Oceanul Indian este al treilea ocean ca mărime din lume.

Acoperă aproximativ 20% din suprafața

oceanică a pamantului, are o suprafață de 73.556.000 km², iar volumul oceanului este estimat la
292.131.000 km³.
Este mărginit în nord de subcontinentul Indian, în vest de Peninsula Arabică și Africa, în est
de Malaezia, Insulele Sunda și de Australia și în sud de Oceanul Antarctic.[1] Cel mai mare fluviu
care se varsă în Oceanul Indian este fluviul african Zambezi.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Oceanul Indian este numit după India.[2][3] Numit Sindhu Mahasagara sau Marea mare a Sindhu de
către indienii vechi, acest ocean a fost numit în mod diferit Oceanul Hindus, Oceanul Indic, etc., în
diferite limbi. Oceanul Indian a fost, de asemenea, cunoscut mai devreme ca Oceanul de Est.
[2]
Termenul era încă folosit în mijlocul secolului al XVIII-lea.

Morfologia reliefului submarin[modificare | modificare sursă]

Pe fundul Oceanului Indian se află dorsala subacvatică central-indiană cu o direcție nord-sud,
praguri și gropi de diverse adâncimi. Între aceste gropi se numără Groapa Sunda cu o adâncime
maximă de 7455 m și Groapa Diamantelor cu o adâncime maximă de 8047 m, aceasta fiind
adâncimea maximă a Oceanului Indian.

Mări ce aparțin de Oceanul Indian[modificare | modificare sursă]

Mările și golfurile ce aparțin de acestui ocean sunt: Marea Andaman, Marea Arabiei, Golful
Bengal, Marele Golf Australian, Golful Aden, Golful Oman, Strâmtoarea Mozambicului, Golful
Persic, Marea Roșie și Strâmtoarea Malakka

Acum circa 55.000 de ani, primii oameni moderni, sau Homo sapiens, sosiseră pe subcontinentul
indian din Africa, unde evoluaseră anterior.[11][12][13] Cele mai vechi rămășițe umane cunoscute
din Asia de Sud datează de circa 30.000 de ani.[14] După 6500 î.e.n., au apărut urme ale domesticirii
animalelor, cultivării plantelor pentru hrană, construcției de structuri permanente și stocării
surplusului agricol în Mehrgarh(d) și în alte situri din ceea ce astăzi este Balochistan.[15] Acestea s-au
dezvoltat treptat în Civilizația Văii Indului,[16][15] prima cultură urbană din Asia de Sud,[17] care a înflorit
între 2500–1900 î.e.n. în vestul Indiei și în Pakistanul de astăzi.[18] Centrată în jurul unor orașe
ca Mohenjo-daro, Harappa, Dholavira(d), și Kalibangan(d), și bazându-se pe diferite forme de
subzistență, civilizația s-a angajat puternic în practica meșteșugurilor și comerțului pe scară largă.[17]
În perioada 2000–500 î.e.n., mai multe regiuni ale subcontinentului au făcut tranziția d ela
culturi calcolitice la Epoca Fierului.[19] Vedele, cele mai vechi scripturi asociate cu hinduismul,[20] au
fost compuse în această perioadă,[21] iar istoricii care le-au analizat au concluzionat că a existat
o cultură vedică(d) în regiunea Punjab(d) și în Câmpia Gangetică(d) superioară.[19] Majoritatea istoricilor
consideră și că această perioadă ar fi cuprins mai multe valuri de migrație indo-ariană(d) în
subcontinent dinspre nord-vest.[20] În această perioadă a apărut sistemul castelor, care a creat o
ierarhie de preoți, războinici, și țărani liberi, dar care excludea popoarele indigene etichetându-le
ocupațiile drept „impure”.[22] Pe Platoul Deccan, dovezile arheologice din această perioadă
sugerează existența unei etape de organizare tribală.[19] În sudul Indiei(d), o progresie spre viața
sedentară este indicată de numărul mare de monumente megalitice datând din această perioadă,
[23]
precum și de urmele de agricultură, bazine de irigație și tradiții meșteșugărești din zonă.[23]
În sens orar din stânga-sus: (a) Hartă a întinderii aproximative a imperiului lui Ashoka, ca 250 î.e.n.; (b) Harta
Indiei, ca 350 e.n.; (c) Peștera 26 din complexul rupestru Ajanta, secolul al V-lea e.n.

Spre sfârșitul perioadei vedice(d), prin secolul al VI-lea î.e.n., micile state și uniuni de triburi din
Câmpia Gangelui și din regiunile nord-vestice se consolidaseră în 16 mari oligarhii și monarhii
cunoscute drept mahajanapadele(d).[24][25] Urbanizarea emergentă a dat naștere unor mișcări
religioase non-vedice, dintre care două au devenit religii independente. Jainismul a ieșit în prim plan
în timpul vieții exemplarului său, Mahavira.[26] Budismul, bazat pe învățăturile lui Gautama Buddha, a
atras adepți din toate clasele sociale cu excepția celei de mijloc; cronica vieții lui Buddha a jucat un
rol central în începuturile istoriei scrise a Indiei.[27][28][29] Într-o epocă de avuție urbană crescândă,
ambele religii aveau ca ideal renunțarea la avere(d),[30] și ambele au stabilit îndelungate tradiții
monastice. Pe plan politic, până la sfârșitul secolului al III-lea î.e.n., regatul Magadha(d) anexase sau
redusese alte state și s-a transformat în Imperiul Mauryan.[31] Se credea odinioară că acest imperiu
ar fi controlat mare parte a subcontinentului cu excepția sudului extrem, dar astăzi se crede că
regiunile sale centrale erau despărțite între ele de întinse zone autonome.[32][33] Regii Mauryeni sunt
cunoscuți atât pentru construcția imperiului și managementul hotărât al vieții publice, cât și pentru
renunțarea de către Ashoka la militarism și pentru susținerea izolată a dhammei budiste.[34][35]
Literatura Sangam(d) a limbii tamile dezvăluie că, între 200 î.e.n. și 200 e.n., sudul peninsulei era
guvernat de Chera(d), Chola(d), și Pandya(d), dinastii care făceau comerț pe scară largă cu Imperiul
Roman(d) și cu Asia de Vest și de Sud-Est.[36][37] În nordul Indiei, hinduismul afirma controlul patriarhal
asupra familiei, ceea ce a dus la o subordonare din ce în ce mai mare a femeilor.[38][31] Până în
secolele al IV-lea și al V-lea, Imperiul Gupta formase un sistem complex de administrație și
impozitare în larga Câmpie Gangetică; acest sistem a devenit un model pentru regatele indiene
ulterioare.[39][40] Sub Gupta, a început să se afirme un hinduism inovat, bazat pe devotament, și nu pe
ritual.[41] Această înnoire s-a reflectat într-o înflorire a sculpturii(d) și arhitecturii(d), care a găsit sprijin
financiar în rândul unei elite urbane.[40] Literatura sanscrită clasică a înflorit și ea,
și știința(d), astronomia(d), medicina, și matematica indiene(d) au făcut importante progrese

Limbile vorbite[modificare | modificare sursă]

Limbile predominante în India sunt indo-ariana (vorbită de aproximativ 74% din populație)
și dravidiana (vorbită de aproximativ 24% din populație). Celelalte provin din familiile
limbilor austroasiatice și sino-tibetane. India nu are însă o limbă națională.[121] Hindi are cel mai mare
număr vorbitori, ca urmare este limba oficială a guvernului.[122][123] Engleza este folosită în domeniile
businessului, ale administrației și are statutul de limbă oficială auxiliară, având un rol important în
ceea ce privește educația, mai ales în cadrul studiilor superioare. Fiecare stat și regiune are una sau
mai multe limbi oficiale, iar constituția recunoaște, în particular, 22 de limbi programate.

China are în prezent 1,38 de miliarde de locuitori, iar India are în jur de 1,31 de
miliarde, dar acest raport se va inversa în 2022, când India va fi locuită de circa 1,4
miliarde de persoane. Decalajul va crește în continuare, în 2030, populația indiană
urmând a fi 1,7 miliarde în timp ce populația Chinei se va menține mai mult sau mai
puțin constantă și va scădea după această dată, este de părere ONU.

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/onu-india-va-

deveni-cea-mai-populata-tara-din-lume-in-2022-421723

Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația

aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.

O creștere rapidă este preconizată și în cazul Nigeriei, care ar putea să depășească

SUA în anul 2050 și să ocupe locul trei în lume între cele mai populate țări. Această
țară africană va înregistra, conform prognozelor, cea mai pronunțată majorare a
numărului de locuitori dintre statele mari de pe glob: de la 182 de milioane în prezent,
la peste 262 de milioane în 2030 până la aproximativ 400 de milioane în 2050. În
privința SUA, unde trăiesc la ora actuală 322 de milioane de oameni, simulările indică
o populație de 389 de milioane în 2050. La nivel global, ONU prognozează că de la
actualele 7,3 miliarde, populația să sporească la 9,7 miliarde în 2050 și să înregistreze
11,2 miliarde în 2100. Cele mai pronunțate creșteri vor avea loc în regiunile aflate în
curs de dezvoltare, în special în Africa, de unde va proveni jumătate din sporul
populației mondiale din 2015 până în 2050. Raportul ONU estimează că, în
următoarele decenii, creșterea demografică se va concentra în nouă țări, majoritatea
din Africa și Asia: India, Nigeria, Pakistan, Republica Democratică Congo, Etiopia,
Tanzania, SUA, Indonezia și Uganda.

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/onu-india-va-

deveni-cea-mai-populata-tara-din-lume-in-2022-421723

Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația

aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.