ELEMENTELE CLIMATICE

Desfășurarea pe aproape 5o latitudine și caracteristicile locale ale reliefului impun unele diferențieri ale
acestor parametrii. Există diferențe de temperatură între regiunile din sudul țării 10-11o C și cele din nordul țării
8,5o C.
Iarna temperaturile sunt mai coborâte cu 1-2o C în regiunile de E și S, față de cele din V, întrucât aici
ajung masele de aer reci geroase venite din E Europei.
Există diferențe de precipitații între regiunile din V țării (600 mm/an – Timișoara) și E țării (cca. 300
mm/an – Delta), dar și între N (700-800 mm/an) față de S (500-550 mm/an).

TEMPERATURA
- temperatura medie anuală-

Repartiția valorilor temperaturii medii anuale indică influența generală a diferenței de latitudine, între N
și S țării, a desfășurării reliefului în altitudine, dar și a factorilor locali și regionali. Cea mai mare valoare medie
anuală, pentru țara noastră este de 11,5o C și se înregistrează în Câmpia Română în lungul Dunării.
Izoterma de 11o C medie multianuală se desfășoară în cea mai mare parte în S țării unde include sectorul
de defileu al Dunării, S Câmpiei Române (Lunca Dunării), Balta Ialomiței (zona centrală), periferia munților
Măcin (străbate Dobrogea între Cernavodă și Tulcea) și în V țării unde include o mică parte din Câmpia Timișului
și Gătaiei.
Izoterma de 10o C se desfășoară în sudul și V țării în general la contactul câmpiei cu dealurile, la o
altitudine de 150 – 300 m: contactul Câmpiei Române cu Piemontul Getic și cu Sub de Curbură, contactul dintre
Dealurile de V și Câmpia de V, S Pod Bârlad și a Pod Covurlui.
Temperatura de 8-10o C sunt specifice regiunilor de dealuri și podișuri cu înălțimi cuprinse între 300 –
800 m.
Izoterma de 8o C se desfășoară în medie la altitudinea de 800 m, la baza dealurilor înalte și munților joși.
Localizare: periferia Carpaților, tot arealul subcarpatic, extremitatea de NE a țării, Pod Sucevei (traversează și
Câmpia Jijiei), N și E Depresiunii colinare a Transilvaniei (Pod Someșelor).
Izoterma de 6o C se desfășoară în medie la o altitudine de 1000 m la baza munților, la contactul cu
dealurile înalte pericarpatice și intracarpatice, în depresiunile de contact. Corespunde în general cu zonele cele
mai bine populate din Carpați.
Izoterma 0o C delimitează crestele Carpaților de plus-minus 2000 m (mai reduse altitudinal în nordul țării
(1800-1850) și mai ridicate în Carpații Meridionali). Ea delimitează baza etajului climatic alpin în munții Rodnei,
Bucegi, Leaota, Iezer, Piatra Craiului, Făgăraș, Cândrei, Șureanu, Parâng, Retezat, Godneanu, Țarcu.
Izoterma de – 2o C delimitează crestele cele mai înalte din Carpați (2400 – 2500 m).

Unități de relief Temperatura medie anuală

Câmpia Română 11,5 – 10o C
Câmpia de Vest 11 – 9o C
Dobrogea și litoralul 11 – 9o C
Dealuri și podișuri 10 – 6o C
Pod Moldovei 10 – 7o C
Pod Getic și Mehedinți 10 – 9 – 8o C
Pod Transilvaniei 9 – 6o C
Subcarpați 10 – 6o C
Dealurile de V 10 – 8o C
 Carpați 6 la – 2o C
Depresiuni intracarpatice 9 – 6o C

Temperatura medie a lunii ianuarie:

 0,3o C – litoral
 0 – 1o C – E Dobrogea, lunca Dunării, parțial V Câmpia Bărăganului
 0 - -3o C – Dobrogea, Pod Moldovei, Pod Getic
 -3, -6o C – dealuri și podișuri până la 600 m
 -6o C – la 1000-1200 m
 -8o C – la cca 2000 m
 -10o C – la 2200 m
 -5, -7o C – depresiuni (450 – 700 m)
 0,3o C – Mangalia (temperatura maximă din luna ianuarie)
Temperatura medie a lunilor ianuarie și iulie:
 sub 250 m – 20-23o C
 250-600 m – 18-22o C
 800-1000m – 17-18o C
 2200 m – 8o C
 Creste – 6o C
 Vf. Omu – 5,4o C

-Temperaturile minime și maxime absolute-

Răcirile masive sunt cauzate de invazia și persistența aerului rece arctic.

Temperatura minimă absolută a fost de – 38,5o C în 1942 ianuarie la Bod (Brașov) la 500 m altitudine,
iar la toate stațiile la acea dată, cele mai mari valori în țară au fost de – 5o C, - 9o C. Valori scăzute se înregistrează
frecvent în depresiunile intramontane generate de persistența inversiunilor termice și pe vârfurile cele mai înalte.
Cele mai scăzute valori de – 36o , - 34o C se înregistrează frecvent în Depresiunile Brașov, Gheorghieni, Ciuc,
Vatra-Dornei, la Vf. Omu din Bucegi (-32o C). Temperaturi negative absolute apar și în Câmpia Română atunci
când are loc invazia maselor de aer nordice și NE, astfel temperaturile scad la – 28o C – 30o C.
Temperatura maximă absolută s-a înregistrat la Ion Sion, lângă Brăila, 44,5o C la 10 august 1951, în
zona dunelor de nisip de pe dreapta Buzăului. În același timp la toate stațiile din S țării s-au înregistrat valori mai
mari de 37o C.
Exemple: 44o C la Valea Argovei, 44o C la Amara, între 37 și 40o C în restul regiunilor de câmpie, dealuri
și podișuri joase.
Pentru Câmpia Română sunt frecvente valori maxime de 38o C fiind mai coborâte în arealul pădurilor.
Valori maxime se semnalează și în:
 Pod Moldovei unde temperaturile ating adesea valori de 38-40o C
 Câmpia de V unde temperaturile sunt de 39o C
 Depresiunea Colinară a Transilvaniei 37-38o C
 Subcarpați 37-39o C
În zona de munte temperaturile pozitive absolute sunt de 28o C pe versanții cu expoziție sudică și în
general această valoare se înregistrează după ora 13, ca rezultat al acumulărilor din cursul zilei. Sunt temperaturi
de scurtă durată.
 Amplitudinile termice – diferența dintre valorile medii ale lunilor de vară și iarnă. Reflectă pe de-o parte
continentalismul moderat al climatului, iar pe de altă parte deosebiri impuse de etajarea reliefului și prezența
diferitelor mase de aer.
Cele mai mari amplitudini se înregistrează în Câmpia Română (26o C)
 Câmpia Română și Dobrogea – 23-26o C
 Câmpia de V, Pod Transilvaniei, Dep intramontane – 23o C
 Dealuri și podișuri premontane – 20-21o C
 Unități montane – 17-18o C
Amplitudinile termice absolute – rezultă din diferența dintre maximele și minimele absolute înregistrate

Aici se produc temperaturi foarte

Unități de câmpie, dealuri, podișuri
Unități cu amplitudini mari 75-77 o
mari ca urmare a advecțiilor unor
din S și E
mase de aer
Unități cu amplitudini de 70o Centrul și V țării Domină circulația masele V și SV
Unități montane, depresiuni
Unități cu amplitudini de 68-70o Inversiuni termice
intramontane
Unități cu amplitudini de 60o Creste alpine Unde climatul este foarte rece
Unități cu amplitudini de 62-63o litoral Prezența mării – moderator termic

PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE

Precipitațiile atmosferice au o are însemnătate în stabilirea caracteristicilor climatice ale unității

geografice, fiind condiționate, pe ansamblu, de sistemul circulației maselor de aer (oceanice, continentale, sudice
sau polare etc.), dar și de desfășurarea unităților morfologice.
Caracteristici:
 diferențe mari între valorile minime (320 mm la Sulina) și maxime (1800 mm/an la Stâna de Vale)
 descreștere de la V la E – Timișoara (627 mm/an), București (550 mm/an), Constanța (377 mm/an)
 România se poate împărți în 2 jumătăți: jumătatea NV (550 – 650 în câmpie, 700 mm în dealuri,
influențe oceanice) și jumătatea SE (450 – 500 mm în câmpie, 600 – 700 mm în dealuri, influențe continentale
 creșterea cantității de precipitații cu altitudinea (70 mm/ 100 m)
 în repartiția precipitațiilor există diferențieri ce apar datorită desfășurării treptelor hipsometrice,
distribuirea valorilor medii anuale variază astfel:

Trepte de relief Precipitații medii anuale

Câmpii și dealuri joase 400-600 mm/an
Dealurile înalte 500-800 mm/an
Munții joși 700-1000 mm/an
Munți cu altit de 1200-2000 m 1000-1200 mm/an
Crestele cele mai înalte peste 1200 mm/an

Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează pe fațada V a munților Apuseni, unde au loc ploile
orografice, cu valori medii anuale de peste 1500 mm/an (Stâna de Vale – 1800 mm/an).
Teritoriul României este supus influențelor diferitelor mase de aer de diferite origini. Influențele V
introduc cele mai mari abateri privind creșterea cantității de precipitații cu altitudinea (70 mm/100m). în acest
context creșterea cantității de precipitații cu altitudinea este relativă.
 Valorile înregistrate la diferite stații din munții Apuseni nu reflectă influența altitudinii în valorile
înregistrate, ci influența poziției stației față de masele de aer V.

Versantul V al Apusenilor Centrul și E Apusenilor

Stația Baita Budureasa Huedin Abrud
Altitudinea 431 m 537 m 554 m 500 m
Cantitatea medie de precipitații 1000 mm/an 900 mm/an 693 mm/an 717 mm/an

SECETA este definită ca fiind:

 o perioadă de 15 zile fără precipitații
 o perioadă în care precipitațiile anuale reprezintă 75% din medie
 când precipitațiile lunare reprezintă 60% din cantitatea medie
 sau 3 sau mai multe luni consecutive au deficit mai mare de 50% din cantitatea medie de precipitații
Secetele apar ca urmare a presistenței centrilor barici de mare presiune caracterizați prin mișcări
descendente ale aerului, însoțite de încălzirea adiabtică, a diminuării umezelii relative, a înseninărilor de durată
și a vântului de slabă intensitate.
Partea de S a Pod Moldovei, Bărăganul și Dobrogea sunt cele mai expuse la secete. În ultimii 100 de ani
s-au înregistrat 3 perioade cu secete mai accentuate:
o 1894-1905 cu un an foarte secetos 1897
o 1942-1953 cu anii 1946 și 1947 foarte secetoși
o 1982-1996

VÂNTURILE LOCALE

Crivățul este caracterizat prin deplasarea sa puternică pe direcția NE – SE cu viteze de 100 – 120 km/h,
produce viscole, geruri puternice. Din crivăț se desprinde spre E prin pasul Oituz, Nemira, care pătrunde în
depresiunile Ciuc, Brașov și întrerupe starea de calm atmosferic. Este un vânt rece care condiționează formarea
inversiunilor termice.
Austrul este un vânt uscat, iarna este geros, vara secetos, se resimte în SV țării. Se dezvoltă la periferia
anticiclonilor centrali în Pen Balcanică în condițiile existenței unei depresiuni barice în centrul Transilvaniei.
Suhoveiul este specific părții S a țării. Este de obicei încărcat cu praf (provoacă furtuni de praf), fiind
fierbinte și uscat. În Dobrogea se mai numește și Vântul Negru, iar în Câmpia Română – Sărăcilă, Traista goală
– denumit popular.
Munteanul bate dinspre munții Buzăului spre Câmpia Bărăgan, produce ploi torențiale însoțite de grindină
(de obicei cu dimensiuni mari).
Băltărețul – teoretic acest vânt bate dinspre lunca și bălțile Dunării, către câmpie toamna și primăvara și
este însoțit de precipitații (vânt umed). Acesta a dispărut din clima locală a României ca urmare a defrișării
zăvoaielor ce existau de-a lungul Dunării, de la Calafat până la Isaccea, în timpul regimului comunist, zonele au
fost transformate în terenuri agricole, în urma aplicării tehnologiilor de îmbunătățiri funciare (desecări, îndiguiri).
Actualitatea ”Băltărețul” și-a pierdut principala caracteristică și anume umiditatea. În luna iulie a anului
2010, din cauza excesului de umiditate și a creșterii nivelului Dunării în zona Brăilei, băltărețul s-a reactivat.
Orașul se confruntă cu un fenomen care nu s-a mai manifestat din anul 1968, de când a fost secată Balta Brăilei.
Brizele sunt vânturi cu periodicitate zilnică determinată de încălzirea inegală a suprafeței active. Acestea
caracterizează litoralul Mării Negre și regiunile montane.
 Brizele litorale (marine) au o frecvență maximă în semestrul cald pe timp senin când contrastul termic
dintre apă și uscat apare mai evident.
În timpul zilei suprafața uscatului se încălzește mai repede, aerul mai cald, mai ușor se ridică de pe
suprafața uscatului, iar locul lui este luat de aerul mai rece de la suprafața apei Mării Negre.
În timpul nopții (briza de uscat), uscatul se răcește mai repede, suprafața acvatică este mai caldă, motiv
pentru care aerul mia cald are o circulație ascendentă și ia locul aerului de deasupra continentului care se
deplasează dinspre uscat către mare.
Grosimea stratului afectat de circuitul brizei este de 5 km ziua și 3 km noaptea. Influența moderatoare
asupra temperaturii aerului se resimte până la 15 – 20 km depărtare de țărm în sectorul S al litoralului și până la
60 – 70 km în sectorul N.
Briza de vale și de munte este un vânt local care se formează pe pantele montane.
Brizele de vale (ziua) și de munte (noaptea) se datorează încălzirii inegale a suprafeței active.
În timpul zilei când insolația este mai puternică pe culmile înalte ale muntelui – apare briza ascendentă
care merge în lungul văilor și se înalță pe versanții acestora (un foehn ascendent cald).
În timpul nopții, când înălțimile montane rămân mai reci, aerul mai dens se deplasează descendent către
regiunile mia coborâte (depresiuni, culoare de văi). În zonele montane brizele au loc tot timpul anului.