17.09.

2020

George Cosboc
George Coșbuc s-a nă scut în 1866, pe 20 septembrie, fiind al optulea dintre cei 14
copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului
greco-catolic Avacum din Telciu.[3] Copilă ria și-o petrece în satul natal Hordou, în
orizontul mitic al lumii rurale, în tovă ră șia basmelor povestite de mama sa.
Primele noțiuni despre învă ță tură le primește de la ță ranul Ion Guriță , dintr-un sat
vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bă trânul diac
(cântă reț la biserică ) Tă nă sucă Mocodean, George Coșbuc învață să citească încă
de la vârsta de cinci ani.[4][5]
Poetul și-a început studiile la școala primară confesională greco-catolică
din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de să nă tate, le întrerupe
după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează
cursurile școlii triviale (confesionale, greco-catolice) din Telciu, cea mai mare
comună de pe Valea Să lă uții, învă țând germana cu unchiul să u Ion Ionașcu,
directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe
care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna aceluiași an, George Coșbuc se
înscrie în clasa I a Gimnaziului fundațional greco-catolic din Nă să ud, perioadă de
când datează și primele contacte cu operele literaturii române și universale,
precum Nikolaus Lenau, Heinrich Heine, Adalbert von Chamisso, Gottfried
August Bürger și alții. La Gimnaziul superior (liceul, astă zi colegiu național) din
Nă să ud predau profesori cu o pregă tire serioasă , unde se punea accent pe studiul
limbilor și al literaturilor clasice, astfel tână rul Coșbuc formându-și aici o
temeinică bază pentru cultura sa.[6]
Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură  Virtus Romana
Rediviva a gimnaziului nă să udean, încă din clasa a V-a (1880 - 1881), ca membru
extraordinar. În clasa a VII-a, George Coșbuc este ales vicepreședinte al societă ții,
iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza
someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societă ții traduceri
din Friedrich Rückert, Sándor Pető fi și o poveste populară , în 600 de
versuri, Pepelea din cenușă.[7]