Chimia si biologia

apelor naturale
 Viata in apele naturale
 Resursele de apă la nivel global sunt de 1,37
miliarde km3 , din care 97,2 % sunt localizate
în mari si oceane si 2,7 % în apele subterane si
de suprafata. Resursele de apă pe glob sunt
limitate şi distribuite neuniform, iar prin
poluare volumul lor se reduce
Distributia rezervelor de apa ale Terrei
 Apele de suprafață

 –ape curgatoare (fluvii, rauri, pârâuri, etc)

 – ape statatoare (mări şi oceane, lacuri, balti,
mlaştini)
Apele curgatoare
Cursurile de apă (râuri, pârâuri, fluvii), sunt caracterizate,
în general, printr‐o mineralizare mai scăzută, suma
sărurilor minerale dizolvate fiind sub 400 mg/l: carbonaț i,
cloruri şi sulfaț i de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu.
Concentraț ia ionilor de hidrogen (pH‐ul) se situează în
jurul valorii neutre, fiind cu un pH = 6,8 ‐ 7,8.
Apele statatoare
Lacurile
Lacurile se pot clasifica după criterii mai multe criterii:
origine, regimul hidrologic, zonă geografică, gradul de
mineralizare, gradul de eutrofie, gradul de colmatare.

Factori care condiționează viața în ecosistemele lacustre

sunt: rgimul hidrologic, dinamica apelor, regimul
termic, lumina, chimismul apei şi natura substratului
Baltile
Apele subterane
Apele subterane sunt caracterizate, în general,
printr‐o mineralizare mai ridicată, conț inutul în
săruri minerale dizolvate fiind peste 400 mg/l şi
format din: dicarbonați, cloruri şi sulfați de sodiu,
potasiu, calciu şi magneziu.
Concentrația ionilor de hidrogen se situează în jurul
valorii neutre, corespunzând unui pH = 6,5 ‐ 7.
Dintre gazele dizolvate predomină dioxidul de
carbon liber, conținutul în oxigen fiind foarte scăzut
sub 3 mg O2/l. În funcție de compoziția
mineralogică a zonelor străbătute, apele subterane
pot conține cantități însemnate de fier, mangan,
hidrogen sulfurat şi sulfuri, compusi ai azotului
Flora apelor curgatoare
Fitoplanctonul râurilior este reprezentat prin diatomee
care constituie peste 50% din fitoplancton, cloroficee,
cianoficee, conjugate heteroconte şi dinoflagelate. În
perioadele reci ale anului domină diatomeele dar odată cu
creşterea temperaturilor predomină cloroficeele şi
cianoficeele.
Dintre diatomee sunt frecvent întâlnite specii ale
genurilor : Cladophora, Scenedesmus, Oscilatoria iar
cianoficeele prin specii de Anabaena.
Flora apelor statatoare
 Fitoplanctonul din lacuri prezintă o dinamică sezonieră atât
ca număr de specii cât şi ca abundenț ă. Iarna datorită
temperaturilor scăzute şi transparenț ei reduse se
înregistrează un minim în dezvoltarea fitoplanctonului, în
timp ce în perioada caldă maximum de dezvoltare depinde de
grupul sistematic: diatomeele primăvara şi toamna, iar
cloroficeele şi cianoficeele vara.
Oscillatoria
Este o alga de culoare albastru-
verdesi face parte din genul
cyanobacteriilor
Cladophora
Anabaena
Elodea
Myriophillum
Plantele superioare din lacuri: papură (Typha
sp.), stuf (Phragmites sp.), pipirig (Scirpus
lacustris), rogozul (Carex riparia), iarba
mlaştinii (Juncus effusus), mana apei (Glyceria
aquatica) etc.
stuf
papura
 pipirig

Face
Facețițiclic
clicpe
pepictogramă
pictogramă
pentru
pentruaaadăuga
adăugaooimagine
imagine
rogoz
Iarba mlastinii
Mana apei
Fauna apelor curgatoare
Zooplanctonul din râuri este format din specii de rotifere din genurile
Daphnia, Bosmina, Leptodora şi copepode din genurile Eucyclops,
Dioptomus, Mesocyclops.
Peştii din apele curgătoare au fost incluşi în 5 grupe ecologice (după
Huet (1946), citat de Pricope, 2000):

1. salmonide tipic reofile, precum păstrăvul şi lipanul

2. ciprinide reofile de ape repezi precum cleanul, scobarul şi
mreana ;
3. ciprinide de însoțire: porcuşorul, morunaşul, roşioara;
4. ciprinide de ape calme, de câmpie, cum sunt crapul, plătica,
linul;
5. răpitori de însoțire ai acestora: bibanul, ştiuca, ghiborțul
lipanul
cleanul
biban
Fauna apelor statatoare
Zooplanctonul din lacuri este format din
protozoare (ciliate), viermi (rotiferi) si
crustacee (copepode si cladocere) a populațiile
de zooplancton din lacuri se observă o dinamică
sezonieră evidentă. Ating maximum de
dezvoltare vara si minimum iarna
vorticela
Paramoecium
lymnaea
anodonta
Amoeba
 Daphnia
(puricele de balta)
Daphnia este un crustaceu care
traieste in orice balta sau lac unde
se afla anumite conditii (pradatori
putini sau deloc, materie aflata in
descompunere, etc) putand fi
gasite oriunde in lume.
 Marimea daphniilor variaza in
functie de conditiile existente dar
nu depaseste cativa milimetri, iar
culoarea depinde de nivenul
oxigenului din apa (la un nivel
scazut de oxicen culoarea ia o
nuanta rozalie) si de hrana (cand
algele sunt principala sursa de
hrana, au o culoare verzuie)
Dytiscus
(buhaiul de balta)
Buhaiul de balta sau Dytiscus
marginalis este o specie din grupul
gandacilor scufundatori care apare
in Europa si Asia. Acesta isi are
numele de la faptul ca traieste pe
iazuri, balti si lacuri putin adanci,
Este o specie de prada, carnivora si
foarte lacoma
Hirudo
(lipitoarea)

In natura se intilnesc mai mult de

500 specii de lipitori.
Este un vierme inelat ce se
inrudeste cu rama.Corpul sau este
alungit ,iar la ambele capete se
afla ventuze bine dezvoltate
Hirudo medicinalis este o specie de
lipitori întrebuințată în scopuri
medicale
Libelula
Libelulele traiesc in apropierea
apelor(rauri, balti,lacuri).
Este o insectă prădătoare
caracterizată printr-un corp alungit,
zbor agil și două perechi de aripi
 membranoase aproximativ egale.
Ea trăiește sub apă cea mai mare
parte a vieții sale, ca nimfă.
Se hraneste cu insecte zburatoare ,
chiar si din propria lor specie
Libelula imperiala: lungimea
abdomenului – 49-61 mm,
anvergura aripilor 90-100mm.
Ochiul libelulei este format din
peste 30 mii ochi simpli.
Astacus
(racul de rau)
Racul traieste in mediul
acvatic.Noaptea iese la vanat.
Corpul este acoperit de o crusta
alcatuita din chitina si
calcar.Prezenta acestei cruste a dar
denumirea de CRUSTACEE.Pe
masura ce creste,racul
naparleste.Crista noua se formeaza
pe seama rezervei de calcar din
stomac,care intareste pielea
datorita calcarului se produce
efervescenta).Pielea contine 2
pigmenti:albastru(care se distruge
prin fierbere) si rosu. 
 tubifex
Parte a familiei Tubificidae, acesti viermi
traiesc in natura in malul de pe fundul
apelor (parauri, balti, lacuri). Viermele s-a
adaptat la acest mediu sarac in oxigen,
sintetizand o cantitate mare de hemoglobina
in sange, de unde si culoarea  rosu inchis a
lui. In acvaristica se cunosc doua feluri de
tubifex: rosu si negru. Varietatea neagra este
de fapt de culoare rosu inchis, si mai bogata
in hemoglobina si are valoare nutritionala
mai mare. In contrabalanta, tubifex negru
este mai periculos pentru pesti intrucat
parazitii pe care ii poarta sunt mai rezistenti
la tratamente.

Apele in care traiesc acesti viermi sunt

poluate si foarte murdare, contaminate cu
fecalele altor pesti sau alte animale. Asa se
face ca, viermele tubifex este purtatorul
multor bacterii si paraziti periculosi.
Viermele traieste cu o extremitate ancorata
in mal si cu cealalta libera, fluturand in apa.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE

……SI BAFT LA TEST

A