ecosisteme naturale de apă stătătoare. • Lacurile au suprafețe și adâncimi mai mari decât bălțile și, spre deosebire de acestea, sunt lipsite de vegetație în zona de fund a bazinului acvatic, unde lumina nu pătrunde. • Lacul Valea Morilor Biotopul • Lumina pătrunde în straturile superficiale ale apei, ceea ce permite realizarea fotosintezei de către plante. • Temperatura apei variază în funcție de altitudine și anotimp. Iarna, straturile de apă din profunzime păstrează temperatura de 4ᵒC, deși apa de la suprafață poate îngheța. • Salinitatea diferă de la un lac la altul și chiar în același lac, în funcție de cantitatea de săruri minerale dizolvate în apă, de precipitații, de evaporarea apei. • Oxigenarea și transparența apei lacurilor de munte sunt mai mari decât ale lacurilor de câmpie, deoarece au o cantitate mai mică de substanțe în masa apei. Biocenoza • Cuprinde: plante acvatice (trestie sau stuf, papură,nuferi, ciuma- apelor, lintiță, otrățel de baltă) animale nevertebrate (hidre, lipitori, melci, raci, larve de insecte, libelule, țânțari) animale vertebrate, precum: pești (crap, plătică, roșioară, caras, lin, știucă, biban, șalău etc.), broaște, șerpi, păsări (lișițe, rațe, gâște sălbatice), mamifere (vidra). • Unele trăiesc pe malul lacului, altele în apă sau pe fundul lacului. Bacteriile, algele, protozoarele formează planctonul,cu rol deosebit în funcționarea ecosistemului. Știuca Melc de balta Papură Stuf Relaţii trofice între vieţuitoarele din ape stătătoare • Algele şi plantele superioare din zona lacului/bălţii sunt principalii producători. • Lipitoarea este un vierme care se hrănește cu sângele vertebratelor pe care le parazitează. • Scoica de lac filtrează apa, reţinând hrana. • Masculii de țânțar se hrănesc cu seva plantelor, iar femelele, cu sângele animalelor. • Libelulele vânează insecte care zboară deasupra apei. • Roșioara și plătica preferă hrana de origine vegetală. Știuca atacă peștii, dar și păsările și mamiferele acvatice, iar bibanul consumă râme, scoici, raci, insecte, pești, broaște. • Lişiţele, stârcii, raţele sălbatice care trăiesc pe lângă lacuri şi bălţi se hrănesc cu moluște, insecte, pești, broaște,iar unele consumă și plante acvatice. • Materia organică moartă de pe fundul lacului este descompusă de bacterii și ciuperci microscopice. Libelula Lipitoarea Adaptări ale vieţuitoarelor din ape stătătoare • Tulpinile și frunzele nuferilor conțin numeroase spații cu aer, care înlesnesc plutirea. • Deplasarea în apă este favorizată la pești de forma hidrodinamică, iar la broaște, rațe, gâște de membrană interdigitală de la membrele posterioare. • Reproducerea broaștelor este legată de mediul acvatic: din ouăle depuse în apă ies larve (mormoloci) cu aspect de peștișori. Ele trăiesc numai în apă, unde trec prin mai multe transformări până la stadiul de adult (broască),proces numit metamorfoză. • Rațele și gâștele au deasupra cozii o glandă a cărei secreție unsuroasă o împrăștie cu ciocul printre pene, astfel că penajul devine impermeabil. • Berzele și stârcii (păsări picioroange) au gâtul și ciocul lungi, picioare înalte și subțiri, cu care se pot deplasa prin ape puțin adânci fără să-și ude penele. Berze Stârc Importanţa ecosistemelor de apă stătătoare • Stuful de pe malul apelor oferă adăpost pentru numeroase viețuitoare. El poate fi utilizat de localnici ca sursă de energie, pentru construirea de garduri și acoperișuri de case, ca furaj pentru animale etc. Carnea peștilor, ușor digerabilă, conține substanțe nutritive (proteine,lipide), vitamine și minerale. Deosebit de valoroase sunt icrele și uleiul de pește. • Omul a amenajat ecosisteme acvatice precum iazuri (pe fundul unor văi mici) pentru creșterea peștilor, irigații, morărit sau agrement, heleșteie pentru creșterea și reproducerea peștilor în interes economic (crap, caras, biban, știucă, păstrăv), lacuri de baraj și de acumulare pentru producerea de energie în hidrocentrale. Lacul de acumulare Vidraru Iaz Află mai multe! • Nuferii sunt plante cu tulpini lungi, fixate pe fundul lacului/bălții, și frunze mari care plutesc la suprafața apei.Florile lor sunt frumoase, mari şi pot avea diferite culori. Drețele (nuferii tropicali) cresc spontan doar în lacurile și pâraiele cu apă termală de la Băile 1 Mai, de lângă Oradea. Sunt o specie endemică, ocrotită prin lege. • Otrățelul de baltă este o plantă carnivoră cu Frunze subacvatice și flori galbene ieșite la suprafață. Planta nu este fixată de fundul apei, ci plutește, iar pe tulpina ramificat ă poart ă un număr mare de capcane de forma unui săculeț mic, plin cu aer și prevăzut cu un capac. Dac ă o insectă se află în apropierea capacului, acesta se deschide brusc, aerul iese din s ăcule ț și apa care intră în el absoarbe și prada. Fiecare insectă este digerată în circa 20 de minute. Cu ajutorul capcanelor poate să prindă și 1 000 de insecte pe zi. • Somnul, cel mai mare pește prădător de apă dulce de la noi din țară, atinge uneori lungimea de 3-4 metri și o greutate de peste 100 de kilograme. Preferă apele adânci,cu fund mâlos. Nu are solzi, iar gura largă este prevăzută cu șase mustăți. Vânează pești și raci, mai ales noaptea, dar poate ataca și păsări sau mamifere acvatice. Carnea sa este foarte gustoasă. Poate trăi pân ă la 100 de ani. Otrățelul de baltă Nuferi albi Stiați că…? • ...speciile de pești preferă anumite zone ale lacului? Crapul este frecvent întâlnit în zona cu nuferi, carasul și plătica în zona stufului, iar știuca și bibanul vânează de regulă lângă maluri, în zona cu vegetație. • ... vara, când apa este acoperită de o peliculă de alge care s-au înmulțit foarte mult din cauza excesului de nutrienți, apare fenomenul numit „înflorirea apelor”, care influențează negativ viața animalelor acvatice? Somnul Bibanul