PRINCIPIILE FOTOGRAMMETRIEI

ETAPELE DE LUCRU ÎN FOTOGRAMMETRIE.PROCESUL FOTOGRAMMETRIC

Domeniul fotogrammetriei are ca obiective fundamentale atât obținerea sistematică a
imaginilor cu geometrie cunoscută și controlabilă cât mai ales exploatarea acestora în vederea
realizării de produse specifice atât analogice cât și digitale.
Ex:hărțile și planurile fotogrammetrice,planuri cadastrale,modele numerice ale terenului și
ortofotoplanuri.
Procesul fotogrammetric cuprinde totalitatea lucrărilor specifice fotogrammetriei de la
proiectarea zborului și până la generarea principalelor produse destinate diferiților utilizatori
(SLIDE 22-23).
Etapele principale ale lucrărilor procesului fotogrammetric sunt în general comune indferent de
specificul proiectului,platforma de teledetecție și chiar tipul de senzori.Cu toate acestea etapele
prezintă o serie de particularități tehnice deoarece folosirea camerelor cu film fără date de
orientare înregistrate instantaneu este diferită de folosirea senzorilor digitali care lucrează
împreună cu aparatura GPS respectiv cea destinată măsurătorilor inerțiale (SILDE 23).
Etape de lucru în fotogrammetrie:
1.Formularea elementelor de bază ale proiectului fotogrammetric
-etapa presupune identificarea unor obiective și a unor probleme specifice legate de produsele
fotogrammetrice ce vor rezulta și particularitățile tehnice de ansamblu ale realizării acestora
(obținerea ortofotoplanurilor).
-în aceeași etapă se realizează caietul de sarcină al proiectului în funcție de specificațiile
produsului.
-pe de altă parte proiectul trebuie adaptată legislației precum și standardelor existente
(INSPIRE).

2.Stabilirea elementelor tehnice și economice ale proiectului respectiv negocierea datelor

proiectului cu beneficiarii.
-în această etapă se definitivează elemente cum ar fi bugetul alocat,bugetul de timp și
termenele de execuție,personalul necesar,elemente de calitate ale produselor,fezabilitatea
proiectului (dacă proiectul va fi făcut).
3.Proiectarea zborului fotogrammetric
Proiectarea tradițională
*se realizează în concordanță cu obiectivele
proiectului și mai ales cu particularitățile
produselor ce vor rezulta folosind elemente
extrase din hărțile topografice peste care se
suprapun arealul ce urmează a fi
fotografiat,traseele de zbor,punctele de
stație și amprentele imaginilor la teren.
*proiectarea zborului cu mijloace clasice nu
beneficiază de elementele informatice
actuale decât indirect dacă sunt utilizate
pachete software pentru calcularea
parametrilor de bază ai misiunii.
*este o etapă esențială care se realizează în
mod obligatoriu înaintea desfășurării zborului
deoarece în funcție de aceste puncte sunt
direcționate traseele de zbor,întoarcerile și în
ansamblul controlul misiunii.(nu există GPS).
În acest caz se ralizează ridicări topografice
pornind de la rețeaua de puncte
geodezice,prin măsurarea unei rețele de
puncte legate de repere fixe din
teren.Reperele de care se leagă punctele
trebuie să fie vizibile pe fotograme,dar și în
timpul zborului prin luneta de navigație.
Proiectarea cu mijloace digitale
*proiectarea zborului efectuat cu senzori
digitali folosește întotdeauna instrumente
software care pe deoparte permit calcularea
parametrilor de zbor iar pe de altă parte
permit simulări sau scenarii ale zborului cu
scopul de a alege varianta optimă (vezi
Mission Planner Pro ,soluțiile LPS).
* în ambele situații se întocmește o
documentație tehnică ce conține harta de
zbor respectiv un material scris cu parametrii
tehnici ai zborului sub formă de listă,tabele și
diagrame.
*stabilirea exactă a parametrilor zborului ține
seama de produsele ce vor rezulta dar mai
ales de specificul terenului perormanțele
platformei de teledetecție de bugetul de tip
alocat și de factori economici.
*se ține cont și de aspectele legale.
*reperajul la teren nu este întotdeauna
obligatoriu la zborul cu senzorul
digital,deoarece sistemul GPS al senzorului
odata calibrat la o stație fixă din teren poate
ajuta la obținerea de imagini cu referință
spațială.În condiții în care senzorii digitali
înregistrează imagini la rezoluții foarte mari,
devine necesară colecatrea unorpuncte din
teren care să ajute realizarea orientării
precise a imaginilor respectiv construirea
modelului de aerotriangulație.
*în ambele situații reperajul pornește de la
rețeaua punctelor geodezice de coordonate
cunoscute care este completată cu puncte
uniform distribuite în teren legate de repere
fixe ușor de indentificat pe fotograme dar și
în timpul zborului.Pentru aceste puncte se
măsoară coord.x,y,z folosind fie stație totală

5.Realizarea zborului fotogrametric
*presupune mai întâi calibrarea și activarea
camerei cu film și apoi urmărirea deplasării
avionului pe harta de zbor și în concordanță
cu rețeaua punctelor de reperaș măsurate în
etapa anterioară.Cel mai important rol îl are
operatorul fotogrametric care supraveghează
funcționarea camerei și derularea traseelor
de zbor,însă aceasta se reazlizează și cu
acordul navigatorului
6.Procesarea în laborator a imaginii (negeometrică)
* procesarea peliculei de film prin
developare,fixarea negativelor respectiv
copierea imaginilor.Rezultă fotogramme
analogice multiplicate la formatul lor pe
suport de hârtie fotografică sau de celuloid
7.Ansamblarea imaginilor prin aerotriangulație
* în ambele cazuri aceasta presupune mai întâi orientarea imaginilor deoarece este necesară
reconstituirea parametrilor proiecției originale acestora(așezarea precisăîn raport cu terenul a
planului imaginii).
* etapa presupune calcule matematice
complexe care vizează determinarea unor
puncte comune a nivelul imaginilor care să
fie stație GPS.În cazul în care punctele
obținute sunt insuficiente pot fi creeate
repere artificiale sau alte materiale.Acestea
sunt cosntruite plasate în teren și măsurate.
*presupune mai întâi calibrarea sistemelor
de poziționare și a celui inerțial înainte de
activarea camerei.De asemenea se
configurează în interfața camerei proiectul de
zbor și se stabilește modul de lucru al
senzorului.Operatorul fotogrammetric poate
vizuliza pe ecranul atașat senzorului terenul
parcurs dar mai ales elementele proiectului
de zbor.
*în ambele cazuri se urmărește ca proiectul
de zbor să fie respectat la nivel de parametrii
în strânsă legătură cu parametrii deplasării ai
navei astfel încât ridicarea fotogrammetrică
să permită exploatarea imaginilor prin
asamblarea lor la triangulație
*se realizează descărcarea memoriei
senzorului,imagini și date de orientare în
memoria stației fotogrammetrice
digitale.Aceasta permite apoi și vizualizarea
imaginilor,utilă în aprecierea calității
înregistrării.
 permită stabilirea poziției exacte a acestora
în teren.
*legarea imaginilor între ele se realizează
prin punctele de reperaj măsurate anterior
dar și prin puncte noi calculate la nivelul
rețelelor de triunghiuri din zona comună de
suprapunere a fotogrammei,astfel rezultă o
rețea de puncte care va lega precis toate
fotgrammele într-un mozaic geometric numit
și bloc fotogrammetric .
8.Exploatarea stereoscopică a imaginilor
*presupune exploatarea dubletelor cu
geometrie calculată în urma aerotriangulației
în vederea restituirii cu instrumente optice și
mecanice a planimetriei și altrimetriei
hărților (stereorestituție)
9.Etapa editării datelor și pregătirii produselor fotogrammetrice
*în primul rând sunt realizate originalele de
autor necesare planurilor și hărților
*orientarea presupun realizarea legăturii prin
calcule automate între fotogrammele
digitale,punctele omoloage din
teren,senzorul digital dar și imaginile
învecinate.Pornind de la datele de orientare
imaginilie sunt reeșantionate (sunt produse
cu altă geometrie )utilizând date GPS-IMU
împreună cu rețeaua de puncte de reperaj.
Această rețea poate fi completată cu mult
mai multe puncte în mod automat dar și prin
introducerea manuală a unor puncte
suplimentare.Rezultatul este un bloc
fotogrammetric digital înc are imaginile își
păstrează priecția inițială și care reprezintă
un model geometric precis al mozaicului de
fotogramme realizate.Importanța acestei
etape este definitorie deoarece se obține pe
de o parte o acoperire geometrică precisă cu
fotogramme iar pe de altă parte de aici
rezultă baza viitoarelor produse
fotogrammetrice (MNT).
*etapa nu este obligatorie decât în cazul înc
are se lucrează cu dublete exploatate digital
folosind plăci video speciale,ecrane de
polarizare și mărci de măsurare digitale ce
exploatează autocorelația dintre punctele
comune ale imaginilor.(se pot obține
anaglife,acele 2 imagini roșu și albastru cu
shift între ele).
 fotografice,acestea conțin informația extrasă
în etapa anterioară grupată în același format
pe hârtie.
*fotoredresarea integrală sau parțială a
blocului fotogrammetric în vederea copierii
sau multiplicării ortofotogrammelor,se
realizează cu un aparat optic și mecanic
denumit și ortofotscop.
10.Etapa definitorii fotogrammetrice în concordanță cu cerințele beneficiarului
*tipărirea foilor de hartă topografic sau
furnizarea datelor analogice
*presupune:
-exploatarea punctelor obținute la
aerotriangulație prin procesarea lor în scopul
realizării modelelor numerice ale terenului ce
stau la baza altimetriei hărților.
-ortocorecția integrală a blocului
fotgrammetric prin reeșantionarea imaginilor
asamblate în proiecție ortografică într-un
sistem de date cunoscut.Rezultă o imagine
unică având aceeași scară și o deplasare
radială limitată ( uneori =0 )
*pregătirea pe suport digital a fișierelor
corespunzătoare proceselor cerute de
beneficiar. (pregătirea ortofoplanurilor prin
dimensioanarea bloculii fotogrammetric
ortocorectat după trapeze geodezice).