BIOGRAFIA LUI GEORGE

COSBUC
-de Adelina Jeleznii
 George Coșbuc s-a născut pe 20 septembrie 1866, la Hordou, în județul Năsăud, a fost
cel de-al optulea copil al familiei sale, în total fiind paisprezece. Era fiul preotului greco-
catolic Sebastian Coşbuc şi al Mariei, fiica unui alt preot greco-catolic. De la mama a
moștenit talentul literar: era o bună creatoare în stil popular și povestitoare deosebit de
cuceritoare. 
Primele noţiuni le va primi de la bătrânul cântăreţ al bisericii din localitate. Acesta îl învaţă
să citească încă de la 5 ani, lucru cu totul deosebit având în vedere condiţiile grele de viaţă.
Coşbuc a fost un copil bolnăvicios, fiind nevoit să îşi întrerupă după doar un an şcoala din
cauza problemelor de sănătate. 
Școala a început-o în satul natal, iar clasa a II-a și a III-a le-a făcut la școala trivială(adică
şcoală elementară pentru tot poporul) la Telciu unde predarea era în germană, ajungând să
cunoască bine această limbă. Liceul îl termină la Năsăud în 1884. La liceu George Coșbuc
a învățat limbile clasice, germana și maghiara(cea din urmă îi punea destule probleme). La
finalul liceului citea și traducea din greacă și latină fără dicționar.
 Debutul literar și-l face în revista școlii, ”Musa someșană”, care nu era tipărită ci scrisă de mână la
fiecare număr. Primii critici ai lui Coșbuc au fost colegii: ” .
La Năsăud face primii bani din scris pentru traducerea unui cânt din Odiseea astfel că primește un
premiu de 3 taleri. Se înscrie la Facultatea de filozofie (și litere) a Universității Maghiare din Cluj. Din
cauza faptului că nu prea știa maghiară termină doar un singur an(1884/1885). Poetul s-a ocupat cu
traduceri din lirica greacă și cu lectura în special a lui Goethe și Schiller.
Începe să colaboreze cu diverse reviste, însă părinții lui nu erau satisfăcuti, ei doreau ca George Coșbuc
să se facă preot. Se angajeaza la revista Tribuna si ajunge foarte apreciat în Transilvania. Redactorul
George Coșbuc pune umărul la succesul revistei ”Tribuna”. În anul 1887(!) 4 exemplare se duceau în
SUA, 1 în Australia, 19 în Africa și 8 în Asia. În ceea ce privește Europa: 3 se duceau la Roma, la Paris
32, în Anglia 4, în Spania și Italia câte 6, în Rusia 2, iar în Germania și Austria sute.
Apariția poziei ”Nunta Zamfirei” în 1889 a constituit o bună carte de vizită. Tânărul poet e chemat de
Titu Maiorescu la București. Viața din capitala României nu a fost tocmai ușoară. Maiorescu îl ajută să
devină funcționar minsterial. Ocupația nu se potrivea cu firea și pregătirea poetului. La scurtă vreme
demisionează.
Trăiește modest, poate cam dezordonat, în locuințe pe care le schimbă des. Colaborează la mai multe
manuale scolare de limba română. În 1893 publică prima culegere de poezii originale: ”Balade și
idile”.
 În 1895, cu binecuvântarea scrisă a părinților săi, George Coșbuc se căsătorește cu Elena
Sfetea. În același an se naște unicul băiat al poetului, Alexandru. Viața de familie aduce
ordine în modul de trai al lui Coșbuc, o anumită disciplină și condiții de lucru bune. Deși a
publicat mai multe volume în timpul vieții, unele dintre ele de real succes, solicitându-se
mai multe ediții, poetul a rămas cum însuși se numește, ”boier sărac”. Nu și-a permis
multe, doar călătorii în străinătate pentru recuperare medicală sau de studii în Italia. 
George Coșbuc a fost cel care a introdus în circuitul literar al României opere precum:
Eneida, Odiseea, Divina Comedie, etc.
În 1899 tipărește două frumoase cărți de proză: Războiul nostru pentru
neatârnare și Povestea unei coroane de oțel, ambele evocând Războiul pentru
independență. În 1900 Coșbuc este ales membru corespondent al Academiei Române. După
1900 Coșbuc se adâncește în opera lui Dante. Tradusese și publicase câteva fragmente
pornind de la o versiune germană. 
Pe 11 mai 1918  poetul se stinsese din viață la locuința sa. A fost înmormântat în cimitirul
Bellu alături de fiul său Alexandru în aceeași zonă unde își dorm somnul de veci Eminescu,
Caragiale, G. Călinescu, Sadoveanu, Rebreanu.