Relieful petrografic

Alcătuirea petrografică a Carpaților reflectă mai multe caracteristici cu importanță pentru geneza
reliefului și impunerea unor peisaje distincte. Între acestea sunt
- O mare varietate de roci ( sedimentare, vulcanice, cristaline ) cu o desfășurare spațială
extrem de complexă, având o pondere diferită ( 19% roci cristaline, 32% roci vulcanice și
magmatice, 49% roci sedimentare.
- Rocile au proprietăți fizice și chimice diferite ceece determină o rezistență deosebită la
atacul agenților externi sau individualizarea unor forme de relief
- Dezvoltarea reliefului petrografic este condiționată local de extensiunea arealelor cu
anumite tipuri de roci
- Relieful petrografic s-a format frecvent pe următoarele tipuri de roci : calcare, dolomite,
sare, gips argile, conglomerate, gresii, șisturi cristaline

Relieful dezvoltat pe roci carstificabile

Din această grupă fac parte : calcarele, dolomitele, sarea, gipsul și alte roci sedimentare
care au un conținut bogat în elemente dizolvabile.

 Relieful dezvoltat pe calcare și dolomite

Suprafața cu calcare și dolomite care reprezintă circa 4000 km 2 ( 6% din Carpați) are
caracter discontinuu, aparține unor formațiuni triasice, jurasice și cretacicului inferior.
Relieful începe de la baza munților ( la sub 100 m în Defileul Dunării) până la nivelul
crestelor carpatice ( Munții Godeanu, Făgăraș ), dar au o pondere diferită de la un masiv
la altul ( insular în M. Leaota, Obcina Mestecăniș și aproape total în M. Piatra Craiului si
Aninei)
Transgresiunile au condus la fosilizarea formelor de relief carstice ( M. Hășmaș, M. Pădurea
Craiului). Exondarea acestora s-a făcut la finalul Paleogenului și începutul Miocenului.
- Suprafețe de carstificare foarte vechi remarcate la nivelul discontinuităților stratigrafice,
unele fiind erodate ( M. Pădurea Craiului la Zece Hotare )
- Reliefuri carstice complexe în massive calcaroase cu mare dezvoltare pe vertical și în
suprafață ( M. Aninei)
- Relief carstic incipient determinat de dimensiunile reduse ale masei calcaroase, unde
calcarele au suprafețe reduse fiind incorporate în formațiuni sedimentare sau în roci
cristaline.

MUNȚII APUSENI
 - Calcarele au o repartiție mare în munții Pădurea Craiului, Codru Moma, Bihor ( Padiș-
Scărișoara), în rest apar sub formă de creste sau martori petrografici ( M. Trascău si
Metaliferi)
Aici există platouri carstice ( Zece Hotare, Padiș, Scărișoara) cu exocarst bogat ( doline, uvale,
depresiuni de contact ,lapiezuri, ponoare, șei de captare) și un endocarst cu peste 300 peșteri (
Vântului cu peste 52 km – cea mai lungă din România, Cetățile Ponorului, Urșilor).
MUNȚII BANATULUI
Există două aliniamente principale de mase de calcar : Reșița- Moldova Nouă și Șvinița – Svinicea
Mare.
- Există platouri carstice ( Brădet, Cărbunari), chei ( Caraș, Nera, Miniș), peste 90 de peșteri
( Comarnic de pe Caraș) și un exocarst variat (lapiezuri, doline, văi oarbe).
- Se impun creste, martori de eroziune, cheile de la Cazane, peșteri ccu dimensiuni mai mici,
unele nivele de carstificare din peșteri se racordează cu terasele râurilor principale, pe
Dunăre.

CARPAȚII MERIDIONALI

Suprafețele cu roci carstificabile variază ca extensiune ( de la creste și martori calcaroși la

platouri calcaroase), dar și pe vertical ( de la 300 – 1000m până pe crestele alpine).
S-au individualizat două tipuri de peisaje carstice:
- Carstul de altitudine ( alpin și subalpin ) la care dizolvarea s-a îmbinat cu dezagragările
intense rezultând creste golașe și vârfuri ascuțite cu poale de grohotiș lapiezuri, doline și
avene și mai rar peșteri cu dimensiuni reduse.
- Carstul regiunilor cu înălțimi medii ( 800- 1000m ) dezvoltat îndeosebi în munții unde
există platouri calcaroase ( M. Șureanu, Mehedinți ) sau pe fâșiile de calcar de la exteriorul
Meridionalilor ( munții Vâlcan, Vânturarița, Parâng, Bucegi ) ; chei ( Ialomița, Dâmboviței,
Oltețului, Cernei), peșteri mici și mijlocii( Ialomiței, Polovragi, Muierilor), câmpuri de
lapiezuri, doline, avene.
- CARPAȚII DE CURBURĂ – calcarul este redus ca extensiune, se găsește în Munții
Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaș)

CARPAȚII ORIENTALI

Calcarele și dolomitele legate de unitatea cristalino-mezozoică, apar sub formă de creste,

culmi ( M. Rarău, Rodnei ), martori de eroziune și mai rar platouri ( M. Hășmaș ). Pee le
s-a dezvoltat îndeosebi exocarst cu dimensiuni reduse .
Importante sunt formele din sectorul munților Hășmaș – Bicaz ( peșteri, platouri cu doline,
uvale și chei impresionante ) și din Masivul Rodnei ( sunt calcare cristaline, aici s-a format
peștera Tăușoarelor care înregistrează recordul national al desfășurării pe vertical – peste
400m ).
 Relieful dezvoltat pe sare și gips

Cele două tipuri de roci ocupă în Carpați areale mici ( în Depresiunea Maramureș la Ocna
Șugatag ), în NV Munților Trascău . Dizolvarea din acestea a facilitat dezvoltarea unor
forme de tasare și a lapiezurilor.

Relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate

Este legat de unele masive din unitățile flișului acolo unde aceste roci alcătuiesc strate cu
grosime mare. Conglomeratele se află în munții Bucegi, Ciucaș, Ceahlău în cadrul unor
stive de 400 – 1000m grosime dispuse în structuri sinclinale.
Elementele din alcătuire sunt reprezentate de pietrișuri, bolovănișuri, blocuri din roci
cristaline,calcare care au dimensiuni variate și ponderi inegale; cimentul este calcaros sau
silicios.
Eroziunea s-a manifestat diferențiat generând pe versanți și culmi, un relief residual
specific reprezentat îndeosebi prin coloane, turnuri, babe, sfinxi.
În munții în care stratele de gresii au grosimi mari, acestea impun în peisaj versanți cu
pantă mare, văi înguste, vârfuri ascuțite, culmi masive. Gresiile cu duritate mare alternează
cu strate de marne și argile sau gresii friabile, eroziunea a creat peisaje distincte cu trepte
și jgheaburi pe versanți, vârfuri separate de șei pe interfluvii.

Relieful dezvoltat pe faciesuri marno – argiloase

Atât în flișul cretacic ca și în cel paleogen unde stratele de argile, șisturi argilose, marne
cu grosime mare rezultă alunecări de teren cu formă și dimensiuni variabile.
Cele dezvoltate pe bazine torențiale impugn caracteristici aparte în peisaj și produc cele
mai însemnate dezastre(Carpații de Curbură) – alunecările și șiroirea creează jgheaburi ce
alternează cu ziduri.

Relief dezvoltat pe roci cristaline

Rocile cristaline intră în alcătuirea multor masive din nordul Carpaților Orientali,
Occidentali și dominant în Meridionali. Sunt roci care opun o rezistență mai mare desi
alterarea pe planurile de șistuozitate și orice crăpătură în care pătrunde apa este ridicată.
- Masivitatea reflectată de poduri interfluviale cvasiorizontale
- Uniformitate pe spații largi ( cumi netede sau convexe separate de văi înguste)

Relieful dezvoltat pe roci vulcanice

 În Carpații Orientali există un lanț vulcanic, iar în Munții Apuseni mai multe vârfuri și masive
dezvoltate în Neozoic ( M. Metaliferi ). Se adaugă în unitatea cristalino – mezozoică și corpuri
magmatice vechi Proterozoic –paleozoic incluse în masa cristalină.
Formele de relief create prin vulcanism și cele rezultate prin acțiunea externi pe acestea, dar și
în arealele magmatice diferă prin dimensiuni și grad de păstrare.
- Resturi din aparate vulcanice reprezentate de conuri cu cratere evidente ( M. Ciomatu ),
părți din caldare ( M. Călimani, Gurghiu, Harghita )
- Platouri volcano – sedimentare cu dimensiuni deosebite, în vestul Călimani – Harghita
- Neck-uri, dyke-uri, sill-uri sub formă de vârfuri, creste,sectoare de versanți abrupți ( M.
Bârgău, Gutâi, Metaliferi )
- Relief residual sub formă de coloane, sfinxi, babe rezultate prin eroziune differentiate ( m.
Călimani), coloanele de bazalt de la Detunatele, Racoș, Firiza.
- Sectoare înguste de vale cu caracter epigenetic, secționate în corpur vulcanice de către
Mureș, Crișul Alb, Crișul Negru, Someșul Mare
- Defile între masive vulcanice ( Oltul la Tușnad, Mureșul între Toplița și Deda)

RELIEFUL STRUCTURAL

Carpații au o structură complex și mult diversificată local cee ace face ca formele de relief
rezultate să aibă dimensiuni diferite și să exprime modalități deosebite de redare a raporturilor
dintre rocă – structură și agenți.

În Carpații Meridionali și în Munții Banatului se impune marele șariaj getic, în care Pânza Getică
prezintă ondulări, fracturări, bombări. Rezistența mare la eroziune a rocilor cristaline și a
corpurilor magmatice incluse atât în pânză, cât și în autohton n-a permis individualizarea unui
relief structural de amploare.

Ceea ce iese în evidență ca o trăsătură morfostructurală majoră este fragmentarea în blocuri care
pe de-o parte au fost ridicate ca horsturi ( Poiana Ruscă, Semenic, Almăj, Cozia) și culmi
anticlinorii ( Făgăraș ), iar pe de altă pate au fost coborâte formând bazine sedimentare de tip
graben ( Hațeg, Petroșani, Loviștea ).

Pe plan local sunt polite structural, suprafețe structural, abrupturi pe capete de strate dure,
simetrii și asimetrii în configurația circurilor și văilor glaciare ( Făgăraș, Retezat ) determinate de
păstrarea pe aliniamente mai mari sau mai mici a unor fragmente din structuri de tip sinclinal sau
a unor cute restrânse în masa cristalină.
În Carpații Orientali situațiile sunt mult mai diverse. Se impune structura majoră a acestora cu
cinci compartimente tectono-structurale distincte care se succed de la vest la est și care fiecare
impugn reliefuri cu fizionomie, înălțimi, desfășurare distinctă.

o Masive vulcanice ( Harghita, Gurghiu, Călimani, Gutâi, Igniș ) cu conuri, caldeire şi

platouri de piroclastite bine dezvoltate
o Munţi sedimentaro-vulcanici (Ţibleş, Bârgău, Oaş), unde vârfurile ascuţite, cu versanţi
povârniţi au înălţimile cele mai mari (reprezintă îndeosebi conuri, neck-uri) şi domină
culmi joase, fragmentate, individualizate pe structuri sedimentare monoclinale sau uşor
ondulate.
o Depresiunile tectonice: - au caracter de graben (Braşov) - de baraj vulcanic (Ciuc,
Gheorghieni, Maramureş, Dorna etc.); În Maramureş sedimentării şi umplerii i-a urmat
ondularea şi ridicarea - În depres. Dornelor şi Gheorghieni slăbirea subsidenţei a facilitat
dezvoltarea de piemonturi, glacisuri şi chiar terase - În Ciuc şi Braşov unde subsidenţa este
activă, se impun şesurile aluviale extinse şi doar la contactul cu munţii apar glacisuri
proluviale.
o Munţii alcătuiţi dominant din roci cristaline şi cu petece de sedimentar mezocretacic - pe
cristalin - masivitatea culmilor (Maramureş, Rodnei), - unele vârfuri cu aspect de dom (în
sectoare din Călimani, cu roci puternic metamorfozate) - abrupturi de falie (Dragoş Vodă
în M. Rodnei) - pe sedimentar (conglomerate, calcare, dolomite etc.) - suprafeţe structurale,
- cueste, - abrupturi, -vârfuri asimetrice (Rarău, Hăşmaş, Piatra Mare, Postăvaru etc.).
o Flişul cretacic şi paleogen - strate cu grosimi variate (din gresii, marno-calcare, şisturi
argiloase etc.) cuprinse în cute (de la cute simple largi, la cute solzi) ce alcătuiesc sisteme
de unităţi şariate spre est. Caracteristicile structurale se transmit în relief în mai multe
direcţii: - aliniamente de creste şi culmi pe lungimi de mai mulţi zeci de kilometri
dezvoltate nord-sud; - crestele - pe strate groase de gresii redresate aproape la verticală; -
hogbacksuri, vârfuri ascuţite; - culmi - succesiunea stratelor cu rezistenţă diferită este mai
mare, - vârfuri şi culmi secundare predominant pe gresii; - alunecări, vai largi şi şei pe
argile - culoare de văi principale dezvoltate iniţial în sectoare coborâte structural
(sinclinale, contacte ale pânzelor, linii de fractură) - Moldoviţa, Tarcău, Buzaul superior
etc.); - depresiuni tectonice de tip graben (ex. Comăneşti); - aliniamente de abrupturi
structurale (pe gresii de Tarcău, Kliwa, Siriu) - masive izolate de tipul "pintenilor
paleogeni" - (Ivăneţ, Berzunţ);