Sunteți pe pagina 1din 5

Jurnal de Titu MAIORESCU

Autorul si opera sa



Critic literar si estetician, Titu Maiorescu s-a nascut in 1840 la Craiova. Este fiul lui Ioan Maiorescu,
inrudindu-sc dupa tata cu Petru Maior si Timotei Cipariu, iar dupa mama cu episcopul I. Popasu -
cunoscut om de cultura transilvanean. Dupa ce urmeaza, intre anii 1846 si 1848, primele doua clase
elementare la scoala din orasul natal, al carei director era tatal sau, de la 1 noiembrie 1850
Maiorescu este inscris ca elev in clasa intai a primului gimnaziu romanesc din Brasov, Andrei
Saguna", infiintat si prin staruinta unchiului sau, I. Popasu. Dupa terminarea anului scolar, pleaca la
Viena, unde, intre timp, se stabilise tatal sau. in perioada 185l-l858 este elev al Academiei
Theresianum din Viena. Sunt anii in care isi formeaza o cultura solida si multilaterala: citeste foarte
mult, mai ales literatura germana, clasica si romantica, literatura engleza si franceza. invata limbile
germana, franceza, engleza, italiana, latina si greaca veche. Traduce din scrierile lui Jean Paul,
Lessing si Klopstock. in 1858 este student in filosofie la Universitatea, din Berlin. Dorind sa-si
scurteze durata studiilor universitare, se inscrie la Universitatea din Giessen si obtine doctoratul in
filosofie in 1859 cu o teza despre Relatie". In acelasi an pleaca la Paris, continuandu-si studiile, iar in
1860 este licentiat in litere si filosofie la Sorbona, cu teza Ceva filosofie pe intelesul tuturor".
Conferentiaza la Berlin despre_Vechea tragedie franceza si muzica lui R. Wagner" (1861), conferinta
repetata la Paris. in 1861 obtine diploma de licentiat in drept. Se intoarce in tara in 1861 si incepe un
ciclu de prelegeri publice la Bucuresti: Despre educatiunea in familie". Supleant la Tribunalul de
Ilfov (1862), este inaintat procuror peste putin timp. Este numit profesor la Universitatea din Iasi in
acelasi an, unde inaugureaza cursul Despre istoria republicii romane", la care va renunta pentru a
incepe un curs de filosofie. Introduce, primul in Romania, metoda seminarizarii studentilor. Este
decan al Facultatii de Filosofie (1863) si rector pentru patru ani. in 1863 este numit si director al
Scolii Normale Vasile Lupu", unde preda pedagogia, psihologia, gramatica romana, compunerea.
Initiaza, primul la noi, practica pedagogica a tinerilor invatatori.

La 10 februarie 1863 incepe la Iasi un ciclu de conferinte publice despre educatia in familie, in
lumina principiilor psihologice si estetice. Dupa un an, asociindu-se cu alti tineri intorsi de la studii
din strainatate (Petre Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti), initiaza o noua serie de
conferinte publice - prelectiuni populare" -care marcheaza inceputul activitatii Junimii". Partizan al
unitatii tanarului stat roman, desfasoara o intensa activitate politica, mai ales in paginile ziarului
Vocea Nationala" (1866), pentru a combate miscarea separatista si pentru a sustine alegerea unui
domn strain. Dupa urcarea pe tronul Romaniei a lui Carol I, ramane dinasticist convins. Scrie cea mai
mare parte a cuvantului introductiv la primul numar (1 martie 1867) al Convorbirilor literare", unde
publica, in anii urmatori, studii si articole cu larg rasunet in cultura romaneasca a timpului: Despre
scrierea limbei romane (1867), O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 (1867), Limba
romana in jurnalele din Austria (1868), Directia noua in poezia si proza romana (1872), Betia de
cuvinte (1873), Neologismele (1881), Comediile d-lui l.L. Caragiale (1885), Poeti si critici (1886),
Eminescu si poeziile lui (1889), Oratori, retori, limbuti (1902) etc.

La 20 iulie 1867 este numii membru al Societatii Academice Romane. in 1874 paraseste definitiv
Iasii, stabilindu-se in Bucuresti, fiind ales ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, deputat in
Camera (1878), reales in Adunarea Constituanta (1879). Neuitand preocuparile literare, continua sa
gazduiasca in casa sa intrunirile Junimii". indeplineste inca doua mandate de ministru al Cultelor
(1888, 1890). inlre anii 1900 si 1901 este ministru de Justitie (mandat pe care-l va detine si in 1912).
in timpul Primului Razboi Mondial ramane in Bucurcstiul cotropit de armata germana. Rapus de o
boala de inima, se stinge in anul 1917, fiind inmormantai la cimitirul Bellu. langa tatal sau.

Impresionanta forta morala, caracter ferm, inteligenta profunda, avand vaste si sistematice
cunostinte, imbogatite mereu prin lecturi, omul politic si oratorul Titu Maiorescu s-a impus totodata
ca unul dintre cei mai prestigiosi oameni de cultura romaneasca din a doua jumatate a secolului al
XlX-lea.

Prezentarea textului



CONDITIA JURNALULUI.
Jurnalul este o scriere in care un autor isi noteaza, sub forma unor insemnari zilnice, evenimente
importanle legate, de obicei, de biografia sa. Dinti-un jurnal poate rezulta si cronica unei epoci sau
fizionomia complexa a unei personalitati.
Jurnalul se scrie, de regula, din nevoia unor clarificari interioare sau ca o incercare de sustragere de
la singuratate si fara (in cele mai multe cazuri) intentia publicarii; de aceea, cu mici exceptii, jurnalul
se publica abia dupa decesul autorului.
insemnarile zilnice ale lui Maiorescu sunt o astfel de scriere, realizata in trei volume, publicate intre
anii 1937 si 1939, fiind, pana acum, cea mai mare opera nonfictiva din toata literatura romana;
Maiorescu devine astfel un exponent-model al acestui gen de scrieri la noi.

Scrisul suprapus pe existenta
Jurnalul este inceput de Maiorescu la varsta de 15 ani, cand era elev la Institutul Theresianum" din
Viena, si este continuat pana la varsta de 77 de ani, cu doua saptamani inainte de a muri. El are doar
mici intreruperi si tinde sa se suprapuna peste existenta autorului.
Publicarea acestei scrieri a facut posibila o cunoastere mai amanuntita si mai aparte a personalitatii
lui Maiorescu: era nu doar un om echilibrat, impersonal, lucid, ci si sentimental, insingurat, dorind sa
fie inconjurat de oameni care sa-l asculte si sa-l inteleaga.
Maiorescu deschide paginile jurnalului cu o substantiala lista de reprezentatii teatrale si muzicale.
Apar in continuare clasificari si aglomerari de date referitoare la calificative scolare, variatii
meteorologice, itinerare, meniuri, adevarate inventare in care se pot vedea meticulozitatea si
sinceritatea autorului. Aflam astfel despre planurile sale de viitor, despre programul de lucru si
despre zelul cu care se antrena in totul, despre relatiile cu oamenii sau cu membrii familiei, despre
diversele lecturi prin care s-a format. La orice pagina de jurnal ne-am opri, ne impresioneaza ritmul
extraordinar de trepidant al existentei celui ce consemneaza, un om modern care nu concepe sa-i
scape ceva din ceea ce-l inconjoara.

LECTURI, STARI Sl SENTIMENTE.
O astfel de pagina poate fi cea din martie 1859, adica sfarsitul caietului al doilea al insemnarilor,
cuprinsa in Titu Maiorescu, Jurnal si epistolar, volumul 11 (martie 1859 - 17 iulie 1860). Sunt
consemnari facute in perioada studiilor in Germania.

Autorul noteaza ca isi completeaza studiile cu lecturi din Spinoza, Feuerbach, Voltaire, Moliere,
Herbart, facand comentarii, dand citate si inserand in text fraze in germana, franceza si latina. Se
opreste mai cu seama la Voltaire, pentru care nu are mare consideratie in urma lecturii Dictionarului
filosofic al acestuia: Cetii partea prima a lexiconului filosofic de Voltaire. imi facu impresiune foarte
rea; omului astuia superficial si fara fundament ii sta foarte bine cand e in metierul (meseria, s.n.)
lui, adeca in negatiune pura; insa vrea sa fie negatias mixtus (negativ mixt, s.n.) si atunci cade in
secatuire. Cultura se vede ca a avut foarte slaba. Carti, care el din intamplare Ie-a citit, le citeaza cu
importanta ce nu o merita; pe cand altele, de mai mare insemnatate, sunt trecute cu vederea.
Giordano Bruno nu e nici pomenit, Cicero stimat intr-o masura ridicula, adeca ca


filosof.
Selecteaza si comenteaza aspecte din opera lui Voltaire, contrazicandu-l, aducand ca argument
parerile altor autori si subliniind indignat: ,De ce nu!", Caracteristic", Ce stupid!", La naiba!", Ce
stangaci!", dandu-ne astfel impresia unei polemici.

Alte insemnari sunt asemenea unor inventare: Citit in aprilie: Beranger, Biblia (Apocalipsul), din
Filosofia dreptului a lui Stahl, Vizionara din Prevost a lui Kerner, fleacuri confuze. Chioscul din
gradina. Excelent Ilorace a lui Corneille (actul al 5-lea, lanced). Cinna al lui, pe care l-am gasit mult
mai lanced decat Horace. Institutiunile lui Gneist (si tradus)".

Sunt consemnari lapidare, pentru uz personal. Mai
departe noteaza temele de discutie cu Gheorghe Sturdza, ca a primit de ziua numelui Opere
complete de Fichte, ca a ascultat Johanes Passion si Mathaus Passion de J.S. Bach sau Moartea lui
Iisus de Gracm si ce impresii i-au produs. Aflam si despre starea de spirit in care se afla cand eleva sa
Klara Kremnitz nu vine la ora de franceza: In seara in care am aflat acest lucru am fost complet
deprimat. Nu pentru ca ea ar avea vreo importanta, nu pentru ca as iubi-o, dar, fara s-o fi stiut eu
insumi mai inainte, deodata mi-am dat seama ca in ora de franceza raportam totul numai la ea, pana
si de hainele mele noi ma bucuram pentru ea, pe scurt, pentru ca ea imi cucerea sufletul pentru acea
ora de franceza, pe cand ceilalti Kremnitz nu inseamna nimic pentru mine. Si astfel am simtit un gol
in mine".

Il putem cunoaste pe Maiorescu de atunci si intr-o ocazie mai aparte: cand este invitat la botezul
unuia dintre copiii lui Kremnitz: ,A fost stralucit; multe femei frumoase. Iar eu iarasi! Fumati,
nu?, - Nu fumez., ~ Ah?!, - Luati macar un pahar, - Nu beau., .- Ah?!, ~ Atunci
dansati?, - Nu dansez., Ah!". Tanarul se adapteaza greu, isi face probleme asupra impresiei
pe care o creeaza si doreste apropierea de oameni: mi-e dor numai de cineva, de oameni pe care
sa-i iubesc si care sa ma iubeasca si cu care sa intretin relatii in toata libertatea si mereu. Abia atunci
as deveni mai bun, atunci as putea sa actionez si sa produc ceva -pe cand asa"

In aceeasi serie de insemnari se inscrie data de 26 iunie 1859 (de fapt, 25 iunie, dar consemnata
gresit in jurnal), cand a sustinut doctoratul la Giessen, despre care noteaza: ,joc de copii"', desi nu se
putea ca evenimentul sa nu-l fi emotionat.

UN DOCUMENT UNIC.

Nicolae Manolescu scrie despre jurnalul lui Maiorescu: caracterul de document personal este () cu
mult mai izbitor. Un document unic, in felul lui, de o minutie ce ne inspaimanta. Maiorescu nu este
un comentator al existentei, ci un grefier al evenimentului: un grefier ce pare orb la semnificatii si la
finalitate, pentru care existenta c un dosar de procese-verbale, tinute la zi, meticulos, amanuntit, cu
o sinceritate a faptului brut si banal de care, poate, doar orgoliosul Goethe mai fusese in stare"
(Contradictia lui Maiorescu).








DEPARTE DE MONDEN SI APROAPE DE CARTI
(fragment din jurnal)

,Am talentul de a povesti in mod placut, dar n-am darul de a-i asculta pe altii.
Citit in aprilie:
Beranger.
Biblia (Apocalipsul).
Din Filosofia dreptului a lui Stahl.
Vizionara din Prevost a lui Kerner; fleacuri confuze.
Chioscul din gradina.
Excelentul Horace al lui Corneille (actul al 5-lea, lanced).
Cinna al lui. pe care l-am gasit mult mai lanced decat Horace. Institutiunile lui Gneist (si tradus).
In fiecare zi la ora 8 dimineata vine la mine Gheorghe Sturdza si-i explic logica, psihologie si Herbart.
De aceasta zi a numelui meu am primit in dar de la cei trei Sturdza Operele complete ale Iui Fichte.
()
Miercuri, 20 aprilie 1859, la Biserica garnizoanei: Moartea lui Iisus de Graun; nu mi-a placut aproape
deloc. Mai cu seama recitativele, asa de afectate, ca la opera si dupa sablon. ()
Acum insa iarasi mai dragut cu Helene.
Citit: Marturii istorice despre Iisus.
Moliere: Misanthrope, Bourgeois gentilhomme, Tartuffc.
Manualul lui Herbart, inca o data, in intregime. Din Cosmos.
A propos: Lewes are totusi dreptate sa critice uneori stilul Iui Goethe din Afinitati elective.
Ce inghesuita e, de exemplu, aceasta perioada:
In capitolul al 9-lea: Ne inchipuim ca exista posibilitatea ca acest capac, pe care l-am pecetluit bine,
sa fie candva ridicat din nou, ceea ce nu s-ar putea intampla in alt chip, decat daca s-ar distruge
iarasi tot ceea ce noi nici macar n-am construit inca.
Dimpotriva, insa, in Werthcr un stil; divin uneori, d.e. perioada chiar in scrisoarea a 2-a si mai multe
altele.

25 aprilie. In lunea Pastilor, la ora sapte seara, am fost invitat la consilierul de justitie Kremnitz, la
botezul copilului sau Ernst Heinrich.
A fost stralucit; multe femei frumoase. Iar eu. iarasi!
- Fumati, nu? - Nu fumez. ~ Ah! - Luati macar un pahar Nu beau. - Ah?! <<- Atunci
dansati? - Nu dansez. - Ah?!
Asa a fost. Tinerii se uita la mine. rad pe infundate si dau din umeri: doamnele nici nu se sinchisesc
de mine sau rad.
S-a dansat, iar eu m-am furisat acasa inca de la 11 !. Nici sa mananc nu pot, cand sunt de fata
doamne pe care le cunosc. Si din aceasta cauza, fireste, ramai singuratic. De n-ar crede lumea ca
sunt un afectat. Numai Helene m-a despagubit: abia 15 ani, dar o blonda frumoasa - cred ca o
iubesc: nu acea iubire desavarsita, cum mi-o imaginez, nu, caci lipseste stima stricta - dar iubire
totusi datorita amabilitatii ei, firii ei deschise si naive, simpatiei ei pentru mine!
Cand am plecat spre casa, neobservat, necunoscut, singuratic - eram intr-adevar atat de profund
mahnit, iar astazi toata ziua atat de deprimat. Si in asemenea clipe sa te intorci spre Dumnezeu? Nu,
nu e asta. nu simt o durere vaga, generala, ci mi-e dor numai de cineva, de oameni pe care sa-i
iubesc si care sa ma iubeasca si cu care sa intretin relatii in toata libertatea si mereu. Abia atunci as
deveni hun. atunci as putea sa actionez si sa produc ceva -pe cand asa
Seara. Minunat de draguta povestirea Ottiliei despre maciulia bastonului lui
Caro! I.
Ce minunat de frumos al doilea alineat al capitolului al 13-lea din Afinitati elective si al 4-lea de la
sfarsit al aceluiasi capitol.
Asa-zisul capitol scandalos, desi nu e asa de grav, este al 1l-lea. Ce frumos e episodul de dragoste
din capitolul al 12-lea! Si in el: Daca iubesti o fiinta din toata inima, atunci toate celelalte ti se par
dragute. Ottilie lasa ochii in jos.
Capitolul al 1l-lea. Si totusi prezentul nu lasa sa i se rapeasca imensul sau drept.
O vorba de o importanta enorma."