r

RELIGIILE LUMII

yX-Â-A..

Un posibil pretext pentru discuție

i
ii
Apărut în India, în secolele al VI-lea și al V-lea î.Hr., a fost întemeiat de Buddha
i („Iluminatul”).
Scrieri buddhiste reprezentative'.
• „Coșul celor trei scrieri” alcătuit din:
i - „Coșul mesajului lui Buddha” (Sutra).
- „Coșul disciplinei” (Reguli necesare vieții călugărului buddhist).
- „Coșul doctrinei” (conține predici, dialoguri etc., ce explică doctrina buddhistă).
i • „Biografiile (viețile) lui Buddha”, „Cartea marilor întâmplări sau Istoria amănunțită a
] jocului lui Buddha” etc.
i

i Viața lui Buddha — elemente mitice din biografia sa

Buddha („Iluminatul”, „Trezitul”, „înțeleptul”, „Cel care a găsit calea spre Nirvana”) a fost un personaj istoric. Se pare
1
că a trăit între anii 558 și 486 î. Hr. Viața sa a fost învăluită într-o aură mitică.
i Elemente mitice din viața lui Buddha:
- varietatea numelui: la naștere se numea Siddharta („Cel ce și-a atins scopul”), mai târziu se va numi Gautama (după i
numele clanului din care făcea parte), apoi Sakyamuni („Ascetul, înțeleptul printre Sakya”) și, în fine, Buddha („Iluminatul”, i
„Trezitul”, „Inteligentul”, odată cu eliberarea din ciclul reîncarnărilor și cu atingerea adevărului), nume cu care va intra în ' istorie.
- nașterea lui Buddha este încărcată de numeroase elemente mitice: este considerat zeu înainte de naștere, își alege !
singur părinții, concepția este imaculată, la naștere urlă ca un leu, spunând: Sunt cel mai bătrân din lume, cel mai învățat, cel j mai
bun, cel mai viteaz, aceasta este ultima mea naștere.
i - la nașterea sa, după un șir lung de reîncarnări, apar semne miraculoase: statuile zeilor au căzut la pământ, înțelepții
[ brahmani au identificat cele peste 100 de semne ale Marelui Om pe corpul său etc.
- rămas orfan de mamă, este crescut și educat de tatăl său, în conformitate cu statutul său social (prinț), trecând prin i
etapele firești ale vieții: tinerețea, căsătoria pentru a deveni părinte, avându-1 drept fiu pe Rahula.
- la naștere, ursitoarele au proorocit tatălui că nu va avea parte de acest fiu; de aceea, tatăl încearcă să-1 izoleze în
palatul 1 regal, dar cele patru ieșiri nocturne, urmate de întâlnirile cu un bătrân (bătrânețea), un bolnav (boala), un ascet (sărăcia),
un i cortegiu funerar (moartea), îl determină să aleagă soluția salvării de cele patru realități, dându-și seama că aceasta ar fi
liniștea ; și pacea.
- după ieșirea din palat parcurge etapele inițiatice: abandonarea condiției de prinț, inițierea în brahmanism și yoga.
i - confruntarea decisivă cu Mara (răul și moartea) se încheie cu victoria lui Sakyamuni; devenind Buddha („Trezitul”,
j „Iluminatul”), intră în posesia celor patru adevăruri sacre.
i - apostolatul lui Buddha (aprox. 44 de ani) se va încheia în jurul anului 486 î.Hr. prin moarte, iar trupul său va fi
i incinerat, cenușa fiind așezată în diferite monumente funerare - stupa.
iii Doctrina buddhistă
- Buddha n-a acceptat niciodată să-și structureze învățătura într-un sistem coerent scris și a transmis doar oral învățătura
j sa.
i - Buddha a refuzat să răspundă la marile întrebări existențiale'.
- Universul este etern sau nu?
1
- Este finit sau nu?
i - Sufletul are aceeași componență ca trupul? etc.
- A apelat la parabolă (Săgeata otrăvită: /« timp ce un om este rănit de o săgeată otrăvită, cei din jurul său vor să-i i
aducă un doctor, dar rănitul se opune categoric: „Nu voi lăsa să mi se smulgă săgeata până nu voi ști dacă cel care a tras i este
un războinic sau un brahman, dacă este înalt sau scund, dacă nu știu cum îl cheamă, cum se numește neamul său, din ce j sat
provine, câți locuitori are satul, cum îi cheamă pe fiecare, câte rude și prieteni are fiecare, ce coardă avea arcul din care i s-a
tras, ce pană s-a întrebuințat la facerea săgeții, din ce copac s-a făcut lemnul arcului, cine a tăiat copacul și cu ce secure, i cine a
fost fierarul care a făcut securea etc. ”.); mesajul acesteia: inutilitatea tuturor întrebărilor ce nu vizează viața sacră și j spirituală și
nu pregătește calea spre nirvana.
i - Potrivit budismului, există un principiu creator unic, numit Atman sau Brahma, care este de fapt un fel de suflet
i universal, în care sunt încorporate toate sufletele oamenilor de pe pământ ce reușesc să se elibereze. Dar, pentru ca un om să !
reușească să se elibereze, adică să fie încorporat în Atman, este nevoie să trăiască mai multe vieți succesive.
i - Transmigrarea sufletului prin diferite trupuri, fie de plante, fie de animale, fie de oameni, adică reîncarnarea, se
i produce potrivit anumitor reguli, legi: faptele din viața unui om, numite karma, sunt cele care stabilesc noua reîncarnare.
Astfel, dacă a săvârșit fapte bune, omul va avea o reîncarnare bună, iar dacă a făcut multe fapte rele, o reîncarnare rea,
adică fie într-o plantă, fie într-un animal, fie într-un om de condiție socială umilă (cerșetor, criminal).

58
 - Cauza șirului lung al reîncarnărilor este necunoașterea din partea omului că totul este o iluzie, că de fapt omul nu este un
eu, nu are un suflet care să fie o entitate proprie, ci totul este un non-eu. De aceea, cunoașterea acestui lucru concordă cu starea de
eliberare, când omul se va identifica cu Atman, se va depersonaliza, va dispărea pentru totdeauna, devenind una cu infinitul. Un
astfel de om se numește bodhi (fericit).
- Această unire cu infinitul se numește în budism nirvana. După cum lumea este supusă spațiului și timpului, nirvana este
aspațială și atemporală, o stare de distrugere a ceea ce este supus reîncarnării, a non-eului, a iluziei, o stare care nu se poate
descrie.
- Esența învățăturii Buddhiste:
• Există patru Adevăruri Sacre:
1. Totul este suferință (dukka) - a te naște, a fi bolnav, a fi departe de cel drag, a nu avea etc.
2. Identificarea originii suferinței, care este dorința (tanha) - dorințele, atât materiale, câr și spirituale, poftele
oamenilor.
3. Necesitatea înlăturării dorințelor (stingerea poftelor).
4. Identificarea metodei de înlăturare a suferinței („Calea de mijloc”).
• A urma Calea de Mijloc înseamnă a avea:
1. O opinie corectă (adevărată).
2. Un gând corect.
3. O vorbire corectă.
4. O activitatea corectă.
5. O existență corectă.
6. Un efort corect.
7. O atenție corectă.
8. O concentrare corectă.
• Finalitatea înseamnă cunoașterea adevărului (căci totul este iluzie) prin oprirea ciclului reîncarnărilor și intrarea în
nirvana.
După moartea lui Buddha s-au structurat 3 mari direcții, „vehicule”:
1. Micul Vehicul („Calea cea strâmtă” - Hinayana) - reprezintă partea „conservatoare” a lumii buddhiste (are drept
arhetip pe călugărul ascet care prin tehnici specifice de meditație și iluminare, prin înțelepciune, devine arhat - sfânt -
fiind sigurul care poate ajunge în nirvana).
2. Marele Vehicul („Calea cea largă” - Mahayana) - reprezintă partea „liberală a lumii buddhiste (arhetip: omul iubitor
cu jertfa de sine, accesul în nirvana fiind posibil celor care se disting prin iubire și sacrificiu)”.
3. Vehicolul tantric („Calea de diamant” - Vajrayana) - numele vine de la cărțile sacre (tantras) ce cuprind un amalgam
de tehnici meditative, dar și practici magice, erotice etc.; adepții susțin că practicile tantrice sunt accesibile doar
inițiaților și se pot transmite numai de la guru la discipol.
Cele trei căi au dat naștere la noi curente, secte, școli, tradiții.
Societatea buddhistă cuprinde:
- laici - nu pot atinge direct Nirvana, dar speră într-o renaștere mai favorabilă, pentru a deveni călugări;
- călugări — cunosc învățătura buddhistă și au toate șansele să ajungă în nirvana.
Obiectele cele mai adorate sunt stupele, Buddha fiind omagiat prin ofrande și acte rituale specifice.
Ceremoniile buddhiste au loc zilnic, lunar sau anual (cea mai importantă este în luna mai, când se sărbătoresc nașterea și
moartea lui Buddha).

Concluzie
Budismul este singura religie care respinge ideea de Dumnezeu, ca Ființă Supremă. De aceea, Buddha, întemeietorul, nu
este considerat vreun profet al lui Dumnezeu, nici zeu, ci doar o călăuză, un maestru spiritual.

Aplicații
[■] Comentează textul și apoi scrie într-o singură propoziție învățătura pe care o promovează:
Ascultați, o discipolilor! Acesta este adevărul nobil despre suferință: nașterea este suferință; bătrânețea este suferință;
întristarea, plângerea, alungarea și deznădejdea sunt suferință. Contactul cu lucruri neplăcute este suferință (...). Iar cauza
suferinței este aceasta: pofta nesățioasă ce tinde la renaștere, îmbinată cu plăcerea și desfrâul, găsind plăcere ici și colo; anume,
pofta de patimă, pofta de existență, pofta de deșertăciune (...). Din contra, încetarea suferinței înseamnă încetarea atașării de
ceva (de viață) - încetarea poftei, încetarea de a pofti, încetarea ignoranței. (Din predicile lui Buddha)

0 Plecând de la afirmațiile lui Buddha:

Concepețipropria mântuire cu înțelepciune (din Sigha Nikaya I).

A trăi o singură zi și a auzi o învățătură bună înseamnă mult mai mult decât faptul de a trăi o sută de ani fără a o

5
9
r
cunoaște.
Omul este el însuși propriul său stăpân, propria sa salvare, el trebuie să se controleze în orice împrejurare (din „cuvintele
lui Buddha”, Buddha - Lumina unei căi spirituale), explicați într-un text de ce autorul acestora a devenit un simbol nu numai
pentru lumea asiatică veche, ci și pentru unii oameni (de pe toate continentele) din contemporaneitate.

[■] Budismul este singura religie al cărei întemeietor nu se declară nici profetul lui Dumnezeu, nici trimisul Lui; ba mai mult,
respinge însăși ideea Dumnezeu — Ființa supremă. De ce credeți că a devenit totuși o religie?

NOTITE
9 ----------------------------

60