George Cosbuc biografie, viata si opera

Nastere: 20 septembrie 1866 Hordou, Bistrița-Nasaud

Deces: 9 mai 1918, București

A fost primul mare poet dat romanilor de Transilvania, fiind membru titular al Academiei
Romane din anul 1916.

Poetul este al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Cosbuc si al Mariei,
fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilaria si-o va petrece la Hordou, in orizontul
mitic al lumii satului, in tovarasia basmelor povestite de mama sa.

Primele notiuni despre invatatura le primeste de la taranul Ion Gurita, dintr-un sat vecin, despre
care Maria Cosbuc auzise "ca stie povesti". De la batranul diac Tanasuca Mocodean, Cosbuc
invata a citi inca de la varsta de cinci ani.

Poetul si-a inceput studiile la scoala primara din Hordou, in toamna anului 1871, pe care, din
motive de sanatate, le intrerupe dupa clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a si a
III-a, urmeaza cursurile scolii din Telciu, comuna mare pe Valea Salautii, invatand germana cu
unchiul sau Ion Ionascu, directorul scolii.

In clasa a IV-a (1875), se afla la Scoala Normala din Nasaud, pe care o absolva pe data de 21
iunie 1876. In toamna acestui an, Cosbuc se inscrie in clasa I a Gimnaziului Fundational din
Nasaud; atunci are si primele contacte cu operele scriitorilor romani si cu literatura universala:
Lenau, Heine, Chamisso si altii. La liceul din Nasaud erau profesori cu o pregatire serioasa, se
punea accent pe studiul limbilor si al literaturilor clasice si Cosbuc si-a format aici o temeinica
baza pentru cultura sa.

Incepe sa scrie versuri si activeaza in societatea de lectura Virtus Romana Rediviva a

gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) fiind membru extraordinar. In clasa a VII-a, Cosbuc
este ales vicepresedinte al societatii, iar la 2 octombrie 1883 devine presedinte.
Publica in paginile revistei Muza someseana (1882 - 1883) primele poezii, citeste la sedintele
societatii traduceri din Petofi si o poveste populara, in 600 de versuri, Pepelea din cenusa.
Contactul cu literatura clasica, mai cu seama latina, cu principalele opere ale literaturii
europene, dragostea fata de folclorul romanesc si fata de cartile vechi ii marcheaza, din aceasta
perioada, destinul creator.

In mai 1884 isi sustine examenul de bacalaureat, dupa trecerea acestuia, in toamna anului
1884, se inscrie la facultatea de Filosofie si Literatura a Universitatii maghiare din Cluj, care
avea pe atunci si o catedra de limba romana.

A continuat studiile clasice, frecventand cursurile de istoria Greciei vechi, traducere si

interpretare de Scrieri alese din Cicero, Teoria si Istoria retoricii la greci si romani, Sintaxa
greaca si istoria literaturii latine.

A fost numit in comitetul Societatii Iulia a studentilor romani; isi incepe colaborarea la Tribuna
din Sibiu (decembrie 1884). In noiembrie 1886, bolnav si confruntat cu diverse dificultati
materiale, nu mai figureaza printre studentii clujeni, frecventand doar anumite cursuri
universitare. Continua colaborarea la Tribuna, publicand
"Fata craiului din cetini"
"Draga mamei"
"Dragoste pacurareasca".

Ioan Slavici, directorul Tribunei, il cauta personal la Cluj pentru a-l atrage in redactia revistei si
pentru a stabili cu el o eventuala colaborare. Publica la revista din Gherla Cartile sateanului
roman, continua sa tipareasca in Tribuna povesti si basme versificate ("Fulger", "Braul
Cosanzenii", "Tulnic si Lioara"), corespondeaza cu Slavici, care il cheama la Sibiu, in redactia
ziarului. Din vara anului 1887 poetul incepe sa lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurandu-se
astfel o etapa hotaratoare in formatia sa.