Budismul in occident

In peroada regelui Asoka budismul a inceput sa se extinda foarte puternic. El s-a convertit
la budism, iar aceasta convertire a regelui o putem compara cu cea a Imparatului Constantin
cel Mare care a avut un impact major pentru crestinism si pentru raspandirea acestuia. Regele
Asoka a sustinut si ajutat budismul dupa convertirea sa foarte mult. Acesta avea sub mana sa
64.000 de calugari pe care i-a trimis sa imparta cuvantul lui Budha peste tot in lume pana si la
cele mai ,,barbare popoare’’. Pe langa numerosii calugari pe care ii detinea sub control acesta
mai avea si o serie numeroasa de manastiri cat si 80.000 de stupe.

Printre misionarii trimisi de regele Asoka se numarau si profesori budisti care au fost
trimisi pe langa: Antioh al doilea al Siriei, Ptolemeu al doilea al Egiptului, Magas din Cirene,
Antigonos Gionatas al Macedoniei si Alexandru al doilea Epirului. Acestia fiind foarte
pregatiti vor reusi sa marcheze o perioada decisiv spirituala in acele timpuri.

In perioada regelui Kaniska acesta reuseste sa aduca budistilor un avantaj geografic,

reusind sa redeschida caile de acces terestre catre romani. Catre Traian va fi trimisa chiar si o
ambasada dupa intrarea acestora in Roma. Comertul Indian va lua amploare fiind posibila
trecerea pe drumurile nordice catre China si astfel inca un avantaj de propovaduire a
budismului.

Imperiul budist al regilor kușanași a servit ca un pivot pentru intreaga lume civilizata intr-
una dintre cele mai puternice perioade de istorie si anume China Hanilor la rasarit si Roma
imperiala de apus.

Un alt factor de influenta foarte ridicat care a reusit la raspandirea budismului a fost
pelerinii chinezi care au venit in india pentru aprofundarea invataturii. Perioadele au fost lungi
chiar de 300 de ani. In aceasta perioada ( anul 400-700 ) se contureaza realitatea budista.

Avem ca marturii ca intre anii 671-695 budismul se va afla intr-o decadere ne relateaza I-
tsing. Totusi acesta nu este singurul care afirma despre decaderea budismului. Un alt
marturisitor este Husan-tsang, care ne vorbeste si el despre cum budismul incepe sa se retraga
fiind presat de catre cuceritorii musulmani care castiga teren impotriva lor. Musulmanii au
ucis calugari si inccendiat multe manastiri fapt ce a dus la un regres al imprastierii budismului
si o izolare a acestuia in Nepal si Tibet. Acolo au fost toti refugiatii budisti care au reusit sa
scape de mana musulmanilor.
 Un raspuns dat de budisti pentru regresul acestora il reprezinta modificarea cultului pentru
mesele de oameni. Acestia vazand ca au pierdut teren au incercat sa adopte un budism care se
aseamana cu hinduismul. Acest lucru culmea nu va fi benefic pentru budisti deoarece ei isi
pierd cumva identitatea iar lumea trage mai mult sa se converteasca la Hinduism. Aceasta
societate nou budista nu recunostea autoritatea Vedelor si nici primatul castei brahmanilor
fapt ce ii impingeau pe oameni sa nu mearga la ei.

In zilele noastre s-a schimbat total contextual, budismul avand parte de o renastere foarte
puternica si avansand in adepti. In 1891 Anagarika Dharmapala din Sri Lanka a fondat o
societate budista avand drept scop activitatea misionar budista in India. In prezent exista
foarte multe milioane de budisti.

In occident filosofii apuseni au pregatit de mult un plan spre a vorbi despre invataturile
budiste, acestia abatandu-se de la crestinism. Ba chiar budismul reuseste sa se strecoase in
tarile crestine sub forma unei legende sacre. Legenda despre Varlaam si Ioasaf care nu este
altceva decat legenda lui Budha.

Unul dintre cei mai mari reprezentanti ai budismului in apus a fost filosoful Schopenhauer,
acesta indentificandu-se pana in acel moment cu budismul si avand mereu o statuie tibetana in
fata lui cu Budha cand scria. Multi filosofi dea lungul timpului s-au identificat cu credinta
budista: R. Wagner, Anatole France, sotii englezi Thomas W. si Caroline Rhys Davids cat si
altii.

Personalitatile de cultura atrase de aceasta credinta au considerat ca trebuie sa mearga spre

orient unde s-au asezat ca monahi la manastirile din Sri Lanka sau Nepal. Unii dintre
conducatorii manastirilor si al cultului erau Nyanatiloka si H. le Saux, acestia desfasurandu-si
activitatile chiar si prin universitatile budiste din Japonia.

In multe locuri din SUA au fost contruite temple budiste sau societati care au ajutat la
raspandirea cultului. Dar SUA nu a fost singura locatie in care au abordat acest gen de
raspandire. Atat in Franta, Anglia, Germania au aparut diverse centre de unde se raspandeste
invatatura acestora.

Dupa cucerirea Tibetului de catre China in 1950, incepand mai ales din 1959, multi budisti
tibetani au emigrat in tarile occidentale, intre care si membrii ierarhiei Iamaiste, desfasurand
acolo activitati serioase de raspandire a invataturii budiste.