Relieful dezvoltat pe gersii și conglomerate

Gresiile sunt formate din particule de nisip cu o compoziție granulometrică omogenă. În

funcție de natura liantului există gresii calcaroase, silicioase și argiloase , de exemplu gradul
cel mai ridicat de impermeabilitate îl reprezintă gresia silicioasă, materialul determină
masivitatea . Gresiile se diferențiază în funcție de rezistența la eroziune – pe Tarcău sunt
puse in evidență culmi medii iar pe gresia de Prisaca se înscriu culmi prelungi iar în
Subcarpați în culmile Pleșu, Vâlsan si Argeș.

Formele de dezvoltare pe conglomerate. Conglomeratul este un ansamblu cimentat alcătuit

din particule de pietrișuri sau blocuri. Conglomeratele sunt supuse fenomenului de
dezagregare, atunci când sunt alcătuite dintr-un ciment calcaros pot forma pseudocarst
reprezentat prin lapiezuri, doline si chei ( Munții Bucegi ). În zona Flișului, relieful
conglomeratic se detașează prin eroziune diferențiată, fenomen ce determină culmi
prelungi, rotunjite, separate de văi adânci.

Conglomeratele Permiene sunt întâlnite în Bihor, Codru Moma iar cele Cretacice sunt
întâlnite în Bucegi și Ciucaș.

Etapele de formare ale reliefului de tip babe. Din cauza alternanței de conglomerate și gresii
din partea superioară , acțiunea vântului și procesele periglaciare, în acest etaj s-au pus în
evidență diferite aspecte ale eroziunii diferențiale. Se poate aminti astfel relieful de tip babe
sau ciuperci. Formele reprezentative sunt babele, sfinxul, ciupercile de pe culmea Lăptici,
stânca din Vf. Omu, bisericuța, piramidele de pe culmea Țigănești, ciobănașul și coloanele
(Culmea Doamnei).

Relieful dezvoltat pe nisipuri (rocă detritică necimentată cu mobilitate mare si

permeabilitate). Nisipurile predominant cuarțifere au o mare mobilitate pe când cele care
conțin minerale diverse pot forma un liant, respectiv nisipuri micacee sau feldspatice.
Acestea pot fi modelate de șiroire, alunecări superficiale. Dacă nisipul nu conține liant el
este afectat de creeping(spulberat de vânt).

Regiunile cu relief nisipos formează:

1) Zone de țărmuri marine și lacustre în lungul cărora se formează plaje.

2) Câmpii acumulative
3) Văi largi ale marilor râuri

Cele mai frecvente orizonturi de nisip apar în Oltenia, Câmpia Vestică, Lunca Dunării și
litoralul Mării Negre.

Formele de relief pe nisip. Asupra nisipului se manifestă cu mare intensitate:

1) Deflația – acțiunea vântului prin procese de smulgere, spulberare și sortare a nisipului

și a particulelor mai mici de 0.2mm.

2) Vânturile încărcate cu particule de nisip exercită o puternică coraziune.

Pe nisip se dezvolta un relief instabil cu linii șterse și estompate , forme plane cu pante
reduse. Unde există nisipuri pure, deci permeabile, apar văile seci. În nisipuri apar
concrețiuni sub formă sferică denumite trovanți(dimensiuni peste 1 m în diametru). Au
rezistență mare asemănătoare cu gresiile și se găsesc în Dealul Feleacul din Cluj și la
Costești în Vâlcea. În țara noastră se întâlnesc depozite miopliocene și cuaternare asociate
cu formațiuni lutoase și argiloase unde șiroirile și ravenările de versant imprimă în ele forme
de piramide și turnuri: Râpa Roșie în Sebeș, Valea Mehadia în Banat.

Dunele sunt tipice regiunilor deșertice , de-a lungul marilor râuri și pe țărmurile râurilor și
lacurilor (acolo unde nu există o vegetație). Nisipurile necoezive din unitățile joase de
câmpie respectiv S-E Olteniei,Câmpia Carei, Valea lui Mihai… sunt modelate de vânt sub
forma dunelor de cca. 15-20m. De asemenea , pe litoral și Delta Dunării, în complexul
Razim se întălnesc nisipurile organogene care formează arii cu dune de nisip pe grindurile
fluvio-maritime sub acțiunea vânturilor din N și N-E (dominante): Letea, Sărăturile,
Caraorman. Cota maximă a dunelor +15 m iar grindurile +7 m.

Relieful dezvoltat pe loess.