India

țară din Asia

Sari la navigareSari la căutare

Acest articol se referă la o țară din sudul Asiei. Pentru alte sensuri, vedeți India (dezambiguizare).

India

Republic of India (engleză)

भारत (hindi)

India (engleză)

भारत गणराज्य (hindi)

Drapelul Indiei Stema Indiei[*]

Drapelul Indiei Stema Indiei[*]

Deviză: Satyameva Jayate(d)

Sanscrită: सत्यमे व जयते

/sətyəmeːvə ɟəjəteː/

(Doar adevărul învinge)

Imn: Jana Gana Mana

Thou art the ruler of the minds of all people[1]

1:04

India (orthographic projection).svg

Geografie

Suprafață

- totală3.596.590 km² (locul 7)

Apă (%)9,56

Cel mai înalt punct Kangchenjunga (8.586 m) Modificați la Wikidata

Cel mai jos punct Kuttanad[*] (−2 m) Modificați la Wikidata

Cel mai mare oraș Mumbai (12.478.447 locuitori)

Vecini Nepal

Bangladesh

Bhutan

Myanmar

Pakistan
Republica Populară Chineză

Indonezia

Sri Lanka Modificați la Wikidata

Fus orar UTC + 5:30

Populație

Densitate 336,5 loc/km²

- Estimare 2021 >1.379.860.000[necesită citare] (locul 2)

- Estimare 2020 1.326.093.247

Limbi oficiale limba hindi, limba engleză și alte 22 de limbi

Etnonim (masc.) indian, (fem.) indiancă, (pl.) indieni

Guvernare

Sistem politic Republică federală

Președinte(d) Droupadi Murmu[*] Modificați la Wikidata

Prim-ministru(d) Narendra Modi Modificați la Wikidata

Legislativ Parlamentul Indiei(d) Modificați la Wikidata

Capitala New Delhi

Istorie

Independență

Economie

PIB (PPC)

- Total $4,457 trilioane[2]

- Pe cap de locuitor $3693

PIB (nominal)

Gini foarte mare

IDU Modificați la Wikidata0,633

Monedă rupie indiană

Coduri și identificatori

Cod CIO IND Modificați la Wikidata

Cod mobil 405

404 Modificați la Wikidata

Prefix telefonic +91

ISO 3166-2 IN Modificați la Wikidata

Domeniu Internet .in

Prezență online

site web oficial

hasthtag

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Example.of.complex.text.rendering.svg Acest articol conține text indian. Fără suport de afișare

corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor
indiene.

India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei. India se află pe locul 7 în ierarhia țărilor după
suprafață, pe locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic cu cei mai mulți locuitori. India
are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km[5] și granițe cu Pakistan[notă] la vest, Nepal, Republica
Populară Chineză și Bhutan la nord-est, și Bangladesh și Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este
adiacentă cu țările insulare Sri Lanka, Maldive și Indonezia.

Cămin al civilizației văii Indului, centrul a importante drumuri comerciale și vaste imperii, India a jucat un
rol major în istoria umanității. Religii precum Hinduismul, Sikhismul, Budismul și Jainismul își au originea
în India, în timp ce Islamul și Creștinismul se bucură de o bogată tradiție aici. Colonizată ca parte a
Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece, India și-a câștigat independența în 1947 ca națiune unificată
după un efort susținut depus în această direcție. Atât populația țării, cât și flora și fauna, aspectul
geografic și sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India
este țara de origine a piperului.

Cuprins

1 Etimologie

2 Istorie

2.1 India antică

2.2 India medievală

2.3 India în epoca modernă timpurie

2.4 India modernă

3 Geografie

3.1 Clima

3.2 Hidrografia

4 Biodiversitatea

5 Politică și administrație

5.1 State federale

5.2 Teritorii federale

6 Economie

7 Demografie

7.1 Limbile vorbite

7.2 Religia

8 Cultură

9 Vezi și

10 Note

11 Referințe

11.1 Bibliografie

12 Lectură suplimentară

13 Legături externe

Etimologie

Numele India derivă de la cuvântul Ind, care la rândul lui derivă de la cuvântul persan Indù, din cel
sanscrit Sindhu, sau de la numele istoric local pentru râul Ind.[6] Grecii antici se refereau la indieni cu
termenul Indoi (Ινδοί), poporul Indului.[7] În constituția indiană, precum și în uzul limbilor indiene,
pentru India se utilizează cuvântul Bharat.[8] Industan, care în persană înseamnă „țara indușilor”, din
punct de vedere istoric se referă la nordul Indiei și (până în 1947) la Pakistan, dar este de asemenea
utilizat ca sinonim pentru întreaga țară.[9][10]

Istorie

India antică

(Sus) Manuscris dinaintea secolului al XIV-lea e.n. din Rigveda, care fusese compusă între 1500 și 1200
î.e.n. și transmisă pe cale orală. (Jos) „Bătălia de la Lanka”, o scenă din epopeea sanscrită Ramayana—
compusă între 700 și 200 î.e.n.—a fost ilustrată de Sahibdin(d), un artist din secolul al XVII-lea.

Acum circa 55.000 de ani, primii oameni moderni, sau Homo sapiens, sosiseră pe subcontinentul indian
din Africa, unde evoluaseră anterior.[11][12][13] Cele mai vechi rămășițe umane cunoscute din Asia de
Sud datează de circa 30.000 de ani.[14] După 6500 î.e.n., au apărut urme ale domesticirii animalelor,
cultivării plantelor pentru hrană, construcției de structuri permanente și stocării surplusului agricol în
Mehrgarh(d) și în alte situri din ceea ce astăzi este Balochistan.[15] Acestea s-au dezvoltat treptat în
Civilizația Văii Indului,[16][15] prima cultură urbană din Asia de Sud,[17] care a înflorit între 2500–1900
î.e.n. în vestul Indiei și în Pakistanul de astăzi.[18] Centrată în jurul unor orașe ca Mohenjo-daro,
Harappa, Dholavira(d), și Kalibangan(d), și bazându-se pe diferite forme de subzistență, civilizația s-a
angajat puternic în practica meșteșugurilor și comerțului pe scară largă.[17]

În perioada 2000–500 î.e.n., mai multe regiuni ale subcontinentului au făcut tranziția d ela culturi
calcolitice la Epoca Fierului.[19] Vedele, cele mai vechi scripturi asociate cu hinduismul,[20] au fost
compuse în această perioadă,[21] iar istoricii care le-au analizat au concluzionat că a existat o cultură
vedică(d) în regiunea Punjab(d) și în Câmpia Gangetică(d) superioară.[19] Majoritatea istoricilor
consideră și că această perioadă ar fi cuprins mai multe valuri de migrație indo-ariană(d) în subcontinent
dinspre nord-vest.[20] În această perioadă a apărut sistemul castelor, care a creat o ierarhie de preoți,
războinici, și țărani liberi, dar care excludea popoarele indigene etichetându-le ocupațiile drept
„impure”.[22] Pe Platoul Deccan, dovezile arheologice din această perioadă sugerează existența unei
etape de organizare tribală.[19] În sudul Indiei(d), o progresie spre viața sedentară este indicată de
numărul mare de monumente megalitice datând din această perioadă,[23] precum și de urmele de
agricultură, bazine de irigație și tradiții meșteșugărești din zonă.[23]

În sens orar din stânga-sus: (a) Hartă a întinderii aproximative a imperiului lui Ashoka, ca 250 î.e.n.; (b)
Harta Indiei, ca 350 e.n.; (c) Peștera 26 din complexul rupestru Ajanta, secolul al V-lea e.n.

Spre sfârșitul perioadei vedice(d), prin secolul al VI-lea î.e.n., micile state și uniuni de triburi din Câmpia
Gangelui și din regiunile nord-vestice se consolidaseră în 16 mari oligarhii și monarhii cunoscute drept
mahajanapadele(d).[24][25] Urbanizarea emergentă a dat naștere unor mișcări religioase non-vedice,
dintre care două au devenit religii independente. Jainismul a ieșit în prim plan în timpul vieții
exemplarului său, Mahavira.[26] Budismul, bazat pe învățăturile lui Gautama Buddha, a atras adepți din
toate clasele sociale cu excepția celei de mijloc; cronica vieții lui Buddha a jucat un rol central în
începuturile istoriei scrise a Indiei.[27][28][29] Într-o epocă de avuție urbană crescândă, ambele religii
aveau ca ideal renunțarea la avere(d),[30] și ambele au stabilit îndelungate tradiții monastice. Pe plan
politic, până la sfârșitul secolului al III-lea î.e.n., regatul Magadha(d) anexase sau redusese alte state și s-
a transformat în Imperiul Mauryan.[31] Se credea odinioară că acest imperiu ar fi controlat mare parte a
subcontinentului cu excepția sudului extrem, dar astăzi se crede că regiunile sale centrale erau
despărțite între ele de întinse zone autonome.[32][33] Regii Mauryeni sunt cunoscuți atât pentru
construcția imperiului și managementul hotărât al vieții publice, cât și pentru renunțarea de către
Ashoka la militarism și pentru susținerea izolată a dhammei budiste.[34][35]

Literatura Sangam(d) a limbii tamile dezvăluie că, între 200 î.e.n. și 200 e.n., sudul peninsulei era
guvernat de Chera(d), Chola(d), și Pandya(d), dinastii care făceau comerț pe scară largă cu Imperiul
Roman(d) și cu Asia de Vest și de Sud-Est.[36][37] În nordul Indiei, hinduismul afirma controlul patriarhal
asupra familiei, ceea ce a dus la o subordonare din ce în ce mai mare a femeilor.[38][31] Până în secolele
al IV-lea și al V-lea, Imperiul Gupta formase un sistem complex de administrație și impozitare în larga
Câmpie Gangetică; acest sistem a devenit un model pentru regatele indiene ulterioare.[39][40] Sub
Gupta, a început să se afirme un hinduism inovat, bazat pe devotament, și nu pe ritual.[41] Această
înnoire s-a reflectat într-o înflorire a sculpturii(d) și arhitecturii(d), care a găsit sprijin financiar în rândul
unei elite urbane.[40] Literatura sanscrită clasică a înflorit și ea, și știința(d), astronomia(d), medicina, și
matematica indiene(d) au făcut importante progrese.[40]

India medievală
(stânga) Hartă a Indiei în 1022 e.n.; (dreapta) Templul Brihadeshwara, Thanjavur, terminat în 1010

Evul mediu timpuriu indian, din 600 până în 1200, este caracterizat prin regate regionale și diversitate
culturală.[42] Când Harsha(d) din Kannauj(d), care domina mare parte din Câmpia Indo-Gangetică între
606 și 647 e.n., încerca să se extindă spre sud, era înfrânt de domnitorul Chalukya(d) al Deccanului.[43]
Când succesorul lui a încercat să se extindă înspre est, a fost învins de regele Pala(d) al Bengalului.[43]
Când conducătorii Chalukya încercau să se extindă spre sud, ei erau învinși de Pallava(d), care la rândul
lor erau opriți de Pandya(d) și de Chola(d) de și mai din sud.[43] Niciun conducător din această perioadă
nu a putut să-și formeze un imperiu și deci să controleze teritorii din afara fiefului său.[42] În această
perioadă, popoarele pastorale, al căror pământ fusese defrișat pentru a face loc economiei din ce în ce
mai agrare, au fost primite în cadrul societății castelor, ca și clasele conducătoare netradiționale.[44]
Sistemul castelor a început astfel să prezinte variații regionale.[44]

În secolele al VI-lea și al VII-lea, primele imnuri devoționale(d) au fost compuse în limba tamilă.[45] Ele
au fost imitate în toată India și au condus atât la o resurgență a hiduismului, cât și la dezvoltarea tuturor
limbilor moderne de pe subcontinent(d).[45] Regalitatea indiană, mică și mare, și templele ridicate de
aceasta, au atras cetățeni în număr mare spre capitale, care au devenit și centre economice.[46] Orașele
cu temple de diferite mărimi au început să apară peste tot, India trecând printr-o nouă urbanizare.[46]
În secolele al VIII-lea și al IX-lea, efectele se simțeau în toată Asia de Sud-Est, cultura și sistemele politice
sud-indiene fiind exportate în teritoriile care astăzi reprezintă Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia,
Vietnam, Filipine, Malaezia, și Java.[47] Negustorii, cărturarii și, uneori, armatele din India au avut un rol
important în această transmitere; asiaticii sud-estici au luat și ei inițiativa, mulți petrecând timp în
seminariile indiene și traducând texte budiste și hinduse în limbile lor.[47]

(stânga) India în 1398, în timpul Sultanatului din Delhi (marcat ca „Imperiul Afgan” pe hartă); (dreapta)
Qutub Minar(d), de 73 m înălțime, terminat de sultanul din Delhi(d), Iltutmish(d)

După secolul al X-lea, clanurile nomade musulmane din Asia Centrală, folosindu-se de călăreți rapizi(d) și
ridicând vaste armate unite prin etnie și religie, au pătruns repetat în câmpiile nord-vestice ale Asiei de
Sud, și în cele din urmă au întemeiat Sultanatul musulman Delhi în 1206.[48] Sultanatul avea să
controleze mare parte din India de Nord și să facă multe incursiuni în cea sudică. Deși la început a
perturbat elitele indiene, sultanatul a lăsat în mare parte numeroasa sa populație nemusulmană să-și
practice propriile legi și obieceiuri.[49][50] Respingând în mod repetat raidurile mongole din secolul al
XIII-lea, sultanatul a salvat India de devastarea de care au avut parte Asia Centrală și de Vest, pregătind
scena pentru secole de migrație a soldaților, învățaților, misticilor, negustorilor, artiștilor și
meșteșugarilor din acea regiune spre subcontinent, creând astfel o cultură sincretică indo-musulmană în
nord.[51][52] Raidurile sultanatului, care au slăbit regatele regionale din sudul Indiei, au pregătit drumul
pentru Imperiul autohton Vijayanagara.[53] Îmbrățișând o puternică tradiție shaivită și dezvoltând
tehnologia militară a sultanatului, imperiul a ajuns să controleze mare parte din India peninsulară,[54] și
să influențeze societatea sud-indiană vreme îndelungată după aceea.[53]

India în epoca modernă timpurie

În sens orar începând din stânga-sus: (a) India în 1525 la începuturile Imperiului Mogul; (b) India în 1605
în timpul domniei lui Akbar; (c) Vedere de departe a Taj Mahalului de la cetatea Agra(d)

La începutul secolului al XVI-lea, nordul Indiei, pe atunci dominat de conducători musulmani,[55] s-a
înclinat din nou în fața mobilității și puterii de foc superioare a unei noi generații de războinici din Asia
Centrală.[56] Imperiul Mogul care a rezultat nu a destructurat societățile locale pe care a ajuns să le
domine. În schimb, le-a echilibrat și le-a pacificat prin noi practici administrative[57][58] și cu o elită
conducătoare diversă și cuprinzătoare,[59] ceea ce a dus la o dominație mai sistematică, mai
centralizată și mai uniformă.[60] Trecând peste legăturile tribale și peste identitatea musulmană, mai
ales sub domnia lui Akbar, Mogulii și-au unit teritoriile îndepărtate prin loialitate, exprimată printr-o
cultură persanizată, față de un împărat cu statut aproape divin.[59] Politicile economice ale statului
mogul, care își obținea cele mai multe venituri din agricultură,[61] politici conform cărora taxele
trebuiau plătite într-o bine reglementată monedă de argint,[62] au făcut ca țăranii și meșteșugarii să
pătrundă pe piețe mai mari.[60] Pacea relativă întreținută de imperiu în mare parte din secolul al XVII-
lea a fost un factor al expansiunii economice a Indiei,[60] care a avut ca urmare o creștere a finanțării
picturii(d), formelor literare, textilelor, și arhitecturii(d).[63] Grupuri sociale proaspăt devenite coerente
în nordul și vestul Indiei, cum ar fi Maratha(d),rajpuții, și Sikh(d), au dezvoltat ambiții militare și politice
în timpul dominației mogule, ambiții care, prin colaborare sau adversitate, le-au conferit atât
recunoaștere cât și experiență militară.[64] Expansiunea comerțului în timpul dominației mogule a dat
naștere unor noi elite comerciale și politice indiene de-a lungul coastelor sudice și estice ale Indiei.[64]
Pe măsură ce imperiul se dezintegra, multe din aceste elite au reușit să-și urmărească și să-și controleze
propriile afaceri.[65]

În sens orar din stânga-sus: (a) India sub dominația Companiei britanice a Indiilor Orientale(d) în 1795;
(b) India în 1848; (c) Monedă de aur de doi mohuri(d) gold bătută de Companie în 1835, cu chipul regelui
William al IV-lea pe avers(d), și cu valoarea nominală trecută în engleză și persană, pe revers

La începutul secolului al XVIII-lea, când granițele între dominația politică și cea comercială erau din ce în
ce mai estompate, mai multe companii comerciale europene, inclusiv Compania britanică a Indiilor
Orientale, își stabiliseră avanposturi pe coaste.[66][67] Controlul exercitate de Compania Indiilor
Orientale asupra mărilor, resursele ei mai vaste, și pregătirea și tehnologia militare superioare au făcut
ca ea să facă unele demonstrații de forță militară și să devină atrăgătoare pentru o parte a elitelor
indiene; acești factori au fost cruciali în a permite companiei să dobândească controlul asupra regiunii
Bengal până în 1765 și să ia prim-planul celorlalte companii europene.[68][66][69][70] Accesul mai facil
la bogățiile Bengalului și creșterea ulterioară a forței și mărimii armatei sale i-a permis să anexeze și să
supună cea mai mare parte a Indiei până în deceniul anilor 1820.[71] India nu mai exporta la acea vreme
produse prelucrate, ca mai demult, ci doar alimenta Imperiul Britanic cu materii prime. Mulți istorici
consideră aceasta ca punctul de început al perioadei coloniale a Indiei.[66] În acest moment, cu forța
economică puternic limitată de Parlamentul britanic și devenită practic o ramură a administrației
britanice, compania a început să pătrundă cu mai multă atenție pe alte scene decât cea economică, cum
ar fi educația, reforma socială și cultura.[72]

India modernă

Hartă din 1909 a Imperiului Indian Britanic

Istoricii consideră că epoca modernă a Indiei a început cândva între 1848 și 1885. Numirea în 1848 a
Lordului Dalhousie(d) ca guvernator general al Companiei Indiilor Orientale a pregătit scena pentru
schimbări esențiale pentru un stat modern. Între acestea s-au numărat consolidarea și demarcarea
suveranității, supravegherea populației, și educația cetățenilor. Schimbările tehnologice—printre
acestea, căile ferate, canalele, și telegraful—au fost introduse la scurt timp după introducerea lor în
Europa.[73][74][75][76] În aceeași perioadă au crescut însă și nemulțumirile față de companie,
nemulțumiri ce au declanșat Răscoala Indiană din 1857. Alimentată de diverse resentimente și percepții,
între care reformele sociale invazive în stil britanic, taxe funciare ridicate și tratamentul sumar aplicat
unor prinți și latifundiari bogați, răscoala a cuprins multe regiuni din nordul și centrul Indiei și a
zdruncinat temeliile dominației Companiei.[77][78] Deși răscoala a fost înăbușită până în 1858, ea a
condus la dizolvarea Companiei Indiilor Orientale și la administrarea directă a Indiei de către guvernul
britanic. Proclamând un stat unitar și un sistem parlamentar în stil britanic gradual dar limitat, noi
conducători i-au protejat și pe prinți și pe moșieri ca garant feudal împotriva viitoarelor frământări.[79]
[80] În deceniile ce au urmat, s-a dezvoltat treptat o viață publică în toată India, ceea ce a dus în cele din
urmă la fondarea Congresului Național Indian în 1885.[81][82][83][84]

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei și comercializarea agriculturii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

au fost marcate de probleme economice și mulți mici fermieri au ajuns să depindă de capriciile unor
piețe îndepărtate.[85] A existat o creștere a numărului de foamete(d),[86] și, în ciuda faptului că riscurile
dezvoltării infrastructurii au fost asumate de contribuabilii indieni, pentru indieni s-au generat puține
locuri de muncă în industrie.[87] Au existat și efecte benefice: culturile agricole comerciale, mai ales în
Punjabul unde se construiseră numeroase canale, a condus la o creștere a producției de alimente și
pentru consumul intern.[88] Rețeaua feroviară a ajutat la înlăturarea efectelor foametei,[89] și a redus
mult costurile transportului mărfurilor,[89] și a ajutat și la începuturile industriei cu patronat indian.[88]

Jawaharlal Nehru împreună cu Mohandas Karamchand Gandhi la Mumbai, 6 iulie 1946

După Primul Război Mondial, în care au luptat circa un milion de indieni(d),[90] a început o nouă
perioadă. Aceasta a fost marcată de reformele britanice(d) dar și de o legislație represivă(d), de cereri
mai stridente pentru autonomie din partea indienilor, și de începuturile unei mișcări nonviolente de
necooperare, al cărei lider și simbol a devenit Mohandas Karamchand Gandhi.[91] În anii 1930, britanicii
au inițiat niște lente reforme legislative; Congresul Național Indian a obținut victorii în alegerile ce au
urmat.[92] Următorul deceniu a fost inundat cu crize: participarea indiană la al Doilea Război
Mondial(d), ultimele îndemnuri ale Congresului la necooperare, și un apogeu al naționalismului
musulman. Toate au culminat cu independența obținută în 1947, dar au fost temperate de divizarea
Indiei în două state: India și Pakistan.[93]