P. 1
Budismul

Budismul

4.75

|Views: 10,843|Likes:
Published by antifree

More info:

Published by: antifree on Jul 29, 2007
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/11/2013

pdf

text

original

Budismul

Budismul a fost întemeiat în sec. V î.Hr. de către un înţelept numit Buddha şi s-a răspândit în toată Asia între sec. II şi XII. Această religie a fost influenţată de religiile ţărilor care au adopat-o.
-

Budismul
Este astăzi una dintre cele trei religii dominante din lume. El numără între 300 şi 400 milioane de credincioşi, care trăiesc mai ales în Asia de SE. Este o religie fără zei. Este rezultatul căutării unei căi de eliberare a sufletului din ciclul regenerării, de sustragere de la transmigrare. Întemeietorul budismului, Buddha, se naşte în India, la finele sec. VI î.Hr (în urma compromisului dintre scrierile chineze şi indiene se consideră că Buddha a avut o existenţă istorică între anii 566 – 486 î. Hr.). În această epocă, toţi indienii practicau hinduismul, pe care Buddha se bazează pentru a propovădui noua doctrină. E vorba mai mult de o înţelepciune, fără zei sau texte sacre, şi mai puţin de o adevărată religie.

Viaţa lui Buddha
Prinţul Siddharata Gautama se naşte prin anul 533 î.Hr. în oraşul Kapilavastru din N Indiei. Duce o existenţă foarte ocrotită în palatul părinţilor săi. Făcea parte din casta Ksatrya, ai cărei membri nu erau iniţiaţi în probleme religiose Însă, la vârsta de 29 de ani, are patru întâlniri care îi răscolesc viaţa: se întâlneşte cu un bătrân, cu un om bolnav, cu un mort şi cu un călugăr care cerşeşte pentru a se hrăni. El descoperă astfel bătrâneşea, durerea, moartea şi sărăcia, punându-şi întrebări despre rostul existenţei. La această vârstă, după ce i s-a născut un fiu , achitându-se astfel de obligaţiile faţă de familie şi societate, se hotărăşte să plece pentru a trăi aidoma călugărilor cerşetori şi pentru a medita. Sălăşluieşte în preajma asceţilor hinduşi, care îl învaţă să postească şi să se concentreze pentru a medita. Studiază apoi textele sacre ale hinduismului. Însă, negăsind răspuns la întrebările sale, se hotărăşte să caute el însuşi calea spre Adevăr şi spre propria lui eliberare. Legenda poveşteşte că în momentul în care a primit iluminarea, Buddha se afla în provincia Magadha, în locul numit Bodh-Gaya, aşezat la poalele unui smochin, copacul care simbolizează cunoaşterea (bodhi), a primit iluminarea, în urma unei meditaţii prelungite. Şi devine atunci Buddha, adică „trezitul” sau „luminatul”. La Benares, rosteşte primul discurs. Apoi, împreună cu discipolii săi, cutreieră N Indiei pentru a-şi propovădui doctrina. După lungi ani de viaţă rătăcitoare, moare foarte bătrân.

-

-

Mesajul lui Buddha
În faţa discipolilor săi, cu prilejul predicii de la Benares, Buddha expune cele patru nobile adevăruri, care constituie baza doctrinei sale. El afirmă întâi că lumea este doar suferinţă (primul adevăr). Naşterea, boala, bătrâneţea, moartea provoacă suferinţă. 1

-

-

Durerea omului provine din ataşamentul său faţă de viaţă şi din dorinţa sa, care nu poate fi niciodată satisfăcută, de a avea fericirea (al doilea adevăr). Pentru a opri suferinţa şi pentru a ajunge la împăcare, omul trebuie aşadar să se elibereze de dorinţă şi să o nimicească (al treilea adevăr), ducând o viaţă exemplară.(al patrulea adevăr). În acest al patrulea adevăr, Buddha dezvăluie calea pe care omul trenuie să o îmbrăţieze pentru a face să înceteze suferinţa şi pentru a cunoaşte nirvana (extincţie). El defineşte nirvana ca o stare de beatitudine veşnică, în care dorinţa, ignoranţa, timpul şi suferinţa nu mai există. Cu nirvana ia sfârşit ciclul reîncarnărilor succesive. Budismul se adresează tuturor, fără excepţie: indiferent de sex sau de origine socială, toţi budiştii aparţin aceleiaşi comunităţi, sangha. Pentru a dobândi înţelepciunea, trebuie să meditezi îndelung, în fiecare zi, a cele patru adevăruri şi să urmezi principiile morale formulate de Buddha. În sec. III î.Hr, împăratul indian Ashoka se converteşte la budism, care devine religie oficială. Există numeroase mănăstiri budiste, remarcându-se chiar un anume ideal de conduită concentrat în persoana călugărului. Călugărul budist poartă haina galbenă a condamnaţilor la moarte în vechea Indie, simbolizând renunţarea, înlăturarea setei de a avea, a dorinţei. Monahismul este inseparabil de budism. Numeroşi călugări răspândesc mesajul budist în afara frontierelor. Budismul se propagă astfel în toată Asia, pătrunde în Sri Lanka, Birmania, China. Până în veacul VIII, această religie cunoaşte o expansiune foarte rapidă, înrădăcinându-se în Coreea, Japonia, Tibet, însă din sec V d.Hr, în India este practicată din ce în ce mai puţin.

Amprentele picioarelor lui Buddha
La începuturile budusmului, nu se făceau picturi sau statui ale lui Buddha, căci părea imposibil să poţi înfăţişa un personaj atât de extraordinar. Se utilizau, aşadar, simboluri, cum ar fi urmele lăsate în drumurile sale. În templul Haein, din Coreea, călugării păstrează peste 81 000 de bucăţi de lemn. Ele reprezintă amprenta paşilor lui Buddha şi sunt gravate cu texte sacre. Alte simboluri ale lui Buddha sunt roata, simbolul vieţii şi al cosmosului, parasolul şi tronul, semen ale autorităţii, lotusul, floare ce simbolizează puritatea, şi elefantul alb visat de mama lui Buddha înainte de naşterea copilului.

Curentele budismului şi sărbătorile
Începând cu sec. III, budismul se împarte în două mari curente, care propun fiecare o cale (vehicul) diferită de a ajunge la nirvana: Hinayana (Micul Vehicul) şi Mahayana (Marele Vehicul). Aceste curente se contestă unul pe altul. La origine, budismul nu comportă nici un cult şi nici ceremonii speciale. Însă, treptat, credincioşii au celebrat ritualuri şi sărbători.

Budismul hinayana
-

Curentul hinayana sau Micul Vehicul este practicat astăzi de 35 % dintre budişti. Este religia dominantă în Sri Lanka, Birmania, Thailanda, Cambodgia şi Laos. Credincioşii aplică cu stricteţe regula vieţii lui Buddha. 2

-

-

Ei se angajează să-şi găsească refugiu în Buddha, în dharma (predicile lui Buddha) şi în sangha (comunitatea). Budismul hinayana este prin esenţă o regulă de viaţă monastică, fără o divinitate supremă. Credincioşii respectă interdicţiile: interdicţia de a ucide, de a fura, de a comite adulter (de a fi infidel), de a minţi, de a consuma băuturi care îmbată. Pentru iluminare, Hinayana propune practici ascetice, austere, sugerând că învăţătura budistă este un car îngust, tras însă de gazele, care-l duc pe discipol rapid la ţintă. Se spune că discipolii pot atinge nirvana în timpul vieţii. Călugării aleg să se retragă din societate, pentru a medita şi se adună în comunitate. Nu iau decât o singură masă pe zi, trăiesc din pomeni; este vorba despre călugării cerşetori. Ei asigură educaţia copiilor, celebrează naşterile, căsătoriile şi înmormântările. În fiecare an se sărbătoreşte întemeierea comunităţii (în februarie sau martie) şi momentul când călugării rămân la mănăstire pe timpul sezonului ploilor (iulie şi august).

Budismul mahayana - Curentul mahayana sau Marele Vehicul întruneşte 60 % dintre budişti.
Este practicat mai ales în China, Coreea, Japonia, Nepal, Mongolia şi Vietnam. Budiştii mahayana interpretează mai larg mesajul lui Buddha. Ei consacră în acelaşi timp un cult divinităţilor hinduse şi celor dintr-o altă religie, cum ar fi daoismul în China sau şintoismul în Japonia. Venerează mai ales diferitele figuri ale lui Buddha, din care au făcut un zeu. Ei închină un cult şi unor bodhisattva, nişte oameni plini de înţelepciune care au hotărât să se dedice mântuirii celorlalţi. Cel mai venerat dintre aceştia este Avalokiteshvara, care are mai multe braţe şi numeroase capete, simbolizănd ajutorul infinit pe care îl aduce oamenilor. Cu prilejul ceremoniilor, călugării acoperă statuia lui Buddha cu stofe, aur şi bijuterii. Credincioşii le aduc ofrande sub formă de hrană, flori sau tămâie. Recită rugăciuni şi se aşează la picioarele lui Buddha pentru a medita. se mai vorbeşte despre un al treilea vehicul (vajrayana – „vehicolul de diamant”) diamantul, cu limpezimea şi duritatea lui, simbolizează spaţiul gol şi forţa irezistibilă spre iluminare. Deoarece se consideră că omul are două cercuri: cel mental şi cel abdominal, el pune accent şi pe sexualitate de unde diferite ritualuri colective care par şocante celor neiniţiaţi.

Sărbătorile comune
Toţi budiştii celebrează sărbătorile care amintesc de marile evenimente din viaţa lui Buddha. Pelerinajele atrag periodic mulţimi de credincioşi în locuirle în care a trăit Buddha: Kapilavastu, oraşul natal, Bodhgaya, unde a primit iluminarea; Benares, unde a predicat pentru prima oară, şi Kusinara, unde a murit. Acolo, în numeroase temple care au fost construite, pelerinii vin să se roage şi să se prosterneze în faţa imaginilor lui Buddha. Ansamblul ritualurilor diferă în funcţie de regiune şi de ţară: credinciosul poate să se aşeze pe jos, cu picioarele încruciate şi cu mâinile pe geninchi; poate să se prosterneze lungindu-se cu faţa la pământ; poate să numere mătăniile repetând 3

-

rând pe rând nişte formule, sau mai paote utiliza moara cu rugăciuni. În aprilie se sărbătoreşte naşterea lui Buddha. În unele ţări, în temple se înalţă un altar cu flori pe care este pusă statuia lui Buddha copil, peste care se toarnă ceai îndulcit. În iulie, se comemorează moartea lui Buddha. În acea zi, budiştii onorează spiritele morţilor aprinzănd lămpiţe pe care le lansează pe apă. Sărbătorile sunt prilej de spectacole. Călugării poartă măşti şi se costumează pentru a mima evenimentul. Ei reiau nenumăratele poveşti legendare care au fost create pornind de la viaţa lui Buddha.

Budismul tibetan
Numită şi „lamaism” (de la numele călugărilor, lama, care conduceau Tibetul), această formă de budism, provenită din curentul mahayana, s-a amestecat cu vechea religie locală. Dalai Lama este şeful spiritual al budismului tibetan. El este considerat ca o reîncarnare a lui Buddha. Palatul său din Lahasa (deasupra), în Tibet, atarge mereu numeroşi credincioşi. În prezent, Dalai Lama trăieşte în exil în India, deoarece ţara sa este ocupată de China din 1959. Lamaiştii practică tot felul de ritualuri pentru a-şi invoca divinităţile şi pentru a alunga pe demoni. Ei folosesc frecvent morile cu rugăciuni, care sunt fixate uneori la intrarea în temple.

-

O stupă
-

Adepţii budismului mahayana venerează rămăşiţele lui Buddha care au fost împărţite după moartea sa: oseminte, fire de păr, dinţi. Ei au înalţat nişte monumente, stupele, pentru a le păstra. Stupa comportă în general un dom. Potrivit legendei, Buddha însuşi ar fi indicat forma pe care trebuiau să o aibă stupele, răsturnând invers bolul pentru pomeni. Aceste edificii conţin, de asemenea, cenuşa unor bodhisattva şi textele sfinte. Credincioşii vin aici să aducă ofrande. În procesiune, ei se învârtesc în jurul stupei, cântând imnuri şi recitând formule sacre. Pe marea stupă din Bodnath, în Nepal, sunt reprezentaţi ochii lui Buddha. Semnul dintre ochi traduce legăturile lui Buddha cu divinitatea.

Templul Borobudur Este un important centru de pelerinaj, unde numeroşi călugări şi cerdincioşi budişti se duc să mediteze şi să se roage. Se află în insula Java şi a fost înălţat în sec. VIII d. Hr. Sanctuarul principal este un mandala, adică simbolizează cosmosul, Universul aşa cum şi-l reprezintă budiştii. Cele patru scări sunt orientate în funcţie de punctele cardinale. Primele cinci terase simbolizează viaţa pământească a lui Buddha, iar celelalte trei terase de deasupra lor reprezintă lumea spiritului. Deasupra, Buddha, o sculptură din peşterile din Ajanta, loc de pelerinaj în India.

Dicţionar
 Bodhisattva – înţelept care face jurământul de a mântui toate fiinţele şi de a-i ajuta pe cei care suferă, în loc să atingă nirvana.  Moara cu rugăciuni – cilindru care conţine nişte formule sacre şi pe care budiştii îl învârt cu ajutorul unui mâner.  Nirvana – stare pe care omul o atinge atunci când, scăpând de ciclul reîncarnărilor, nu mai simte nici o dorinţă şi prin urmare nici o suferinţă 4

 Predică – discurs cu caracter religios

5

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->