Curs1 - ELEMENTE INTRODUCTIVE ÎN INFORMATICĂ

1.1. Informaţie, cunoştinţă, dată

Informaţia este acea entitate care înlătură total sau parţial starea de nedeterminare pe
baza unui mesaj adresat unui receptor. O informaţie este utilă dacă este consistentă, releventă,
exactă, oportună, accesibilă, completă şi concisă.
Informaţia poate fi deci, definită ca:
- o cunoştinţă cu caracter de noutate şi utilitate la nivelul unui individ sau grup social
şi corespunde momentului istoric dat.
- ea reprezintă reflectarea în conştiinţa umană a legăturilor cauză-efect din lumea
înconjurătoare, având caracter de noutate, de aport la cantitatea de cunoştinţe a celui
care o primeşte.
Informatic, informaţia este privită ca o reprezentare simbolică a cunoştinţelor umane. Din
punct de vedere informatic, informaţia este o sinteză a următoarelor elemente: entitate, atribut,
şi valoare. Entitatea reprezintă obiectul informaţiei şi este partea de definire a acesteia,
atributul este elementul de descriere, adică partea de identificare, iar valoarea este o măsură a
proprietăţilor.

Cunoştinţele reprezintă modul de reflectare a realităţii obiective în conştiinţa umană.

Cunoştinţa include capacitatea de a evalua informaţia într-un anumit sens sau scop. A avea
cunoştinţe, sau abilitatea de a efectua sarcini complexe, presupune mai mult decât a avea o
listă de instrumente sau informaţii necesare. Nu orice dată sau informaţie creează cunoştinţe.
Cunoştinţele reprezintă, deci, totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu privire la obiectul
considerat.
În zilele noastre, odată cu apariţia inteligenţei artificiale s-a trecut de la prelucrarea
datelor la prelucrarea cunoştinţelor. În acest fel au apărut sistemele de prelucrare a
cunoştinţelor (Knowledge Information Processing Systems – Kips) şi bazele de cunoştinţe
(Knowledge base).

Datele alcătuiesc o mulţime de cunoştinţe existente, reprezentate într-o anumită formă

convenţională: scrisă, vorbită, grafică etc., prin intermediul unor semne, cifre, litere, cuvinte şi
cu o anumită semnificaţie. Forma concretă de manifestare a informaţiei rămâne data, astfel
încât, obiectul procesului de prelucrare îl vor constitui datele iar rezultatul prelucrării,
informaţiile necesare fundamentării deciziilor. Una dintre principalele caracteristici ale
1
informaţiei economice este aceea că se lucrează cu un volum foarte mare de date asupra
cărora se execută un volum relativ mic de operaţii de prelucrare.

Rezultă că structura datelor are o importanţă deosebită, partea de prelucrare trecând pe

planul al doilea. De aceea o primă problemă ce apare este că aceste date trebuiesc memorate
pe suporturi speciale de date ele neputând fi gestionate integral în memoria operativă a
calculatoarelor.

1.2. Definirea sistemelor informatice

Prin sistem se înţelege ansamblul elementelor între care există legături de

intercondiţionare, a cărui funcţionare se desfăşoară într-un mediu dinamic pe care îl
influenţează şi de care este influenţat, permiţând atingerea unor obiective a căror evoluţie este
dinamică. În cele ce urmează ne vom limita la aria sistemelor informaţional-decizionale din
viaţa social-economică.

Sistemul informaţional este alcătuit din totalitatea informaţiilor, canalelor şi fluxurilor

informaţionale, procedurilor de prelucrare a informaţiilor, metodelor, tehnicilor,
instrumentelor utilizate de factorul uman implicat în prelucrarea datelor pentru conceperea şi
obţinerea informaţiilor necesare fundamentării deciziilor pentru conducerea unui domeniu de
activitate.
Sistemul informatic economic, parte integrantă a sistemului informaţional, este un ansamblu
structurat de elemente intercorelate funcţional, necesar asigurării automatizării procesului de
obţinere a informaţiilor şi pentru fundamentarea deciziilor.

1.3. Reprezentarea internă a datelor

Calculatorul prelucrează date. Reprezentarea internă a datelor se face diferenţiat, în

funcţie de tipul datei.Tipul datei este un atribut al datei şi defineste apartenenţa datei la o
anumită clasa de date, căreia îi corespunde un anumit model de reprezentare internă.

Reprezentarea datelor alfanumerice

2
 Individual, fiecare caracter (literă, cifră, spatiu sau caracter special-cum ar fi parantezele şi
semnele de punctuaţie) va fi codificat într-o secventa de lungime fixă de 8 cifre binare,
folosind codul standardizat ASCIL. El permite construirea a 28=256 cuvinte de cod diferite
între ele. Fiecărui caracter de la tastatura îi este atribuita o secventa de cod ASCIL prin care
poate fi reprezentat in memoria calculatorului. Astfel caracterul A va fi reprezentat prin
secventa de 8 cifre binare: 01000001, iar caracterul 9 prin secventa de 8 cifre binare:
001110011.

Asupra datelor de tip alfanumeric pot actiona operatorii:

- de concatenare (din două şiruri de caractere se obtine un singur şir):

”sisteme”+”informatice”= ”sisteme informatice”
- de comparare (comparaţia se execută prin compararea secventelor de cod ASCII,
deci prin compararea a două numere): “a”>”A” sau ”a”>”9” - s-a folosit convenţia
prin care se delimiteaza un şir de caractere cu apostrofuri (“sir de caractere”) pentru
a deosebi o dată de tip alfanumeric de un identificator de data sau, în cazul
numerelor pentru a face deosebire între reprezentarea numărului printr-o dată de tip
alfanumeric sau printr-o dată de tip numeric.

Reprezentarea numerelor

Reprezentarea internă a datelor numerice se face diferenţiat, în funcţie de tipul lor: numere
întregi (cu semn sau fără semn) şi numere reale.

Asupra datelor de tip numeric pot acţiona operatorii:

- aritmetici (prin care se pot executa operaţii aritmetice: +,-,*,/): 8/5 + 7*3 – 6
- de comparare (>,<,=,#,>=,<=): 9>5, 6<19, 7=7

Reprezentarea numerelor întregi

Fiecare număr întreg, pozitiv sau negativ, este codificat cu un număr binar de lungime fixă.
Lungimea secventei binare trebuie să fie multiplu de 8 biţi: 8 biţi,16 biţi, 32 biti, etc. Pentru
fiecare număr, indiferent de mărimea numărului, sunt folosite secvenţe de biţi de aceeaşi
lungime. Pentru a obtine acelaşi număr de biti sunt adăugate zerouri nesemnificative. Atunci

3
când se reprezintă un număr întreg cu semn primul bit din stânga reprezentării numărului va fi
folosit pentru precizarea semnului, astfel:1 - număr negativ şi 0 - număr pozitiv.

De exemplu, dacă se citeste un număr întreg fără semn (numarul 9) folosind un spaţiu de
memorie de 16 biţi, atunci reprezentarea numarului va fi:

9(10)=1001(2)

0000 0000 0000 1001

biţi nesemnificativi/reprezentarea în binar a numărului 9

Cu cei 16 biţi, numărul cel mai mare care se poate reprezenta este:

1111 1111 1111 1111

16 cifre binare. Acest număr este 216-1 = 65 535

Dacă reprezentarea se va face folosind doar 8 cifre binare cel mai mare număr va fi 28-1 = 255

Domeniul de definiţie a unei date de tip numeric întreg fără semn, reprezentată cu 8
cifre binare (1 octet sau 1 byte) va fi 0…+255, iar pentru cea reprezentată cu 16 cifre binare (2
octeţi) va fi 0 ... +65525

Dar dacă, de exemplu, pentru a reprezenta un nr întreg cu semn se foloseşte un spaţiu de

memorare de 32 de biţi, atunci reprezentarea va fi:

- pentru numărul 9: 9(10) =1001(2)

0 000 0000 000 0000 0000 0000 0000 1001

bitul biţi nesemnificativi pentru reprezentarea în

de semn completarea reprezentarii binar a numarului 9

- pentru numărul - 6: 6(10)=101(2)

1 000 0000 0000 0000 0000 0000 0000 0101

4
 bitul biţi nesemnifiactivi pentru reprezenatrea în

de semn completarea reprezentării binar a numărului 6

Dacă pentru reprezentarea unui număr întreg cu semn se foloseşte un spaţiu de memorare
de 32 de cifre binare, pentru reprezentarea numărului vor fi folositi efectiv numai 31 de biţi.
Cel mai mare numar binar care se poate scrie cu 31 cifre binare este

111 1111 1111 1111 1111 1111 1111 1111

31 de cifre binare

Acest numar este 231-1=2 147 483 647

Deci, domeniul de definiţie a unei date de tip numeric întreg cu semn, reprezenatată cu 32
cifre binare, va fi – 2 147 483 647.. +2 147 483 647

În mod analog se poate calcula domeniul de definiţie pentru reprezenatrea unui număr
întreg cu semn pe 8 biţi sau pe 16 biţi.

Pentru a executa operaţia 9+(-6)=3, se va scădea din numărul 9 numarul 6 astfel:

0 000 0000 0000 0000 0000 0000 0000 1001-

0 000 0000 0000 0000 0000 0000 0000 0110

------------------------------------------------------

0 000 0000 0000 0000 0000 0000 0000 0011

Reprezentarea interna a datelor

Acest model de reprezentare internă a datelor numerice întregi cu semn se numeşte

reprezentare prin mărime şi semn. Ea este avantajoasă deoarece este asemănătoare cu scrierea
obişnuită, dar dazavantajoasă din punct de vedere al modelarii operaţiilor matematice cu
ajutorul circuitelor electronice:

- bitii de semn ai numerelor trebuie tratati separat

exista doua reprezentari pentru cifra 0:
5
 0 000 0000 0000 0000 0000 0000 0000 0000,

1 000 0000 0000 0000 0000 0000 0000 0000,

- trebuie definită operaţia de scădere a două numere absolute.

Din această cauză se preferă un alt model de reprezentare internă: reprezentarea numerelor
prin complementul faţă de 2.

Complementul unui număr întreg negativ Nn (reprezentat prin n cifre binare)

Fata de 2 este Nn:

Nn= 2ⁿ – Nn

Astfel, complementul numărului -6 faţă de 2 într-o reprezentare cu 16 cifre binare (din care
numai 15 se folosesc pentru reprezentarea numărului) se calculeaza astfel:

2¹ - 000 0000 0000 0101= 1 0000 0000 0000 0000 –

000 0000 0000 0110=

1111 1111 1111 1010

bitul de semn

complementul numărului faţă de 2

În această reprezentare, pentru a executa operaţia 9+(-6) = 3, se va aduna complementul faţă

de 2 al numărului 6 la numărul 9 astfel:

0000 0000 0000 1001+

1 0000 0000 0000 0011

rezultatul operatiei=3

Nu mai există două reprezentări pentru cifra 0 deoarece 1 000 0000 0000 0000 este
complementul faţă de 2 al numărului -2¹ :1 000 0000 0000 0000.

6
 Deci cu ajutorul a n cifre binare, folosind reprezentarea prin complementul faţă de 2 se
pot reprezenta numere intregi N din domeniul:

-2ⁿ‾¹ ≤ 2ⁿ‾¹ -1

Folosind această formulă de calcul se poate calcula domeniul de definiţie pentru

reprezentarea unui număr întreg cu semn pe 8 biţi sau pe 16 biţi.

Domeniul de definitie pentru o dată de tip numeric întreg cu semn, reprezentată în

complement faţă de 2 şi cu 8 cifre binare (1 octet sau 1 byte), va fi -128 ... +127, iar pentru
cea reprezentată cu 16 cifre binare (2 octeţi sau un cuvânt), va fi -65536 ... +65535.

Reprezentarea numerelor reale

Numerele reale sunt numerele care sunt formate din: semn, parte intreagă şi parte
fracţionara. Ele pot fi reprezentate în două moduri:

· În virgulă fixă

· În virgulă mobilă

Reprezentare numerelor reale în virgulă fixă

În reprezentarea în virgulă fixă se presupune că partea întreagă este despărţită de partea

fracţionară printr-o virgulă imaginară care se gaseşte într-o poziţie fixă. În acest caz sunt fixe
atât numărul de poziţii ale părţii întregi cât şi numărul de poziţii ale părţii fracţionare. Poziţia
virgulei fixe este o caracteristică a tipului de calculator şi a modului in care este construit.

De exemplu dacă se reprezintă pe 8 biţi un număr fracţionar cu numărul de poziţii întregi

5, automat numărul de pozitii zecimale va fi 3. În cazul în care numărul N care se reprezintă
este pozitiv, domeniul de valori al datei va fi:

00000,000(2)≤N≤11111,111(2)

adică: 0,0(10)≤N≤31,925(10)

Dacă numărul este negativ, se va reprezenta prin complementul faţă de 2, primul bit
fiind bitul de semn şi domeniul de valori al datei va fi:

7
 11111,11(2)≤N≤01111,111(2)

adică: -16,025(10)≤N≤5,925(10)

Această reprezentare a numerelor reale nu este avantajoasa deoarece nu permite decât

reprezentarea unei game restrânse de numere reale. În unele calculatoare, pozitia virgulei este
plasată la dreapta numărului lucrându-se cu numărul real ca şi cum ar fi un număr întreg.
Pentru a reprezenta adevărata valoare, în programul care exploatează numărul respectiv
trebuie introdus un factor de scară. De exemplu numărul 12,34 va fi reprezentat ca un număr
întreg: 12,34*102=1234, iar programul va trebui să actualizeze numărul folosind factorul de
scara 10-2.

1.4. Managementul informaţiei

Informaţia în Management este importantă pentru:

- Luarea unor decizii cu scopul de a îmbunătăţii organizarea serviciilor şi facilităţilor;

şi

- Realizarea planificării, implementării, monitorizării si evaluării participative.

Pentru a putea fi folosită în luarea deciziilor manageriale informaţia trebuie prelucrată

(colectată, stocată şi analizată). Managementul informaţiei (procesul colectării şi stocării
informaţiei) şi informaţia în management (datele necesare pentru luarea deciziilor) sunt
noţiuni diferite; cu toate acestea ele se completează reciproc şi nu pot fi separate în activităţile
de zi cu zi.

Astfel, informaţia în management presupune:

- a determina ce informaţii sunt necesare;

- colectarea şi analizarea acestora;

- stocarea şi recuperarea lor când este necesar;

- folosirea lor şi difuzarea lor.

8
 Stabilirea Informaţiei Necesare în Management: O cantitate considerabilă de informaţii
este obţinută pe parcursul planificării, managementului şi monitorizării proiectului. Unele
dintre aceste informaţii sunt folosite pentru luarea unor decizii imediate; altele, pentru luarea
unor decizii ulterioare. De aceea, un sistem eficient al informaţiei în management ajută
managerii proiectului să afle informaţiile necesare pentru luarea diferitelor decizii în diverse
momente.

Colectarea şi Analizarea Informaţiei în Management: Informaţia poate fi obţinută din

diverse surse: rapoarte ale personalului tehnic, registre, chestionare completate de diverşi
participanţi, întâlniri de lucru, interviuri, grafice.

Stocarea Informaţiei: Este important ca informaţia să fie stocată pentru a putea fi

folosită ulterior. Informaţia poate fi stocată în registrele comunităţii, rapoartele proiectului,
formulare, şi de asemenea poate fi memorizată. Regula de bază este ca informaţia să poată fi
uşor găsită şi accesată.

Folosirea Informaţiei: Informaţia poate fi folosită pentru rezolvarea problemelor

comunităţii, determinarea resurselor ( felul lor şi cantitatea necesară), solicitarea ajutorului
necesar şi stabilirea viitoarelor proiecte.

Difuzarea sau Fluxul Informaţiei: Pentru a fi folosită în mod adecvat, informaţia trebuie
schimbată între diverşii participanţi la proiect. Celelalte părţi implicate în proiect pot de
asemenea folosi informaţia în luarea propriilor decizii. În acest fel ei ii pot ajuta pe cei ce
colectează informaţia să stabilească utilitatea acesteia în management.

1.5. Fluxuri informaţionale

Sistemul informaţional reprezintă un ansamblu de date, informaţii, fluxuri şi circuite

infromaţionale, proceduri şi mijloace de tratare a informaţiilor menite să contribuie la
stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.

Circuitele informaţionale reprezintă traseul pe care îl parcurge o informţie de la sursă

la destinaţie. Ele iau naştere atât în interiorul organizaţiei cât şi între aceasta şi mediul extern.
Este necesar ca circuitele informaţionale să fie cât mai directe în sensul evitării la maximum a
punctelor intermediare de trecere si cât mai scurte evitând prelungirea în aval şi in amonte de
beneficiarii informaţionali vizaţi.

9
 Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor care parcurg circuitele
informaţionale . Ele iau naştere în cadrul structurii organizatorice a instituţiei. Se impart in 3
categorii:

1. verticale-se stabilesc între compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferite şi între care
există relaţii de subordonare nemijlocită;

2. orizontale-stabilite între compartimente aflate pe acelaşi nivel ierarhic între care nu există
relaţii de subordonare;

3.oblice-apar între compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferite dar între care nu există
relaţii de subordonare.

În funcţie de natura şi complexitatea organizaţiei sist. informaţional conţine o varietate

de circuite informaţionale şi fluxuri informaţionale pe care le traversează. Unele sunt formale
(evidenţiate în cadrul structurii organizatorice a firmei prin diagramele de relaţii existente
între nivelurile ierarhice şi posturi), altele informale (generate de obiceiuri şi relaţii
interpersonale în cadrul organizatiei; nefiind posibilă reprezentarea lor prin diagrame de flux).

A. Sistemul informaţional este caracterizat de 2 tipuri de fluxuri din punct de vedere al

coordonarii fluxurilor fizice către clienţi şi a fluxurilor de la furnizori:

a. fluxuri de informaţii-regularizează circuitul mărfurilor permiţând întreprinderii să-şi

ajusteze oferta în funcţie de cererea reală de pe piaţă;

b. luxul de mărfuri-integrează o serie de operaţii de distribuţie fizică a produselor şi de

gestiune a producţiei şi aprovizionării.

B. Din punct de vedere al organizării procesuale a firmei sist. informatic este caracterizat de
următoarele tipuri de fluxuri informaţionale:

a. bugetare

b. flux contabil şi financiar

c. flux de vânzări

d. aprovizionare

e. producţie

10
f. personal.

Puterea unei firme, şi nu numai, este dată din ce în ce mai mult de cunoaştere, iar
aceasta presupune informaţii. Fără un sistem informaţional care să funcţioneze corect nici o
firmă sau agent economic nu este în măsura să acţioneze corect.Neglijarea transmiterii corecte
a informaţiilor se reflectă în diminuarea profitabilităţii societăţii comerciale concomitent cu
neasigurarea unui climat de muncă necorespunzator.

Realismul informaţiilor condiţionează realismul deciziilor şi pe această bază realizarea

unei eficienţe economice mari.De foarte multe ori omiterea unor detalii semnificative
generează ambiguităţi asupra conţinutului mesajului lipsind beneficiarul de siguranţa în
utilizarea respectivei informaţii.Perceperea corectă şi integrală a mesajului unei informaţii
este condiţionată de o serie de factori:

 Nivelul de pregătire al beneficiarului

 Gradul său de informare în domeniul la care se referă informaţia
 Timpul de care dispune pt. receptarea şi interpretarea inform. etc.
Analiza circuitelor şi fluxurilor informaţionale alături şi după analiza documentelor din
sistemul informaţional reprezintă subetape din cadrul etapei de analiză detaliată, esenţiale în
vederea realizării sau perfecţionarii sistemelor informatice pentru management.

Analiza circuitelor şi fluxurilor informaţionale în cadrul unei societăţi comerciale

asigură indentificarea problemelor care justifică procesul de perfecţionare a sistemului
informaţional, modul de organizare structurală şi procesuală a companiei, elaborarea şi
prezentarea variantelor de soluţii globale, punând la dispoziţie decidenţilor toate
componentele strategiei de informatizare.

Pentru fiecare categorie de informaţie prin analiza fluxurilor informaţionale se

evidenţiază existenţa unor eventuale deficienţe: prezenţa redundanţelor; documentele inutile
care circulă în sistem; paralelismul existent între circuite care conţin informaţii identice sau
foarte asemănătoare. De asemenea permite identificarea zonelor de prelucrări care se pretează
cel mai bine procesului de automatizare precum şi a informatiilor ce urmează a fi obţinute pe
calculator.

În procesul de analiză sunt utilizate pe plan mondial diagramele flowchart sau de flux
care pe baza unor regului surprinde schimburile de date generate de desfaşurarea unui proces
în cadrul organizaţiei.

11
 Concluzionând, analiza fluxurilor şi circuitelor informaţionale reprezintă o fază din
etapa de analiză a realizării sistemelor informatice pentru management fiind necesară pentru
evidenţierea tuturor deficienţelor caracteristice activităţilor din sistem în vederea găsirii celei
mai bune soluţii prin care să se asigure o funcţionare eficientă a sistemului informaţional

Necesitatea analizei circuitelor şi a fluxurilor informatice din cadrul unei organizaţii,

rezidă din faptul ca ea permite identificarea principalelor probleme care justifică
raţionalizarea activităţii organizaţiei prin implementarea de tehnologii IT.

Acest process de analiză este o fază componentă a sistemului informaţional. În cadrul

acesteia, analiza circuitelor şi fluxurilor informaţionale este facută pe două planuri:

1. Prin analiza documentelor din sistem

2. Prin analiza fluxurilor informaţionale
În primul caz, la baza analizei documentelor stă metoda punctajului, iar la cel de’al
doilea caz, la baza analizei circuitelor şi a fluxurilor stau metode de reprezentare grafică a
acestora prin intermediul unor simboluri predefinite (metoda Flowchart).

Metoda punctajului conţine răspunsuri la următoarele intrebări :

1. Care este compartimentul în care se generează documentul analizat

2. Care este scopul generării documentelor
3. Numărul de exemplare în care este generat documentul
4. Periodicitatea documentului
5. Tipul documentului (de intrare sau de ieşire, în şi din sistem precum şi manual sau
automat)
6. Compartimentele pe care le parcurge fiecare exemplar din documentul analizat.
7. Gradul de codificare a conţinutului documentului şi alinierea acestei codificări la
cerinţele prelucrării automate
8. Categorii de decizii influenţate sau generate de conţinutul documentelor
9. Modul de activare a documentului
Analiza comparată a răspunsurilor la întrebările meţionate mai sus permite manifestarea unor
deficienţe specifice fiecărui sistem:

a) Încărcarea nejustificată a unor fluxuri informaţionale privind dirijarea unor

categorii de informaţii spre nivelele ierarhice cărora nu trebuie să le fie adresate.
b) Existenţa unui număr nejustificat de mare din anumite documente.

12
 c) Gradul de codificare a informaţiilor în corelare cu cerinţele impuse pentru
asigurarea unicităţii acestora în conţinutul unor baze de date.
Referitor la fenomenele care vizează corectitudinea modificării informaţiilor şi a
respectării principiului uncităţii acestora, se ridică următoarea problema: cum trebuie
să funcţioneze o soluţie informaţională de gestiune economică astfel încât să evite
accesarea incorectă a articolelor dintr-o bază de date, ce validari trebuie să facă în soft
pentru a testa corectitudinea unui cod de produs tastat sau citit optic. Pentru a
răspunde, companiile software au elaborat structuri de coduri care conţin cifre de
control sau cifre de securitate. Acestea sunt caractere terminale din structurile
codurilor, iar valorile lor sunt rezultatul prelucrării caracterelor din cod prin algoritmi
din mulţimea de resturi modulo n.

Un produs informatic care validează corectitudinea codului citit la un moment dat lucrează
astfel:

1. Citeşte codul şi-l localizează într-o zonă de memorie

2. Extrage din structura codului primele n-1 caractere şi memorează ultimul caracter
într-o variabilă de memorie.
3. Calculează cifra de control asociată celor n caractere după algoritmul de mai sus.
4. Compară valoarea cifrei de control calcultă cu cifra de control citită. Aceasta din
urmă este dată de ultimul caracter din cod.
5. Dacă cele doua valori coincid, se acceptă accesarea articolului în baza de date. În
caz contrar, este afişat un mesaj de eroare şi se refuză accesul la baza de date.

Cel de-al doilea caz se obţine prin realizarea metodei Flowchart prezentat prin următorul
exemplu: O societate comercială vinde produse electrocasnice printr-un lanţ de magazine care
se aprovizionează de la un depozit central. Procesul de aprovizionare se derulează în felul
următor:

1. Magazinul emite o notă de comandă, în 3 exemplare, care conţine produsul solicitat şi

cantitatea corespunzatoare. Cele 3 exemplare sunt semnate de directorul magazinului după
care un exemplar se arhivează, iar celelalte sunt trimise la depozitul de produse finite.

2. Nota de comandă este preluată de gestionar care verifică în Cartea cu Fişele de magazie
existenţa în stoc a produsului şi a cantităţii solicitate.

13
 a) dacă cele două condiţii sunt îndeplinite, operează cantitatea eliberată în fişa de magazine,
semnează Nota şi intocmeşte în 3 exemplare Nota de transfer a cantităţii solicitate de
magazine pe care le semneaza gestionarul , apoi arhiveaza un exemplar din Nota de comandă
şi din Nota de transfer, exemplarele rămase fiind transmise la contabilul societăţii. Aici sunt
semnate toate exemplarele, se arhivează câte un exemplar din fiecare document iar
exemplarul 3 din Nota de transfer este trimis la magazin împreună cu marfa. Aici se
generează în două exemplare documentul Nota de intrare-recepţie (NIR) care sunt semnate de
gestionarul magazinului.Un exemplar este trimis la contabilul magazinului împreuna cu Nota
de transfer, iar celălalt rămâne la gestionar pentru înregistrare în Fişa de magazie a cantităţii
intrate.

b) Dacă produsul solicitat nu există în stoc, Nota de comandă este arhivată şi rămâne în
aşteptare până la livrarea produsului.

14