ECOSISTEMUL “LAC”

Lacul este o apă stătătoare mai întinsă şi mai adâncă decât balta.
Lac de munte ECOSISTEMUL “LAC”

Lacurile se clasifică în funcţie de:

altitudine: lacuri de munte, lacuri de şes
adâncimea şi calitatea apei: lacuri cu apă dulce, lacuri cu apă
sarată.

Lacul Techirghiol

Lac de şes
ECOSISTEMUL “LAC”
Lacul ca ecosistem poate dura zeci, sute sau mii de ani.
La un lac se disting trei regiuni:
zona litorală cu vegetaţie de-a lungul malului;
zona limnică (din larg) bogată în plancton;
zona profundă (bentonică sau de adâncime) cu organisme
heterotrofe, în care nu pătrunde lumina.
 ECOSISTEMUL “LAC”
1. Substratul lacului:

În zona de munte este pietros. În zona de câmpie poate fi nisipos, mâlos, argilos
 ECOSISTEMUL “LAC”
2. Temperatura apei: variază în funcţie de altitudine şi de anotimp.

Temperatura apei lacului în zona de şes creşte

vara de la suprafaţă spre adâncime.

Lacurile de munte au apa rece tot timpul anului.

Primăvara şi toamna are loc o circulaţie pe verticală a apei care egalează temperatura, în toată masa ei.

În timpul iernii, la suprafaţa apei temperatura scade sub 0ºC determinând apariţia gheţii ce poate avea
uneori consecinţe dezastruoase asupra faunei acvatice.
Straturile din profunzime ajung la +4ºC.
 ECOSISTEMUL “LAC”

3. Transparenţa lacului: este dată de cantitatea de substanţă organică aflată în suspensie şi influenţează
adâncimea până la care pot pătrunde razele soarelui.
Transparenţa variază atât în cursul zilei cât şi în decursul anului.

Lacurile de munte pot permite pătrunderea luminii

până la o adâncime de 2m.

Vara, apa lacului de şes are transparenţă redusă

datorită descompunerii masive a materiei organice
moarte.
 ECOSISTEMUL “LAC”
4. Mişcările apei: în lac are loc o circulaţie pe verticală a apei, fapt ce determină oxigenarea întregii
mase de apă precum şi deplasarea substanţelor nutritive din profunzime spre suprafaţă.

5. Cantitatea de oxigen: depinde de temperatură,

curenţii de apă şi de intensitatea fotosintezei producătorilor

Lacul Sărat Lacul Techirghiol

6. Salinitatea: este dată de cantitatea de precipitaţii, intensitatea evaporării

şi cantitatea de săruri dizolvate în apă.
 ECOSISTEMUL “LAC”
7. Biocenoza
Producţia primară este inflienţată de:
adâncimea lacului
substanţele aduse de pâraie
cantitatea de săruri dizolvate în apă.
a) În zona litorală , se întâlnesc: mătasea broaştei, lâna broaştei, trestia, papura, stânjenelul galben, nufărul.

Mătasea broaştei

Stânjenelul galben
Trestia

Papura

Nufărul
Unele plante cu rădăcini pe fundul apei au frunzele la suprafaţă (piciorul cocoşului, nufărul, broscariţa);
Alte plante au rădăcina şi frunzele în apă iar florile la suprafaţă unde pot fi polenizate (peniţa);
La cosor (plantă situată complet în apă), florile bărbăteşti plutesc la suprafaţă iar polenul se scufundă
şi ajunge pe ovarul florii femeieşti.

Nufărul

Piciorul cocoşului

Broscariţa

Cosor
 Animalele sunt reprezentate de:
protozoare, diatomee, spongieri, celenterate (hidra)
viermi, moluşte (scoici)
amfibieni (tritoni, broaşte)
Triton reptile (guşterul, şerpi de apă)

Broaşte

Guşter Şarpe de apă

Hidra Scoici
 Animalele sunt reprezentate de:
păsări (raţe, gâşte, pescăruşi)
mamifere (şobolani, vidre)

Gâşte

Pescăruşi

Şoboloan (guzgan roşu)

Raţe

Vidre
b) În zona pelagică:
pluteşte liber zooplanctonul şi fitoplanctonul
înoată diferite specii de peşti: crapul, carasul, plătica, bibanul
deasupra apei zboară insecte: libelule, ţânţari.

Libelule

Ţânţari

Crap

c) În zona de fund (bentalul) se întâlnesc bacterii, protozoare, larvre de insecte, scoici, melci.

Caras Plătică
Biban
Eutrofizarea apei (înflorirea apei)

Deversarea în lacuri a apelor reziduale care nu au fost epurate,

provenite din industrie şi agricultură, determină o în,ulţire excesivă
a algelor care provoacă pierderea transparenţei la suprafaţa apei.
Într-o primă etapă are loc dezvoltarea piternică a florei şi faunei,
urmată de descompunerea masivă a materiei organice moarte şi
micşorarea cantităţii de oxigen ce atrage creşterea mortalităţii în
rândul plantelor şi animalelor.