
fragmentat. Datorita acestui fapt, si conditiile locale de carstificare, in
special modul de circulatie al apei, sunt foarte diferite de la un loc la altul ;

2
ca urmare, s-a diversificat mult si relieful carstic din Romania. Acesta este
localizat cu precadere in Carpati si in unele podisuri. Cea mai mare suprefata
este intalnita in Banat, peste 780 km patrati. Pentru a exemplifica varietatea
acestui relief amintim ca exista peste 10.000 de pesteri care depasesc
lungimea de 10m, cu peste 800 km de galerii.
Sunt mai multe categorii de calcare. Cele mai raspandite si cu grosimi
foarte mari sunt cele mezozoice. La acestea se adauga si calcarele cristaline,
dolomitele, calcarele eocene si cele sarmatiene. Ultimele doua categorii sunt
subtiri. Calcarele mezozoie, in afara de Carpati, se gasesc si in Podisul
Mehedinti si Dobrogea, inclusiv la adancime in Dobrogea Sudica unde au si
multe goluri Ca structura, toate sunt monocline, uneori aproape de orizontala
sau verticale si mai apar usor ondulate.
Ca forme mai mari de relief, calcarele constituie culmi, masive, creste
si podisuri (obisnuit restranse) sau formeaza martori izolati de tipul clipelor.
Formele de relief rezultate prin carstificare sunt cele exogene si
endogene. Exogenele se remarca prin campuri de lapiezuri si/sau doline,
uvalii, polii, chei,etc. Golurile endogene se refera la pesteri si avene, cu sau
fara concretiuni. Pesterile sunt obisnuit etajate pe 2-3 nivele care corespund
unor terase din exterior. Alteori, atat pesterile cat si celelte forme se etajeaza
pe nivele de carstoplene echivalente unor pesteri sau suprafete de eroziune.

Relieful
carstic

Varsta
Endocarst Exocarst
calcarelor

Lapiezuri
Doline, uvalii
Pesteri Vai dolinare
1-3 nivele, Cristaline Vai oarbe
Concretiuni de: Mezozoic Chei si marmite
Tavan, parietale (dominante) Soholoduri
Podea Cocene (subtiri) Izbucuri
Terase in roca Sarmatiene Izvoare vocluziene
Aluviuni (subtiri) Ponoare
Ghetari Poduri
avene Arcade
ciuceve

3
 Cea mai mare varietate a carstului se afla in Muntii Apuseni, unde se
intalneste si numarul ceal mai mare de pesteri si cea mai lunga pestera de la
noi- Pestera Vantului, 32 km. Se citeaza, in paralel, si pestera Izvorul
Tausoarelor , din sudul Rodnei, cu cea mai mare diferenta de nivel, 350m.
Tot in Apuseni exista si cinci ghetari de pestera ( in Retezat se mai afla
avenul cu gheata din Albele). Pesterile sunt inactive, semiactive sau active
cand pe patul lor curge apa sau stagneaza.
In lucrarea « Relieful Romaniei » au fost deosebite patru tipuri de
peisaje carstice :culmi calcaroase alpine, situate la peste 1700 si dominate
de relief glaciar si periglaciar ; masive si podisuri medii (600-1700 m), cu
cel mai dezvoltat carst actual si mostenit uneori din mezozoic, cu multe
pesteri ; platouri calcaroase joase (sub 600m) si peisajul dobrogean (carst
fosil si la zi pe roci mezozoice si carst pe calcare sarmatiene acoperit cu
loess).
T.Orghidan (1984)¹ separa trei tipuri principale de carst :
 de creasta, in general la peste 1700m, pe calcare ramase
suspendate pe alte roci sau pe calcare cristaline, ca in Fagaras, Buila-
Vanturarita ( Muntii Capatanii), Creasta Retezat, Trascau, Hasmas ; domina
dezagregarea dar apar si forme de dizolvare, inclusiv pesteri ca cele din
Fagaras, la 2400 m cele mai inalte din Romania. In Retezat sunt si avenuri
dintre cele mai verticale (Stana Tomii, de 114m si Albelele cu gheata).
 de platou, cu cele mai tipice forme carstice, caci mentin apa,
care circula lent ; se formeaza pesteri lungi, intortochiate ; prezinta mai
multe etaje de carstificare, iar acolo unde intre calcare se intercaleaza si roci
impermeabile deranajul se complica foarte mult ; sunt specifice si captari
carstice. La poala abrupturilor apar izvoare carstice, chiar izbucuri. Se da ca
tipic carstul din Padurea Craiului, studiat de Th. Rusu (1988), sau din Banat
(V. Sencu) unde exista alternante si succesiuni de roci impermeabile cu
calcare, ca in zona pesterilor Comarnic sau Ponicova ; in general insa, la
acest tip exista multe variante, inclusiv cele dobrogene si din Podisul
Mehedinti.
 carstul barelor calcaroase se remarca prin aliniamente de calcare
ca obstacole mari in fata unor ape curgatoare ce vin de pe alte tipuri de roci
si le strabat prin defilee, chei si/sau cursuri subterane. Apar si pesteri
polietajate, deschise in versantii defileelor. Intre cele mai tipice se citeaza
bara Polovragi –Cernadia, peste care trec Oltetul, Galbenul si unii afluenti ai
acestuia si unde sunt si cunoscutele si pesteri Polovragi si Muierii, ambele
cu cate trei etaje, din care activ este numai cel de jos de la Polovragi. Aici
apar si cursuri subterane, in paralel cu cele de la zi, care la ape mari se
infunda cu aluviuni si apoi revin.

4
 Regiuni carstice
Muntii Apuseni au carstul cel mai dezvoltat si se gaseste in
urmatoarele unitati : Bihor si imprejurimi, Padurea Craiului, Codru- Moma,
Trascau-Metaliferi. Prezinta mai multe nivele de carstificare echivalente
suprafetelor medii carpatice si nivelelor mai noi. Are cele mai multe pesteri
si avene din tara, campuri mari de lapiezuri si doline, polii, vai oarbe, trepte
antitetice si 5 ghetari subterani : Scarisoare (50.000 m³ gheata, in bazinul
Garda), Vartop (bazinul Garda Seaca), Focul Viu si Barsa (in bazinul Crisul
Pietros) si ghetarul di avenul Bortig.
In cadrul Apusenilor se detaseaza Muntii Bihorul si Padurea Craiului,
cu cel mai diversificat si dezvoltat carst. Mozaicu tectonic si petrografic din
Bihor si-a spus cuvantul in puternica fragmentare a retelei de pesteri si de
scurgeri subterane din Padis , Poiana Ponor, Cetatile Ponorului si Cheile
Galbenii. In cele doua masive sunt bine evidentiate trei nivele de carstificare
( doua fosile), doline foarte mari cu puturi de legatura catre golurile
subterane, ghetari de pestera. Pot fi citate campurile carstice din Podisul
Padis, Scarisoara, Lumea Pierduta, Zece Hotare, bazinul Rosia, bazinul
Garda s.a. importante depresiuni carstice apar la : Ponor, Poiana Mare,
Padis, Albioara, Danis, Cetatile Ponorului. Exista aici peste 200 de pesteri,
intre care Pestera Vantului (32km, sub Padurea Craiului), Meziad, Cetatile
Ponorului, Scarisoara, s.a. In Piatra Craiului avenul Stanu Foncii are 320m.
Apar si chei impresionante pe vaile : Rosia, Lazu, Galbena, Somesul Cald,
Garda, Sighistelu s.a.
Muntii Banatului stau pe primul loc ca suprafata ocupata de calcare,
dar pe doi in ce priveste varietatea formelor. Aici se remarca un aliniamnet
foarte lat, alungit intre Resita si Moldova Noua si un areal mai redus,
Svinita-Svinecea Mare (in Almaj). Primul aliniament este un sinclinoriu care
prezinta platouri carstice complexe, cum sunt : Iabalcea, Colonovat,
Carbunari ; chei : Caras, Minis , Nera ; pesteri in general mici- Comarnic,
Popovat, Buhui, Gura Chindiei ; isbucuri : Carasului, Bigar. Fasia din
Muntii Almajului este cea care a impus Cazanele Dunarii si in care se
gasesc trepte antitetice pe valea Ponicova si cele trei nivele de pestera de la
Ponicova, racordabile cu terasele 5,4,3, ale Dunarii (N. Schmidt si colab,
1968)
De asemenea regiuni carstice mai importante : Carstul din Carpatii
Meridionali, Carstul din Carpatii Curburii, Carstul din Carpatii Orientali,
Carstul din Podisul Somesan, Carstul din Podisul Mahedinti, Carstul din
Dobrogea.

5
 Forme de relief create pe argila si marne

In Romania rocile plastice, argile si marne sunt foarte raspandite

aparand la suprafata, fie singure, fie aflorand pe versanti in alternanta cu alte
roci. In plus, foarte multe deluvii de panta au un puternic continut argilos,
chiar pe rocile cristaline fara a mai vorbi de grosimea foarte mare a unor
deluvii din flis formate in periglaciar si apoi impadurite. In functie de panta
si combinarea tipurilor de roci permeabile si plasticintermeabile rezulta o
multitudine de forme de siroire, fluviatile si mai ales alunecari de teren

Forme de relief
create
pe argila si
mmarnemarme

Forme fluviatile: Alte fenomene:

Forme de siroire: Vai largi, dense Torenti noroiosi
Ravene si mlastinoase Izvoare rare
Ogase Interfluvii Vulcani noroiosi
Torenti rotunde Lacuri de baraj
Pamanturi rele Versanti lini cu Solifluxiuni
Alunecari Alunecari de
grohotis

6
 BIBLIOGRAFIE
Bleahu M., Rusu Th. 91965) Carstul din Romania. Lucr.Inst. Speol. “E.
Racovita”, vol IV, Bucuresti
Ilie I. (1970), Geomorfologia Carstului, Centru de multiplicare al Univ.
Buc., 384 p, Bucuresti.
Ilie I. (1973), Carstul din Romania, Bul.S.S. de Geogr., serie noua, vol III
(LXXIII), Bucuresti
Ilie I., Grigore M. (1962), Forme de relief carstic dezvoltate pe roci
vulcanice in Masivul Harghita si Depresiunea Ciucurilor, Natura, nr.5
Orghidan T. (1965), Harta regiunilor carstice din Romania, Lucr. Inst.
Speol. “E. Racovita”, vol IV, Bucuresti
Sencu V. (1968), La carte du Karst du clasto-carst de Roumanie, Rev.Roum
De G.G.G., Geogr, nr 1-2, t.12, Bucuresti