George Coşbuc

S-a născut al şaptelea dintre cei 14 copii ai unui preot greco-catolic

la Hordou , azi Coşbuc , judeţul Bistriţa–Năsăud . A fost un poet român din
Transilvania , membru al Academiei Române .
Copilăria şi-o va petrece la Hordou , în lumea mitică a satului , în
tovărăşia basmelor povestite de mama sa . Primele noţiuni despre învăţătură le
primeşte de la ţăranul Ion Guriţă , din satul vecin , despre care mama sa auzise „că ştie
poveşti ” . De la bătrânul diac Trăsurică Mocodean , Coşbuc învaţă a citi încă de la
vârsta de cinci ani .
Se stabileşte la Sibiu , pentru o perioadă de timp iar timpul petrecut
aici , s-a dovedit a fi cel mai rodnic din activitatea sa. Îşi orientează scrisul spre idilă,
specie literară în care a rămas neîntrecut, şi trece treptat de la simple versificări pe
teme folclorice la creaţii originale. În paginile Tribunei i se tipăresc numeroase poezii,
semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creaţii ale sale:
Nunta Zamfireii, Mânioasă, Numai una, Fata morarului, Crăiasa zânelor
Un rol de seamă în dezvoltarea culturii româneşti l-a avut G. Coşbuc şi
prin participarea sa la conducerea unor importante reviste, dovedind, în acest sens, o
evidentă vocaţie publicistică.
George Coşbuc a fost şi un excepţional traducător. Din perioada
studiilor gimnaziale de la Năsăud, poetul şi-a manifestat pasiunea pentru literatura
clasică greco-latină, pentru valorile literaturii universale.

Notează numele a trei volume de poezii scrise de George Coşbuc

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________